Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 04-03-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 18139/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr. 666
Ședința publică din 04 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
Judecător: S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent U. L. Dioclițian, împotriva sentinței civile nr. 2362 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent personal și asistat de avocat P. C., lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la al doilea termen de judecată, fiind motivat, declarat în termen și timbrat precum și faptul că, la termenul anterior s-a emis adresă către intimată pentru a depune CD cu înregistrarea video radar a contravenției reținută în sarcina apelantului petent. De asemenea a învederat că, la data de 24 februarie 2015, intimata a depus relațiile solicitate de instanță.
În condițiile dispozițiilor art.341, în prezența apărătorului ales și al apelantului petent, s-a procedat la vizionarea, în ședință publică, a CD-ului cu înregistrarea video-radar, prin care a fost surprins autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, condus de apelantul petent U. L. Dioclițian, din sensul giratoriu din zona „Paralela 45” spre . a acordat prioritate de trecere unui pieton.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.
Avocat P. C., având cuvântul pentru apelantul petent arată că instanța de fond în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat a fi neîntemeiată plângerea, înlăturând depozițiile martorilor audiați în cauză și interpretând greșit planșele foto. Din materialul video se poate observa că pietonul nu a fost stânjenit în nici un fel în traversare, acesta nu a întrerupt în nici un fel ritmul de mers al pietonului.
Față de cele învederate, apărătorul ales al apelantului petent invocă dispozițiile art.100 pct.3 lit.b din OUG nr.195/2002, solicitând admiterea apelului, anularea procesului verbal de contravenție și anularea măsurii complementare de reținere a permisului de conducere și a punctelor de penalizare aplicate, depunând în acest sens concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 2362 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul U. L. Dioclițian, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.11.2013 întocmit de Politia Tg-J., în contradictoriu cu intimatul I. G..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.11.2013 încheiat de Poliția Târgu-J., petentul U. L. Dioclițian a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile, sens în care s-a luat măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit. b) din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa că în data de 18.11.2013, ora 18:21, a condus autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii pe marcajul pietonal pe sensul acestuia de mers.
S-a făcut mențiunea ”se afla singur în autoturism”.
De asemenea, s-a făcut mențiunea că respectiva contravenție a fost filmată cu ajutorul aparatului video radar Autovision, montat pe Dacia MAI_, hard GJ 14.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent, iar acesta la rubrica ”alte mențiuni” a consemnat „nu este adevărată mențiunea, constatarea făcută de polițist. Pietonul se afla pe banda de mers în celălalt sens de circulație”.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și hotărăște asupra sancțiunii.
Verificând legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Potrivit art. 17 din OG nr.2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Potrivit art. 19 din OG nr.2/2001, “(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.”
Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175 și art.178 din Codul de procedură civilă.
În speță, se constată că procesul verbal de contravenție contestat cuprinde toate mențiunile impuse de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar petentul nu a invocat cauze de nulitate relativă, drept pentru care instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 100 alin 3 lit. b) din OUG nr.195/2002 rep., potrivit cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Din materialul probator administrat în cauză instanța de fond a contatat că starea de fapt reținută în procesul verbal contestat corespunde realității.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere în primul rând că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, cum este cazul în speță, se bucură de prezumția de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de forma prevăzută de lege) ce este asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă). Astfel, este unanim acceptat că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.
În acest sens, se observă că este adevărat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.
Este însă la fel de adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În speță, prezumția relativă de veridicitate și temeinicie este confirmată prin probele administrate de intimat, respectiv cele șase planșe video-radar si înregistrarea pe suport electronic.
Astfel, cele șase planșe video-radar (filele 26-27), înregistrate pe intervalul temporal 12:21:37 - 12:21:42, cât si înregistrarea pe suport tehnic, surprind cu exactitate deplasarea efectuată de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, trecerea acestuia peste marcajul pietonal în momentul în care un pieton se afla angajat în traversarea străzii pe acest marcaj, fără să acorde pietonului prioritate de trecere, deși acest pieton se afla pe sensul său de mers.
Așadar, față de cele expuse, revenea petentului sarcina de a face dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator în actul sancționator, dovadă care nu a fost făcută prin probele administrate în cauză de petent.
