Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1058/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1058/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2620/317/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 1058/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Judecător L. M.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva sentinței civile nr. 2101 din data de 28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent G. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul petent G. S. asistat de avocat C. M., lipsă fiind apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul ales al intimatului petent având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, considerând că instanța de fond a motivat corect atât în fapt și cât și în drept soluția pronunțată făcând o aplicare corectă a textelor incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 raportat la dispozițiile art. 21 alin.3, art.7 alin.2 și alin.3 din OG 2/2001 în acest sens procedând la schimbarea sancțiunii amenzii în sancțiunea avertisment având în vedere fapta în sine, modalitatea de comitere a acesteia urmarea produsă, scopul urmărit cât și circumstanțele personale ale petentului. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
- Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 2101 din data de 28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul G. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G..A fost dispusă modificarea procesului-verbal . nr._/24.08.2014 în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și menținută sancțiunea complementară a confiscării masei lemnoase individualizate prin procesul-verbal.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._/24.08.2014 (fila 5) emis de I.P.J. G. - Poliția Săulești, petentul G. S. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum 2000 lei, în baza art. 19 alin.1 lit. b) din Legea nr. 171/2010, pentru faptul că la 24.08.2014 a circulat cu autovehiculul înmatriculat sub nr._, transportând masă lemnoasă esență stejar, spartă, fără a deține documentele necesare. Prin procesul-verbal olograf încheiat la 24.08.2014 (fila 16) s-a dispus măsura complementară a confiscării masei lemnoase găsite asupra petentului, stabilindu-se că aceasta avea volumul de 3,05 mc.
Verificând din oficiu, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicare. Deși nu a fost invocată de către parte nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, verificând din oficiu legalitatea acestuia a constatat că actul contestat a fost întocmit cu respectarea exigențelor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Mai mult instanța a mai constatat că amenda și sancțiunea complementară aplicate prin procesele – verbale încheiate la 24.08.2014 au fost stabilite cu respectarea limitelor legale.
Verificând avizul de însoțire primar nr._/11.12.2013, instanța a constatat că există o perioadă de opt luni între data expirării valabilității acestuia și data constatării săvârșirii contravenției. Mai mult, numele persoanei menționate la rubrica destinatarului nu era al petentului, fiind complet necunoscut acestuia, potrivit declarației date în fața instanței (fila 36). Ca urmare, dată fiind distanța foarte mare în timp dintre datele învederate, lipsa oricărei legături dintre petent și destinatarul masei lemnoase și inadvertențele dintre volumul masei lemnoase constatat de agenții de poliție asupra petentului și cel prevăzut în avizul de însoțire, instanța a constatat că petentul nu a avut aviz de însoțire a mărfii transportate. Astfel, instanța a îndepărtat ca neîntemeiată susținerea petentului privind schimbarea încadrării juridice în aceea de la art. 19 alin.1 lit. e) din Legea nr. 171/2010. Mai mult, a constatat că în mod corect au reținut organele de constatare săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 alin.1 lit. b) din Legea nr. 171/2010 în sarcina petentului, față de lipsa oricărei legături dintre petent și avizul de însoțire pe care îl avea asupra sa, aspect confirmat și de petent prin declarația sa. Ca urmare, instanța a constatat că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului.
In speță, instanța a apreciat că fapta petentului era una cu un grad de pericol social redus, față de valoarea redusă a masei lemnoase estimate de către organele constatatoare, respectiv 321,47 lei și având în vedere cuantumul ridicat al amenzii aplicate a considerat că sancțiunea avertismentului este corespunzătoare faptei.
2.Calea de atac
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.
În motivele scrise de apel, apelantul intimat a precizat că a fost sancționat pentru transportul de material lemnos fără aviz de însoțire.
În opinia sa, fapta săvârșită nu are un grad redus de pericol social. Regimul sancționator sever impus de legiuitor pentru această faptă confirmă susținerea sa.
De asemenea, a considerat că trebuia avută în vedere și atitudinea duplicitară a petentului, reflectată în plângerea contravențională, acesta solicitând în principal anularea procesului-verbal și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
În condițiile date, va fi greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petentul va putea fi determinat ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale la dezbateri.
Prin întâmpinare intimatul petent a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, considerând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a textelor de lege incidente în cauză și făcând aplicarea art. 34 din OG 2/2001, raportându-se la modalitatea concretă de săvârșire a faptei. Astfel, analizând și materialul probatoriu avut la dispoziție, a apreciat că instanța de fond a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunii pe care a aplicat-o în cauză, făcând aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, în acest sens, respectiv ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, a apreciat ca fiind corectă, pentru aceleași considerente și aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 si 3 din același text de lege, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
A menționat că de la cel care a achiziționat lemnele de foc a susținut că are acte din care să justifice proveniența acestora în eventualitatea unui astfel de control, crezând că îi este suficient documentul pe care acesta i l-a înmânat iar fapta săvârșită nu a reprezentat un pericol social ridicat.
A solicitat să se observe că a pierdut contravaloarea masei lemnoase confiscate și totodată, a dat dovadă de bună-credință încă de la momentul săvârșirii faptei și pe întreg parcursul derulării acestui litigiu.
Pentru toate aceste considerente a solicitat respingerea apelului declarat în cauză și menținerea în tot a sentinței atacate, ca fiind una legală și temeinică.
În drept, ți-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 471 alin. 5 C.pr. civ., Legea 171/2010, Legea 46/2008, art. 7 alin. 2 si alin. 3; art. 21 alin. 3; art. 31; art. 34 și art. 38 alin. 3 din OG 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2, teza finală, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Deși, prin rezoluția din data de 11.02.2015 i s-a comunicat apelantului intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul petent G. S., cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 21.04.2015, fiind citate părțile.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
De asemenea, judecătoria a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului cu privire la fapta prevăzută de art. 19 alin. 1 lit.b din Legea nr. 171/2010, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză și înlăturând în mod just susținerile petentului.
Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 litera b din Legea nr. 171/2010, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare. Ori, din probele administrate în cauză a reieșit că petentul nu a avut aviz de însoțire a mărfii transportate.
Deși se formulează critici cu privire la faptul că prima instanță a reținut în mod eronat motive de reindividualizare a sancțiunii aplicate pentru fapta contravențională reținută prin procesul-verbal, se constată că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie „proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar potrivit art.5 alineat 5 din același act normativ sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.
Potrivit art. 7 alin. 3 din ordonanță „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
Tribunalul constată că prima instanța a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile atacate aceste dispoziții legale, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, atitudinea petentului, aspectul că fapta săvârșită nu a avut consecințe grave și ireparabile, acestea constituind motive întemeiate de reindividualizare a sancțiunii, criterii avute în vedere și de legiuitor la momentul inserării dispozițiilor susmenționate.
Se constată că funcția preventiv-educativă a răspunderii contravenționale este asigurată și prin aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, cum este sancțiunea – avertisment, astfel cum a apreciat și prima instanță prin sentința apelată în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod proc.civ, văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondat apelul de față, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. având C.I.F._ și sediul în municipiul Tg-J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.2101 din data de 28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent G. S. având CNP_4 și domiciliul în ., județul D..
ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, M. C. S. | Judecător, L. M. | |
Grefier, M. R. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R.
4ex/21 Mai 2015
J.f./E.A.C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1468/2015.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
