Pretentii. Sentința nr. 724/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 724/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 2218/95/2015
Cod operator nr. 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 724
Ședința publică din 12 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei formulată de reclamanta S.C. P. M H. S.R.L. și pe pârât D. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic G. C. pentru reclamanta . SRL și pârâtul D. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina are ca obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamanta . SRL împotriva pârâtului D. A. .
În condițiile art.131 alin.2 NCPC instanța, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.8 și 10 din legea nr.554/2004.
În condițiile art.208 NCPC constată că pârâtului D. A. nu a depus întimpinare fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acesteia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Nemaifiind alte cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Consilier juridic G. C. pentru reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul lasă cauza la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la 13.11.2014, reclamanta S.C. P. M H. S.R.L - punct de lucru Tg-J. a chemat în judecată pe pârâtului D. A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la:
- la plata sumei de 159,33 lei, cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către societate în perioada 01.04._14;
- la plata sumei de 75,53 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,1% pe zi, raportate la debit, calculate conform anexei;
- la plata sumei de 20,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.
În fapt, a arătat că între reclamantă și pârâtului D. A., s-a încheiat prin voința comună a părților un contract de prestări servicii sub forma unui înscris sub semnătură privată, înregistrat sub nr._ din 07.11.2007, având ca obiect, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că potrivit art. 969 din Codul Civil din 1864„ contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, s-a socotit că respectivul contract încheiat de societatea reclamantă cu pârâta, produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Urmare a executării obligațiilor ce reveneau subscrisei, în temeiul contractului amintit, reclamanta a început efectuarea prestațiilor, care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada 01.04._14, iar pentru plata lor, lunar s-a emis câte o factură, astfel încât pentru întregul interval de timp menționat, s-a întocmit un număr de 11 facturi în valoare totala de 159,33 lei.
Conform art. 14 (2) din contract „Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți". Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată.
Pârâtul, prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință și-a însușit debitul în sumă totală de 186,96 lei.
Art.46 C.. un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura independent de orice semnătura, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea forță probantă față de persoana care nu a redactat-o, în speță față de pârâtă, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de către acesta. Conform art.46 C.. către debitor probează obligațiunile comerciale. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
Potrivit art. 969 din Codul Civil de la 1864, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. În aplicarea acestui principiu, art. 1073 Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în caz contrar are dreptul la desdăunări.
În ceea ce îl privește, însă, pârâtul nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată, nici până debitul devenind cert, lichid și exigibil, pentru toate facturile emise în perioada 01.04._14, a căror valoare, de ansamblu, este de 159,33 lei.
Din ansamblu acestor dispoziții contractuale rezultă că în concepția legiuitorului, de la data când societatea reclamantă s-a obligat să efectueze prestații în favoarea beneficiarului său, ele nu se pot executa decât continuu, fără nici un fel de întrerupere, indiferent de conduita beneficiarilor săi, deoarece în caz contrar el riscă să suporte sancțiunile pe care sunt împuternicite să i le aplice Primăria municipiului Tg.J., Agenția de Mediu și Poliția Sanitară și că numai în mod excepțional, în anumite împrejurări deosebite și imprevizibile, s-ar putea întâmpla ca vreuna să rămână neexecutată. Dar, ori de câte ori s-ar invoca existența vreunui asemenea caz, sarcina probei nu revine prestatorului, el nefiind obligat să se justifice, ci incumbă beneficiarului prestației, ținut să se conformeze prevederilor art.1169 c.civ., în caz contrar, refuzul să de plată nu poate fi interpretat decât ca neîntemeiat, efectuat cu rea-credință, fără nici o acoperire legală.
Deci, atât din punct de vedere legal, cât și contractual, în toate situațiile când beneficiarii prestațiilor: salubrizare intenționează să refuze plata unora dintre facturi, pe motiv de neexecutare sau de executare corespunzătoare, a obligațiilor asumate de societatea noastră, lor le revine îndatorirea de a întocmi și a prezenta din proprie inițiativă, mai înainte de declanșarea oricărui litigiu, acte de constatare, care să fie opozabile pe care să nu le poată contrazice și în baza cărora să ni se poată impune să ne asumăm întreaga responsabilitate în fața autorităților competente. Cu atât mai mult, în cazul concret, atâta timp cât din partea pârâtului nu s-au semnalat nici un fel de reclamații întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, certitudinea realizării sarcinilor ce i-au revenit, fiind indiscutabilă.
