Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 603/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 603/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1232/274/2013
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizie nr. 603/2015
Ședința publică de la 25 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. C.
Judecător: C. B.
Grefier: R. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr.564 din data de 04.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile, intimata petentă fiind reprezentată de avocat T. P. cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică depusă în ședință publică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
În conformitate cu dispozițiile art.95 alin.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 05.06.2014 și repartizat completului C. A03 cu termen recomandat la 28.01.2015.
Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 28.01.2015 la data de 19.11.2014 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr.714/2013 și nr.718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere nr.18/2014.
În raport de dispozițiile art.470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimata petentă E. P. Srv SRL, căreia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel. Intimata petentă a depus la dosar întâmpinare, fiind comunicată apelantului intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, prin rezoluția din data de 10.12.2014 și luând la cunoștință de aceasta la data de 19.12.2014, în consecință, prin rezoluția din data de 08.01.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 25.02.2014, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art. 482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr. 2/2001.
În condițiile art.244 alin.1 și alin.2 NCPC coroborat cu art.34, alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere că dispozițiile art.242 și art.411 alin.1 și alin.2 NCPC nu se aplică în domeniul de față.
În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.
În condițiile art.244 alin.1 NCPC coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul.
Avocat T. P., pentru intimata petentă, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond întrucât schimbarea încadrării în avertisment o consideră ca fiind suficientă, astfel atingându-se scopul educativ preventiv al acestei sancțiuni. Fapta săvârșită a fost recunoscută, a fost din eroare, nu a fost cu intenție. A arătat că s-a depășit pentru 24 h verificarea aparatului tahograf. Or, la dosar a fost depusă verificarea efectuată cu 24 h mai târziu și s-a constatat că aceasta nu a prezenta deteriorări, funcționând corespunzător, astfel că a reținut instanța de fond că fapta nu ar fi atât de gravă pentru a fi aplicată o sancțiune atât de mare. A arătat că este prima abatere de acest gen atât pentru societate, cât și pentru conducătorul auto.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.62 din 12.02.2014, pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Orșova, invocată de către intimat prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Motru. Prin sentința civilă nr.564 din 04.04.2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de petenta E. P.-Serv S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Al Județului Gorj, fiind dispusă înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 8.000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 28.10.2013 de Poliția municipiului Motru, cu sancțiunea „avertisment".
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 28.10.2013 de intimatul IPJ Gorj - Poliția Municipiului Motru, petenta S.C. E. P. Serv S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei, în temeiul art.9 alin.1 lit.a din OG nr.37/2007, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.8 alin.1 pct.14 din același act normativ, reținându-se, în sarcina acesteia, că a dirijat în cursă autotractorul Mercedez Benz cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, fiind depistată pe DN 67, pe raza localității Motru, având expirat termenul de valabilitate a verificării aparatului tahograf.
Potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta. Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectareacondițiilor de formă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001, neexistând cauze de nulitatea absolută ce pot fi invocate din oficiu.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, constituie contravenție „utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit” și se sancționează cu amendă între 8.000 de lei la 16.000 de lei (art.9 alin.1 lit.a). Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de petentă, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, a fost corect încadrată în textele legale menționate, iar în ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că situația de fapt descrisă de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal corespunde realității. Mai mult, petenta nu a contestat temeinicia aspectelor reținute în cuprinsul procesului-verbal, arătând că într-adevăr dovada de verificare a aparatului tahograf a fost valabilă până la data de 27.10.2013, existând o culpă a sa sub acest aspect. Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator așa cum impune art.34 alin.1 din OG nr.2/2001.
Prin procesul verbal contestat, s-a aplicat petentei o amendă de 8.000 de lei, fiind cuantumul minim prevăzut de lege. Instanța de fond a avut în vedere că, în baza art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Analizând posibilitatea înlocuirii cu avertisment a sancțiunii amenzii, astfel cum petenta a solicitat prin cererea sa, instanța de fond a reținut că, potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În cauză, instanța de fond a constatat că petenta și-a asumat existența culpei sale de a fi permis plecarea în cursă a autoutilitarei respective, având dovada de verificare a aparatului tahograf expirată, însă a învederat că nu trecuseră mai mult de 24 de ore de la data la care această verificare expirase, iar în ziua următoare și-a reînnoit această verificare, fiind eliberat buletinul . nr._/30.10.2013, cu o valabilitate de doi ani. Din cuprinsul acestei dovezi, a rezultat că în urma verificării, s-a constatat că aparatul tahograf în cauză funcționează corespunzător, neexistând intervenții străine sau deteriorarea acestuia.
