Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7580/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7580/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 10165/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 1391/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. C. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul petent S. V. împotriva sentinței civile nr. 7580 din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund apelantul petent S. V. și mandatarul acestuia, numita C. C. E., martorul C. I., lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că prin compartimentul registratură s-a depus la data de 07.05.2015 o precizare de către mandatarul apelantului petent, după care, aceasta depune la dosarul cauzei scrisoarea medicală din data de 03.10.2014 ce privește starea de sănătate a apelantului petent S. V..
Tribunalul procedează la audierea martorului C. I., cu respectarea dispozițiilor art. 318 și următoarele din Codul de procedură civilă, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul petent, S. V., și mandatara acestuia, numita C. C. E., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. În susținere, se arată că nu s-a dovedit în cauză că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
- Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 7580 din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de către petentul S. V., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., împotriva procesului verbal de contravenție ..P. nr._/13.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ..P. nr._/13.06.2014 petentul S. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 de lei, pentru faptul că la data de 13.06.2014, ora 21,15, aflându-se la domiciliul său din Tg-J., .. 15, jud. G., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, acesta a adresat amenințări, cuvinte și expresii jicnitoare vecinului său C. I., faptă prevăzută de art. 2 pct. 1 din Lg. 61/1991.
În ce privește legalitatea formală a procesului verbal, pe care instanța a analizat-o și din oficiu, și a apreciat că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă fiind respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 privind întocmirea actului constatator.
Cât privește fondul cauzei, din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat că petentul s-a făcut vinovat de fapta pentru care a fost sancționat.
Astfel, din depozițiile martorilor audiați a rezultat că la data la care a fost sancționat, petentul, a lăsat nesupravegheat un foc din curtea imobilului în care locuiește, ocazie cu care, acesta s-a extins, căpătând amploare, astfel încât a fost nevoie chiar de intervenția martorilor pentru a-l stinge, aceștia din urmă, aflându-se în pericol, datorită neglijenței petentului.
Aflat într-o atare situație, care, potrivit martorilor, are caracter de repetabilitate, martorul asistent C. I., vecinul petentului, a apelat la organele de ordine în speranța că acestea îi vor pune în vedere petentului ca pe viitor să aibă un comportament adecvat, ocazie cu care, petentul, deranjat de atitudinea vecinului său, i-a adresat acestuia cuvinte jicnitoare, injurii și amenințări, chiar și în prezența organelor de ordine, acestea atrăgându-i atenția asupra comportamentului său, astfel cum a rezultat și din depoziția martorului S. Lucreția.
A fost adevărat că martorul S. Lucreția a declarat că nu a auzit personal cuvintele adresate de petent vecinului său, dar s-a reținut că acest martor l-a auzit pe agentul constatator atenționând petentul asupra comportamentului neadecvat referitor la comportament și a limbajului folosit, iar din depoziția martorului asistent a rezultat că petentul a adresat astfel de cuvinte. S-a mai avut în vedere și faptul că martora S. Lucreția se afla la distanță mare, respectiv la etaj, era preocupată, așa cum a declarat, de căratul apei pentru stingerea focului extins și, de asemenea, fiind o persoană în vârstă, a fost posibil să nu fi auzit concret cuvintele adresate, dar s-a avut în vedere faptul că a perceput starea conflictuală declarată de celălalt martor, care era în curte și constatată personal de agenții de poliție ce s-au deplasat la fața locului.
Cum din coroborarea probatoriilor administrate în cauză, a rezultat că petentul s-a făcut vinovat de fapta reținută în sarcina sa, instanța, față de starea de fapt reținută și de probele administrate, văzând dispozițiile legale citate, coroborate cu disp. art. 1 și art. 34 din OG 2/2001, a apreciat că plângerea petentului este neîntemeiată.
Tot ca neîntemeiată a fost reținută și cererea petentului în ce privește sancțiunea aplicată. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că sancțiunea aplicată se înscrie în limitele legale prevăzute de disp. art. 3 lit. b din Lg. 61/1991, care sancționează fapta comisă.
În ce privește cuantumul sancțiunii, instanța a considerat că agentul constatator a făcut o apreciere corectă și a ținut seama de criteriile de apreciere prevăzute de disp. art. 21 din OG 2/2001, reținându-se din probatorii că petentul a avut un comportament neadecvat în mod repetat, că avut o relație conflictuală cu toți vecinii, tocmai datorită comportamentului său și al vocabularului neadecvat pe care le utilizează, motiv pentru care, instanța a apreciat ca neîntemeiată și această susținere a petentului, cuantumul sancțiunii aplicate neavând nicio legătură cu un eventual prejudiciu, astfel cum a susținut petentul.
2.Calea de atac.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S. V., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii.
