Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1333/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1333/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 5380/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1333/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. S.
Judecător O. C. S.
Grefier N. C.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G., împotriva sentinței civile nr. 5925 din data de 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent A. N. B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei a fost înaintat CD-ul solicitat la termenul anterior.
În condițiile art.237 și urm. și art.341 și urm. NCPC coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC s-a procedat la vizionarea CD-ului în ședință publică, după care constată că nu mai sunt alte cereri de formulat sau alte probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța în baza art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă se socotește lămurită, declară cercetarea procesului încheiată reține cauza spre soluționarea cererii de apel deduse judecății.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 5925 din data de 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul A. N. B., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G.. A fost anulat procesul verbal . nr._ încheiat la data de 7.04.2014.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut prima instanță că prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 7.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 Rep. Totodată, a fost luată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile.
Prin actul de constatare s-a reținut că în data de 7.04.2014, petentul a condus autoturismului marca Opel Corsa cu număr de înmatriculare_ pe Bulevardul E. T. din Tg-J. și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni pe sensul său de mers.
S-a menționat în cuprinsul procesului faptul că petentul se afla singur, iar fapta a fost înregistrată cu aparatul video Autovision, montat pe autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare MAI_.
Petentul a semnat procesul verbal cu obiecțiuni în sensul că nu este de acord cu măsura luată, pe care o consideră abuzivă.
În conformitate cu disp. art 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța a constatat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității, nulitate ce poate fi constatată și din oficiu.
A apreciat că, criticile de nelegalitate aduse de petent procesului verbal sunt nefondate, procesul verbal cuprinzând mențiuni lizibile cu privire la numele agentului constatator și cu privire la descrierea faptei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, pentru stabilirea situației de fapt, instanța a reținut poziția procesuală a petentului, în sensul nerecunoașterii faptei imputate, insistând asupra faptului că nu era angajată nicio persoană în traversare pe trecerea de pietoni.
În privința probațiunii, s-a precizat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții EDO în materie penală.
Că în ceea ce privește prezumția de temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.
Pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției, prezumția de temeinicie a acestuia ar trebui susținută și cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora.
În aceste sens, intimata a înțeles să probeze”acuzația” cu planșele foto depuse la dosar.
În planșele foto, instanța nu a putut identifica autoturismul la momentul apropierii de trecerea de pietoni, pentru a se putea verifica dacă a fost respectată sau nu obligația de acordare a priorității de trecere pietonilor. Întrucât planșele foto nu au fost lămuritoare sub aspectul verificării îndeplinirii condițiilor de existență a contravenției, instanța a solicitat intimatului să comunice înregistrarea video la care se face referire în cuprinsul procesului verbal, înregistrarea fiind vizionată în ședința publică din data de 16.04.2014.
S-a reținut că nici înregistrarea video nu este de natură a lămuri îndeplinirea cerințelor esențiale pentru existența contravenției, respectiv nu se poate observa dacă pietonii erau angajați pe trecere de pietoni, dacă erau pe sensul de mers ale petentului etc.
Aspectul reținut anterior, a dus la concluzia că prezumția de nevinovăție, prevăzută ca o garanție de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu a fost răsturnată.
În consecință, instanța a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 7.04.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat apelantul intimat I.P.J. G., criticând-o pentru netemeinicie, arătând că petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 R, pentru neacordarea priorității de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea drumului public pe trecerea pentru pietoni, semnalizată corespunzător.
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a interpretat eronat probele administrate în cauză. Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului. Pe de altă parte, arată că declarațiile martorilor audiați la solicitarea petentului nu a reflectat realitatea, aceștia fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petentul. În aceste condiții, a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul – petent A. N. B. a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G., prin care a solicitat să se respingă apelul ca netemeinic și nefondat.
Astfel, a menționat faptul că instanța de fond a interpretat corect și legal probele administrate și a pronunțat o sentință corectă și legală în raport cu probele administrate, întrucât din planșele foto și filmarea (înregistrarea) video depuse la dosar de către apelant nu se poate observa dacă pe trecerea de pietoni erau angajați pietoni în traversarea acesteia.
A precizat că apelantul, I.P.J. G., nu a făcut dovada acuzației reținute asupra petentului prin nici un mijloc de probă, nici la instanța de fond și nici prin apelul declarat, din planșele foto cât și din filmarea (înregistrarea) video pe suport CD depuse la dosar, nereieșind cele menționate în procesul verbal de contravenție contestat de petentul.
În ceea ce privește prezumția de temeinicie a procesului verbal, instanța de fond a arătat foarte clar că pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit contravenția, prezumția de temeinicie a acestui proces verbal ar fi trebuit susținută și de alte elemente probatorii, fapt ce nu s-a întâmplat.
De asemenea, în baza art. 411 (1) pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, a solicit judecarea cauzei în lipsă.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin procesul verbal de constatare a contravenției agentul constatator a reținut că, în ziua de 07.04.2014 ora 10:17, pe . municipiul Tg.J.,, intimatul petent, a condus auto marca Opel cu numărul de înmatriculare_ și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea pe trecerea de pietoni sensul său de mers.