În aceste condiții, deși în cuprinsul OG nr.37/2007 se prevede că o astfel de contravenție reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr.3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR, instanța a apreciat că, în concret, în raport de circumstanțele cauzei, fapta săvârșită este de o gravitate redusă, iar urmările sale sunt minime, astfel că scopul educativ - preventiv al sancțiunii, dar și cel punitiv poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, fără a nega importanța valorilor sociale ocrotite și obligația ce incumbă unor astfel de persoane de a respecta, în mod strict, toate regulile stabilite de lege privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, care efectuează operațiuni de transport rutier. A fost avut, de asemenea, în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a susținut faptul că în fapt, contravenienta a fost sancționată pentru că autoutilitara Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare_, aparținând acesteia, a fost oprită în trafic de către agenții de poliție și în urma controlului efectuat de către aceștia s-a constatat că dovada verificării aparatului tahograf era expirată. În opinia sa, fapta săvârșită nu are un grad redus de pericol social. Regimul sancționator sever stabilit de lege pentru o astfel de faptă confirmă susținerea sa. În condițiile date, este greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petenta va putea fi determinată ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte. Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.
Intimata petentă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului deoarece prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr.564/04.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ s-a criticat soluția pronunțată de către instanța de fond, în sensul că aceasta a fost netemeinică și că nu trebuia înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea apelului formulat în mod succint, IPJ Gorj nu a menționat decât că fapta nu ar avea un grad redus de pericol social și că este necesară o sancțiune mai severă pentru ca în viitor să nu mai săvârșească contravenientul o astfel de faptă. A apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, iar instanța de fond a avut în vedere toate aspectele legate de circumstanțierea faptei în sensul că a anexat la dosarul cauzei verificarea aparatului tahograf care a fost făcută a doua zi și a explicat că doar din eroare s-a întârziat cu 24 ore obținerea acestei dovezi de verificare. A apreciat că întrucât atât societatea cât și conducătorul auto se aflau la prima abatere de acest gen soluția pronunțată de către instanța de fond privind înlocuirea amenzii cu avertismentul este temeinică și legală, motiv pentru care a solicitat respingerea apelului formulat în prezenta cauză.
Critica este întemeiată pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la 28 octombrie 2013, ora 16,45 agentul constatator la ora 16,35 pe DN 67 km 39+600 localitatea Motru județul Gorj a surprins în trafic autotractorul cu numărul de înmatriculare_, aparținând intimatei petente, ce tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare_, din direcția Motru – Drobeta T.-S., iar conducătorul auto după prezentarea documentelor a declarat că nu are asupra sa dovada de verificare a aparatului tahograf.
În consecință, agentul constatator a reținut că s-a săvârșit fapta prevăzută de art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007 și s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei intimatei petente, deținătoarea autovehiculului respectiv.
În urma probatorului administrat, instanța de fond în condițiile art.5 și 21 din OG nr. 2/2001 a dispus reindividualizarea sancțiunii aplicate în sensul aplicării avertismentului, acest aspect fiind motivat de faptul că, în concret, în raport de circumstanțele cauzei, fapta săvârșită este de o gravitate redusă, iar urmările sale sunt minime, astfel că scopul educativ - preventiv al sancțiunii, dar și cel punitiv poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, fără a nega importanța valorilor sociale ocrotite și obligația ce incumbă unor astfel de persoane de a respecta, în mod strict, toate regulile stabilite de lege privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, care efectuează operațiuni de transport rutier. A fost avut, de asemenea, în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Conform dispozițiilor art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007: „(1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 14. utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit;”.
De altfel, conform dispozițiilor art.1 din OG nr.37/2007: „(1) Prezenta ordonanță stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR. (2) Prezenta ordonanță stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, denumite în continuare tahografe sau tahografe digitale, așa cum sunt acestea definite în anexa nr. I și în anexa nr. IB la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 privind echipamentul de înregistrare în transportul rutier, cu modificările și completările ulterioare.”.