În motivele scrise de apel, apelantul petent a precizat că instanța de fond a apreciat greșit probele pe care le-a administrat, atât înscrisuri, cât și proba testimonială, judecând procesul fără a intra pe fondul cauzei și nestabilind în concret împrejurările în care s-a produs și s-a reținut în sarcina sa fapta incriminată, fapta care în realitate nu s-a produs.
Astfel, a menționat că la data de 13.06.2014, spre seară, fiind în vârstă, singur, cu grave probleme de sănătate, respectiv diagnosticat cu diabet și fiind dependent de insulină zilnic și neavând posibilitatea de a-și pregăti hrana în casă, și-a amenajat un loc în curtea casei pentru a-și putea găti, loc pe care l-a asigurat pentru a nu se produce incidente, fiind prezent de fiecare dată atunci când focul era aprins.
A susținut că, în mod eronat s-a reținut că a lăsat focul nesupravegheat, aprinzându-se niște cartoane și nailoane din apropiere iar focul s-a extins în gospodăria vecinului C. I., putând să îi creeze pagube materiale.
A arătat că, așa cum a reieșit și din declarațiile de martorilor S. Lucreția și C. I., nu a creat niciun fel de pagubă materială vecinului C. I. și niciunul din martori nu a putut confirma susținerile acestuia că ar fi adus cuvinte jignitoare și ar fi avut un comportament neadecvat atât în fața sa, cât și a agenților constatatori, și nici nu este persoana care se afla în relații conflictuale cu vecinii.
De asemenea, a mai precizat că instanța de fond în mod greșit a apreciat susținerile martorei S. Lucreția.
Faptul că vecinul său C. a fost deranjat de fumul ce a ieșit de la focul făcut în curte pentru a-i pregăti hrana, neavând altă posibilitate, nu putea fi catalogată ca o stare conflictuală sau un comportament neadecvat și că este o persoană care se afla în divergență cu toți vecinii.
De asemenea, a susținut că nu poate fi reținut faptul că a consumat alcool, fiind într-o stare precară de sănătate, respectiv insulino-dependent, iar simple discuții în contradictoriu nu puteau fi percepute ca o stare conflictuala și aducerea de jigniri și amenințări pentru a i se aplica o sancțiune atât de aspră, orientate spre maximul prevăzut de lege, fără a i se da măcar posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii.
În dovedire, a înțeles să se folosească de proba testimonială și proba cu înscrisuri.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466-471 Cod procedură civilă, art. 479 Cod procedură civilă, art. 480 alin. 2 si 3 din Cod procedură civilă, art. 265 și art. 309 Cod procedură civilă și Ordonanța nr. 2/2001.
Deși, prin rezoluția din data de 10.03.2015 i s-a comunicat intimatului Inspectoratul de Poliție Județean G. o copie de pe cererea de apel formulată de apelantul petent S. V., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimatul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
D. urmare, conform art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 19.05.2015, fiind citate părțile.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este fondat, pentru următoarele considerente:
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct.1 din Legea 61/1991, fiind întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ din 13.06.2014, contestat în cauză.
Tribunalul reține că potrivit Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, art. 2 “Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1. săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;”, faptă ce, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. b din același act normativ, se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
Fapta reținută în sarcina petentului prin actul de sancționator contestat în cauză nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, întrucât nici conținutul procesului-verbal contestat, nici din probele administrate atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, nu rezultă săvârșirea ei în loc public.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați la instanța de fond, cât și a martorului C. I., audiat în ședința publică din 02.06.2015, reiese că discuțiile purtate între petent și vecinul acestuia, numitul C. I., au pornit de la faptul că petentul ar fi dat foc unor resturi menajere, ocazie cu care petentul, fiind în curtea sa ar fi avut un schimb de replici cu vecinul său, numitul C. I.. Deci, din nicio probă nu a reieșit că pretinsa faptă s-a săvârșit în public, curtea locuinței petentului nefiind un loc public în sensul avut în vedere de legiuitor la inserarea prevederilor art. 2 pct. 1 din legea nr. 61/1991, situație în care nu mai este necesar a fi stabilit faptul dacă petentul a adresat sau nu vecinului său cuvinte sau expresii jignitoare. De altfel, chiar din descrierea faptei realizată de către agentul constatator reiese că pretinsa faptă nu s-a săvârșit în public, consemnându-se în actul sancționator „aflându-se la domiciliul său (…) a adresat cuvinte și expresii jignitoare vecinului său, C. I.”.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod proc.civ. raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, va admite apelul de față, va schimba sentința în sensul că va admite plângerea și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul petent S. V. cu domiciliul în municipiul Tg-J., .. 15, județul G. împotriva sentinței civile nr. 7580 din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G. având C.I.F._ și sediul în municipiul Tg-J., ., județul G..
Schimbă sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de constatare a contravenției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, L. M. | Judecător, M. C. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R.
J.f/J.P.
4ex/03.07. 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 724/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