În același sens, certitudinea efectuării în ritm continuu a prestațiilor la care s-a angajat este garantată și prin existența unor interese majore, care nu sunt și nu pot fi lăsate la libera apreciere a părților contractante, ci se raportează la nivelul întregii comunități și de aceea, prin implicarea autorităților centrale a celor locale, s-au luat măsuri, pe cale normativă, de natură să asigure igiena colectivă, apărarea colectivității împotriva factorilor nocivi, starea de sănătate a întregii populații și a mediului înconjurător.
Iar, din aceste puncte de vedere, încercările pârâtului de a se sustrage de la plata sumelor datorate sunt oportune, dând dovadă de lipsă de responsabilitate contractuală și de abuz de drept. În același timp, s-a observat că părțile au inserat în contract, la art. 19, o clauză penală, stabilind că, în in caz de neexecutare a obligației la termenul stabilit, pârâtul datorează daune interese moratorii sub forma penalităților de întârziere de 0, l %/ zi de întârziere, raportate la nivelul debitului.
Conform art. 1069 din Codul Civil de la 1864 clauza penală este o compensare a daunelor interese ce creditorul suferă de neexecutarea obligației principale. Este vorba deci despre o evaluare anticipată a prejudiciului, prin convenția părților, încercat de către creditor în cazul neexecutării la timp a obligației, clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părți.
Art. 1084 din Codul Civil de la 1864 clauza statuează principiul conform căruia prejudiciul suferit de către creditor trebuie cuprindă pierderea efectiv suferită și beneficiul pe care creditorul nu 1-a putut realiza, tocmai prin posibilitatea de a folosi sumele pe care debitorul le datorează.
Astfel a precizat reclamanta că se constituie îndreptățită a solicita penalitățile de întârziere, ce reprezintă evaluarea prejudiciului efectiv suferit de către creditor, cu titlul de daune interese moratorii pentru repararea beneficiului nerealizat.
În concluzie, a considerat că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 969, 970 și 1073 din Codul Civil de la 1864, întrucât art. 969 din Codul Civil de la 1864 clauza prevede obligativitatea respectării convențiilor legal făcute între părțile contractante. în caz contrar, este antrenată răspunderea civilă contractuală a părții care și-a nesocotit obligațiile.
S-a arătat că în cauza dedusă judecății s-a făcut dovada existenței contractului încheiat
între părți, precum și faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată, astfel că în virtutea contractului și-au asumat o obligație de a face pe care am respectat-o, prestând servicii de salubrizare pârâtei conform obiectului contractului, iar pârâtul nu a respectat obligația de plată sumei de bani aferente serviciului de care a beneficiat.
Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui contract, existența unei fapte ilicite (pârâta nerespectându-și obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat, pe care și-a asumat-o prin contract), a unui prejudiciu întrucât am prestat servicii pentru care nu am încasat prețul pe care pârâtul s-a obligat să-1 achite prin semnarea contractului), a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a elementului subiectiv (prin semnarea contractului, pârâta și-a însușit obligația de plată a serviciilor, aceasta nesocotindu-și obligațiile în cunoștință de cauză), considerăm că în cauza dedusă judecății este antrenată răspunderea civilă contractuală a pârâtului. De asemenea, creanța solicitată de către societatea noastră îndeplinește condițiile prevăzute de 662 NCPC.
Astfel, în primul rând, reclamanta este titulara unei creanțe certe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtei de a plăti o sumă de bani, cu mențiunea că obligația patrimonială este una comercială, iar în al doilea rând, creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise, având o existenta neîndoielnică. De asemenea, creanța este lichidă având în e faptul că este determinată în ceea ce privește cuantumul ei prin înscrisuri însușite de pârât și opozabile acestuia. În fine, creanța este exigibilă întrucât toate facturile au ajuns la scadență. Conform Art. alin (1) din contractul de prestare „Utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii
În concluzie s-a solicitat ca în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile consacrate de art. 969, 970 și 1073 din Codul Civil de la 1864, art. 43 Cod comercial, art. 3 din O.G. nr. 9/2000, de Legea nr. 356/2002 si Legea nr. 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi ; completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
În ceea ce privește stabilirea competenței materiale a instanței de judecată s-a învederat faptul că a sesizat Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal deoarece, potrivit art. 36, alin. 1 din Legea. 101/2006 „soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență".
Astfel fiind, în raport de motivele de fapt și de drept, expuse și argumentate în mod corespunzător, luând în considerare și întregul probatoriu administrat în condițiile în care societatea reclamantă și-a dus la îndeplinire toate obligațiile sale legale, contractuale și procesuale, în sensul prevederilor art. 249 din Codul Civil, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată și dovedită, s-a solicitat admiterea acesteia și obligarea pârâtului la plata debitului, a penalităților de întârziere, cât și a cheltuielilor de judecată.