Conform dispozițiilor art.1 și 2 din Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR: „Prezentul regulament stabilește normele referitoare la perioadele de conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători în vederea armonizării condițiilor de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul rutier și a îmbunătățirii condițiilor de lucru și a siguranței rutiere. De asemenea, prezentul regulament prevede promovarea unor mai bune practici de control și de aplicare a normelor de către statele membre și a unor metode mai bune de lucru în sectorul transportului rutier.”; „(1) Prezentul regulament se aplică transportului rutier: (a) de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone sau (b) de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru a putea asigura transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto și care sunt destinate acestui scop. (2) Prezentul regulament se aplică, indiferent de țara de înmatriculare a vehiculului, transporturilor rutiere efectuate: (a) exclusiv în interiorul Comunității sau (b) între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European. (3) AETR se aplică, în locul prezentului regulament, operațiunilor de transport internațional efectuate în parte în afara zonelor prevăzute la alineatul (2), pentru: (a) vehiculele înmatriculate în Comunitate sau în țările care sunt părți la AETR, pentru tot traseul; (b) vehiculele înmatriculate într-o țară terță care nu este parte AETR, numai pentru acea parte a traseului situată pe teritoriul Uniunii Europene sau al țărilor care sunt părți AETR. Dispozițiile AETR ar trebui armonizate cu cele ale prezentului regulament astfel încât dispozițiile principale ale prezentului regulament să se aplice, prin intermediul AETR, acestor vehicule pentru toată partea traseului care se efectuează în interiorul Comunității.”.
Obligația pe care legea o impune intimatei petente este de a utiliza tahografe omologate, sigilate, calibrate și în termenul de valabilitate al verificării periodice, pe timpul deplasării pe drumurile publice, în calitatea sa de operator de transport, întrucât aceasta nu a invocat, atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, faptul că s-ar încadra în una din excepțiile menționate de legiuitorul național în regulament sau că ar fi existat o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale conform dispozițiilor art.11 din OG nr.2/2001.
Conform dispozițiilor art.9 alin.1 lit.a din OG nr.37/2007: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei - faptele prevăzute la alin.1 pct.12, 14, 17, 21, 27, 33 și 34, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;.”.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că sancțiunea amenzii aplicată de apelanta intimată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, deoarece pericolul social al faptei a fost apreciat de la momentul aplicării sancțiunii ca fiind scăzut, în raport de amenda aplicată în limita minimă prevăzută de legiuitor, astfel că agentul constatator a respectat principiul proporționalității în raport de acest criteriu.
De altfel, conform dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea amenzii aplicate trebuie să corespundă gradului de pericol social al faptei, cu respectarea criteriilor de individualizare și a aplicării principiului proporționalității. Sancțiunea contravențională trebuie aplicată, așadar între limita minimă și maximă specială prevăzute de legiuitor. Aplicarea sancțiunii trebuie făcută proporțional cu gradul de pericol social, grad de pericol evidențiat și în raport de circumstanțele reale ale contravenției, prin prisma cărora se poate aprecia întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției.
În raport de aceste împrejurări, așa cum s-a menționat anterior, acestea nu conduc la aplicarea unei sancțiuni orientate spre maximul special, astfel că în mod corect agentul constatator a aplicat minimul amenzii speciale. Sancțiunea juridică are un triplu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și un rol preventiv ce determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale, precum și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice. Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
În speță, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sancțiunea aplicată petiționarei este mare, raportat la fapta comisă și gradul de pericol social al acesteia, cu atât mai mult cu cât avertismentul este o sancțiune morală și poate interveni în cazurile în care fapta e de mică importanță, de gravitate redusă, existând premiza că acela care a săvârșit-o nu o va mai repeta chiar fără aplicarea unei amenzi.
De altfel, conform dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă asemănătoare unui act de constatare încheiat de un funcționar public, aceasta deoarece, de cele mai multe ori constatările personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu formulează obiecțiuni raportat la lipsa de obiectivitate, reprezintă o prezumție simplă în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, conform dispozițiilor art.327 - 329 NCPC, astfel că acesta reprezintă un mijloc de probă. Forța probantă a proceselor-verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care a fost liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța națională are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată a avut dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată a fost de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, a beneficiat de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă susținerile contestatoarei nu au fost dovedite în fața instanței prin nici o probă. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are un caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au un caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu a putut opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor omului în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale drepturilor omului si în materie contravențională si care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speța, agentul constatator fiind nevoit să probeze fapta reținută în sarcina contravenientului, tribunalul reține ca jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei si a sancțiunii. În procedura contravenționala prevăzuta de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativa de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art.249 NCPC, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei.