Astfel, depozițiile martorilor propuși de către petent, P. M. și Zămus A. (filele 44-45), în sensul că în momentul când petentul s-a apropiat cu autoturismul de trecerea de pietoni de pe sensul său de mers nu exista nici un pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, ci era o persoană de sex feminin angajată în traversarea carosabilului, dar pe sensul opus de mers celui al petentului, persoana respectivă mai având de terminat traversarea pe banda doi a sensului de mers, precum si traversarea scuarului ce despărțea sensurile de mers, vor fi înlăturate de instanță ca fiind depoziții pro causa, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește sancțiunea principală aplicată, reprezentată de minimul amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită, instanța de fond a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a acesteia, raportat la dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, iar sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile a fost corect aplicată, conform dispozițiilor art.100 alin.3 lit.b) OUG nr.195/2002.
Împotriva sentinței civile nr. 2362 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a declarat apel petentul U. L. Dioclițian, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de apel a arătat că, prin sentința civilă nr. 2362/14.04.2014, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 18.11.2013 încheiat de SPR G..
Apelantul petent a considerat că în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat a fi neîntemeiată plângerea, înlăturând depozițiile martorilor audiați în cauză și interpretând greșit planșele foto, cât și materialul video. A apreciat că declarațiile martorilor audiați, respectiv P. M. și Zamus A. au fost în mod nejustificat înlăturate, întrucât acestea se coroborează cu planșele foto și materialul video, care atestă faptul că pietonul în cauză, în momentul în care autoturismul petentului deja traversase marcajul pietonal, acesta s-a angajat în traversarea sensului de mers al acestuia.
Mai mult decât atât, instanța de fond, deși din oficiu a dispus solicitarea înregistrării video pârâtei, înregistrare care a fost vizionată în ședința publică din data de 14.04.2014, în mod eronat a interpretat această probă video, având în vedere că s-a putut observa cu lejeritate faptul că în momentul în care autoturismul petentului traversase deja marcajul pietonal, pietonul traversa sensul celălalt de mers, aproape ajuns în perimetrul scuarului dintre cele două sensuri de mers, care sunt prevăzute cu două benzi pe sens.
Totodată, a considerat că instanța a fost în eroare, având în vedere că din planșele foto și proba video depuse la dosar de către I., este fotografiat și filmat numai sensul de deplasare al petentului, care este prevăzut cu două benzi, apreciind greșit starea de fapt, având în vedere că sectorul respectiv de drum este prevăzut cu patru benzi de mers, respectiv câte două pe sens.
Tot din materialul video s-a putut observa cu ușurință că pietonul nu a fost stânjenit în nici un fel în traversare, acesta nu a întrerupt în nici un moment ritmul de mers, iar în momentul în care a traversat scuarul dintre sensurile de mers și a pătruns pe sensul de mers al petentului, autoturismul acestuia deja trecuse de marcajul pietonal.
Având în vedere că potrivit art. 100, pct. 3, lit.b („se sancționează neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”) din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, avea obligația de acorda prioritate de trecere pietonului numai dacă se afla în traversarea străzii pe sensul său de mers, a considerat că în mod nejustificat instanța de fond, raportat la probele administrate, a respins plângerea.
Având în vedere cele arătate, a solicitat admiterea apelului și reținând cauza spre judecare, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 18.11.2013;
anularea măsurii complementară de reținere a permisului de conducere pe perioada de 30 zile și anularea punctelor de penalizare aplicate și restituirea sumei de 160 lei achitată cu chitanța nr._-323-0077 din data de 19.11.2013, sumă la care a fost obligat la plata în mod neîntemeiat prin acest proces verbal.
În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.488 Cod procedură civilă.
La data de 04 martie 2015, ziua ședinței de judecată, apelantul petent a depus concluzii scrise prin care a considerat că în această cauză acesta are dreptate și nu polițistul având în vedere că OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobată și completată prin Legea nr.49/2006, prevede la art. 1. – pct. (2): Dispozițiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgentă au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului. A accentuat cele două prevederi ale legii desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice și protecția mediului pentru a arăta concret prevederile legale de care a ținut cont în momentul în care a hotărât să efectueze manevra de traversare a trecerii de pietoni pe care se afla angajat în traversare un pieton pe celălalt sens de mers.