S-a solicitat de asemenea judecarea cauzei și în lipsa, conform art. 411 Cod procedură
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Reclamanta la data de 07.11.2007 a încheiat un contract de prestare a serviciului de salubrizare a localităților cu pârâtul D. A., obiectul contractului constituindu-l prestarea activității de colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Pârâtul în calitatea sa de utilizator avea obligația să achite în termenele stabilite de contract obligațiile de plată conform dispozițiilor art.13 și următoarele în sensul că facturarea urma să fie efectuată lunar, că factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare în care prestația a fost efectuată, pârâta fiind obligată să achite factura în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii, data emiterii facturii, data predării în cazul în care este transmisă prin delegat, data scadenței fiind înscrisă pe aceasta.
În condițiile art.14 alin.2 din contract factura se consideră acceptată la plată în situația în care nu a fost contestată în scris în termen de 5 zile de la primire, iar aceasta se depune la registratura departamentului comercial al operatorului fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
Examinând cererea reclamantei creditoare, se constată că din cele 11 facturi fiscale, rezultă că acestea nu au fost contestate de către utilizator atât înaintea formulării cererii de chemare în judecată cât și în timpul procedurii contencioase, întrucât pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare în condițiile art.205 și următoarele NCPC, astfel că atitudinea pasivă a acesteia va fi interpretată de instanță în condițiile art. 358 NCPC. Facturile au fost semnate și însușite de către pârât, astfel că facturile confirmate în acest fel sunt acte bilaterale care pot atesta drepturi și obligații privind executarea prestației, cu atât mai mult cu cât în cadrul procedurii de față nu au fost contestate de către acesta, așa cum s-a menționat anterior.
În capitolul VII din contractul încheiat între cele două părți a fost reglementată răspunderea contractuală stabilindu-se într-adevăr că neachitarea facturii la data scadentă atrage penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculat la debitul restant.
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune obligarea pârâtului la plata debitului în sumă totală de 159,33 lei, așa cum rezultă din cele 11 facturi, pentru serviciile prestate în perioada 01.04._14. Pe de altă parte, în privința penalităților tribunalul are în vedere dispozițiile art.42 pct.10 din Legea cadru nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, în sensul că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere după cum urmează: penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, ele sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea totală a penalităților nu va putea depăși valoarea facturii și ele se constituie venit al operatorului.
Conform dispozițiilor art.969 din Codul Civil de la 1864, forța obligatorie reprezintă unul din efectele contractelor: „(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Întrucât debitul nu a fost contestat, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare se constată că sunt fondate pretențiile reclamantei, deoarece potrivit clauzelor din contractul intervenit între părți, în situația agenților economici facturarea se face lunar iar factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare.
De asemenea, factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată. În raport de aceste dispoziții contractuale se reține că în situația dată în speță sunt incidente dispozițiile art.46 cod comercial, potrivit cărora factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale.
Astfel, a intervenit acceptarea tacită a facturilor emise de către reclamantă, acceptare ce rezultă din faptul că pârâtul nu a respectat dispozițiile contractuale, în sensul că și în situația în care nu a primit facturile emise de reclamantă nu s-a prezentat în termenul prescris contractual spre a ridica factura de la departamentul comercial al operatorului, ceea ce potrivit dispozițiilor contractuale este considerată acceptare la plată. Pe de altă parte se reține că tarifele practicate de reclamantă sunt cele aprobate de autoritățile administrației publice locale, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Conform dispozițiilor art. 662 N.C.P.C. creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui; creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 969 din Codul Civil de la 1864 și următoarele, art. 43 Cod comercial, art. 3 din O.G. nr. 9/2000, Legea nr. 356/2002 și Legea nr. 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, tribunalul urmează să admită acțiunea de față, în sensul admiterii capătului de cerere privind debitul în cuantum de 159,33 lei, admiterii capătului de cerere privind penalitățile de întârziere în sumă de 75,53 lei, precum și la cheltuieli de judecată aferente acestora conform dispozițiilor art. 451 N.C.P.C., în cuantum de 20,00 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L cu sediul în mun. C., .. 2A, Pavilion Administrativ, Camera nr. 1, C. RO_, având sediul procesual ales la cu punct de lucru în mun. Tg.-J., ..1, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtul D. A., identificat prin C.N.P._, domiciliat în Tg-J., ., județul Gorj.
Obligă pârâtul D. A., la plata către reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., a sumei de 159,33 lei reprezentând contravaloare prestații salubrizare și a sumei de 75,53 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 12 Iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 12 Iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | ||
Grefier, C. C. |
Red O.C.S.
4 ex./29 Iunie 2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 792/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7580/2015.... → |
|---|