Din motivarea plângerii contravenționale rezultă că intimatul petent recunoaște parțial situația de fapt descrisă în actul contestat de agentul constatator, cu mențiunea că: „la momentul respectiv pe trecerea de pietoni nu se afla nici o persoană”, iar la momentul întocmirii procesului verbal nu a recunoscut fapta, întrucât la rubrica mențiuni a consemnat doar că nu este de acord cu măsura luată, nu și motivul acestei atitudini.
În realitate fapta a fost înregistrată cu mijloacele tehnice specifice poliției rutiere, dar acest aspect nu are relevanță, întrucât acțiunea efectuată de intimatul petent a fost percepută în mod direct de agentul constatator și în consecință, în astfel de situații, procesul verbal de constatare a contravenției se bucură atât de prezumția de legalitate, cât și de prezumția de veridicitate, fiind considerat un mijloc de probă care putea fi răsturnat cu mijloace de probă care să înlăture aceste prezumții relative.
Tribunalul constată că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost infirmată prin probe de către petent.
În situația de față este vorba de o faptă comisivă, în sensul că petentul deși a observat că pietonul s-a angajat în traversarea trecerii de pietoni pe sensul său de mers, nu a înțeles să respecte prevederile legale privind acordarea priorității, deși exista un marcaj longitudinal pe carosabil, manevră observată în mod direct de agentul constatator. Acest aspect dovedește o situație de fapt care a dus la încheierea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator, întrucât în zona respectivă este obligatorie acordarea priorității și care a constat personal această faptă, conducând în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea persoanei sancționate.
Conform dispozițiilor art.6 alin.1 pct.1 din OUG nr.195/2002: „acordare a priorității - obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice alta manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească;”.
Conform dispozițiilor art.6 alin.1 pct.26 din aceeași ordonanță: „prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice;”.
Conform dispozițiilor art.72 alin.2: „Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.”.
Conform art.135 lit.h din regulament conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritatea de trecere: „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.”.
Din interpretarea teleologică și succesivă a dispozițiilor amintite, rezultă faptul că intimatul petent, în calitatea sa de conducător auto, avea obligația să acorde prioritate pietonului angajat în traversarea drumului public, pe trecerea marcată sau semnalizată cu indicator. De asemenea, atunci când drumul este prevăzut cu cel puțin două benzi de circulație pe sens, conducătorul de autovehicul trebuie să acorde prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul lui de mers.
De altfel, conform dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă asemănătoare unui act de constatare încheiat de un funcționar public, aceasta deoarece, de cele mai multe ori constatările personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu formulează reale obiecțiuni raportat la lipsa de obiectivitate, reprezintă o prezumție simplă în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, conform dispozițiilor art.327 - 329 NCPC, astfel că acesta reprezintă un mijloc de probă. Forța probantă a proceselor-verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care a fost liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța națională are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată a avut dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată a fost de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de apel reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, a beneficiat de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă susținerile contestatorului nu au fost dovedite în fața instanței prin nici o probă. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are un caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au un caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu a putut opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar fi ajuns la situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Se impune mențiunea că tribunalul a judecat cauza pe baza probelor furnizate de acuzare și administrate în mod contradictoriu în fața petentului, apreciind concludența mijloacelor de probă administrate, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de agentul constatator, și înregistrarea video . Este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, însă simpla negare a împrejurării nu este suficientă pentru a îl exonera de răspundere, aceasta neaducând nici măcar un indiciu pertinent care să dea veridicitate acestei afirmații.
În consecință, procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția simplă a faptului că situația de fapt reținută este confirmată și reprezintă un mijloc de probă raportat la dispozițiile art.327 și următoarele NCPC, care se referă tocmai la îndeplinirea condiției ca prezumția să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea.
Tribunalul a făcut o analiză atât în fapt cât și în drept raportată la jurisprudența comunitară, cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de dispozițiile art.477 raportat la dispozițiile art.479 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele de fapt și de drept ale hotărârii atacate, astfel că având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, se constată că instanța de fond a analizat și a interpretat în mod eronat probele administrate, precum și actul juridic dedus judecății, dând o aplicare necorespunzătoare prevederilor legale invocate.
Pe cale de consecință, raportat la dispozițiile art.478 și 480 alin.2 NCPC, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că va respinge plângerea contravențională, apreciind legalitatea și temeinicia procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G., cu sediul în Tg. J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 3817/din data de 11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent A. N. B., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., .. 290, jud. G.
Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 25.02.2015, la Tribunalul G..
Președinte, A. S. S. | Judecător, O. C. S. | |
Grefier, N. C. |
Red. ASS
Tehnored.N.C.
4 ex.
Jud. fond. M.P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1465/2015.... → |
|---|