Deplasarea sa cu autovehiculul, acceptând și faptul că pietonul s-ar fi aflat angajat în traversare pe sensul său de mers, s-a efectuat și în acest caz fără a încălca prevederile legale deoarece și în această situație, manevra efectuată de apelant, nu l-a obligat pe acesta să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească (definiție prevăzută de art. 6 pct. 1 al Ordonanței), conform probelor administrate chiar de poliție (probele foto și mai ales proba video).
Chiar agentul constatator în conținutul procesului verbal de contravenție a menționat că „pietonul a fost stânjenit în traversarea străzii”. Ori legea nu pedepsește stânjenirea, cu toate pietonul nu a fost nici „măcar stânjenit”, observându-se acest lucru din proba video.
În acest sens, a considerat că toate probele administrate de acesta și de către intimat dovedesc cu prisosință existența unei alte stări de fapt decât cea prezentată de polițist în procesul verbal de contravenție.
Pe cale de consecință, apelantul petent a solicitat desființarea sentinței civile nr.2362/2014 a Judecătoriei Târgu-J., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.11.2013, anularea punctelor de penalizare și a suspendării pe durata de 30 de zile a permisului de conducere, restituirea sumei de 160 de lei achitată în 48 de ore pentru jumătate din minimul amenzii aplicate. Din cauza birocrației și pentru a pune capăt odată acestei divergențe iscate între acesta și poliție nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art.471 Noul cod de procedură civilă, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința de fond, a fost respinsă plângerea formulată de petentul U. L. Dioclițian, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.11.2013 întocmit de Politia Tg-J., în contradictoriu cu intimatul I. G..
Prin respectivul proces verbal, petentul apelant a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile, sens în care s-a luat măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit. b) din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 18.11.2013, la ora 18:21, a condus autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . intersecția cu . nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers.
Deși în cererea de apel, apelantul petent invocă nevinovăția sa, în sensul că nu a comis fapta reținută prin procesul verbal de contravenție, din probele cauzei rezultă tocmai contrariul acestor afirmații.
Astfel, se reține ca pertinentă și în concordanță cu toate probele administrate, motivarea instanței de fond, în sensul că prezumția relativă de veridicitate și temeinicie este confirmată prin probele administrate de intimată, respectiv cele șase planșe video-radar si înregistrarea pe suport electronic.
Astfel, cele șase planșe video-radar (filele 26-27), înregistrate pe intervalul temporal 12:21:37 - 12:21:42, cât si înregistrarea pe suport tehnic, pe Cd-ul vizionat și de către Tribunal în ședință publică, în prezența petentului apelant și a apărătorului său ales, surprind cu exactitate deplasarea efectuată de autoturismul condus de petent, trecerea acestuia peste marcajul pietonal în momentul în care un pieton se afla deja angajat în traversarea străzii pe acest marcaj, fără să acorde pietonului prioritate de trecere, deși acest pieton se afla pe sensul său de mers, dat fiind că, în zonă există două benzi pe fiecare sens de mers.
Din planșele foto și din înregistrarea de pe CD rezultă clar că, în momentul în care autoturismul petentului ajunge în imediata apropiere a marcajului privind trecerea de pietoni, o persoană era deja angajată în traversarea străzii, pe sensul său de mers, fiind vorba despre două benzi pe fiecare sens, respectiv pietonul era în traversare pe banda de lângă scuarul existent în zonă. Tocmai după trecerea mașinii de marcaj, pietonul poate continua traversarea spre trotuarul opus.
În cauză nu se poate reține afirmația petentului că traversarea pietonului nu ar fi fost stânjenită de autoturismul său, din moment ce norma legală impune cu titlu de obligație conducătorului auto acordarea priorității de trecere persoanei angajate în traversare pe sensul său de mers, iar din probe rezultă clar intenția persoanei din fotografii în acest sens.
Reținând toate aceste considerente, apelul petentului apare ca nefondat, motiv pentru care, în baza disp.art.480 Cod procedură civilă, acesta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul petent U. L. Dioclițian, CNP_1, cu domiciliul în comuna Drăguțești, ., împotriva sentinței civile nr. 2362 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., cu sediul în cu sediul în Târgu-J., ., județul G., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.T./Tehnored. P.R.
Jud fond: L. M. P.
4 ex./09 aprilie 2015
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 919/2015.... → |
|---|