Tahograful este un aparat de control si înregistrare, care conține un indicator de viteze, un contor pentru kilometrii parcurși și un aparat de înregistrare care marchează pe diagrama: kilometrii parcurși, timpul de mers si staționare a autovehiculului, viteza momentană în dependență de timp, precum si ora Ia care s-a închis sau s-a deschis aparatul, atât la începutul și sfârșitul activității de transport, cât si în timpul desfășurării acestuia. Utilizarea acestuia contribuie la creșterea siguranței rutiere, devenind totodată și un martor sigur în caz de accident, întrucât diagrama de înregistrare furnizează informații pe o perioadă de 24 de ore consecutive, precum si a anumitor perioade de lucru ale conducătorilor auto care le conduc. Conducătorul auto este obligat să prezinte agentului constatator ultimele foi de înregistrare pe care el le-a utilizat sau să fie în măsura să prezinte, la orice cerere a agenților de control, diagrama aferenta zilei în curs și cele corespunzătoare perioadei precedente de 28 de zile (art.15 (7) din Reglementarea 3821 83 CEE).
În temeiul dispozițiilor art.190 din OMTCT 1892/2006 (Normele de aplicare privind organizarea si efectuarea transporturilor rutiere), operatorii de transport rutier care efectuează operațiuni de transport rutier au obligația să adopte măsurile necesare pentru cunoașterea, aplicarea și respectarea reglementarilor legale privind siguranța rutieră și a condițiilor pe care trebuie sa le îndeplinească vehiculele rutiere și persoanele cu atribuții care concură la siguranța circulației. Persoanele cu funcții care concură la siguranța rutiera (în înțelesul prevăzut de art.191 din OMTCT 1892/2006) sunt: conducătorii auto, persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier și consilierul de siguranță pentru transportul rutier de mărfuri periculoase. Cu alte cuvinte, neutilizarea diagramei tahograf prezintă un grad de pericol social sporit, întrucât nu poate fi verificată activitatea conducătorului auto, activitate de conducere, repaus si odihnă care este obligatorie și cuprinsă în prevederile OG nr.37/2007 și a căror nerespectare poate avea consecințe grave în ceea ce privește siguranța rutieră.
Conform art.11 alin.1 și alin.2 lit.g din OMTCT 1892/2006: „(1) Copia conformă a licenței de transport se suspendă în cazul săvârșirii unei abateri grave de la reglementările în vigoare privind transportul rutier și/sau protecția mediului, de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. prin agenția teritorială emitentă. (2) Abaterile grave pentru care se suspendă copia conformă a licenței de transport sunt: g) utilizarea autovehiculului având verificarea periodică a aparatului de înregistrare (tahograf) și a limitatorului de viteză expirată;”.
Conform dispozițiilor art.34 din OMTCT 1892/2006: „Transportul rutier de mărfuri si de persoane se efectuează numai cu vehicule rutiere destinate prin construcție tipului de transport efectuat, dotate cu tahografe si limitatoare de viteza, in conformitate cu reglementările in vigoare.”.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate în condițiile art.7 și 21 din OG nr.2/2001, precum și raportat la limitele speciale prevăzute de legiuitor în art.8 alin.1 pct.31 coroborat cu art.9 alin.1 lit.c din OG nr.37/2007 se observă că agentul constatator s-a orientat spre limita minimă prevăzută și nu spre limita maximă, care avea posibilitatea de a apela la facilitatea prevăzută de legiuitorul național, și anume, aceea a achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzută de actul normativ fără a avea relevanță aspectul contestării sau necontestării procesului verbal de contravenție, întrucât acest aspect nu reprezintă nici o recunoaștere a vinovăției și nici o renunțare la dreptul de a ataca în justiție acest act administrativ.
De asemenea, tribunalul a judecat cauza pe baza probelor furnizate de acuzare și administrate în mod contradictoriu în fața petentei, apreciind concludența mijloacelor de probă administrate, în special procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de agentul constatator, în lumina circumstanțelor cauzei. Este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, însă simpla negare a împrejurării nu este suficientă pentru a îl exonera de răspundere, aceasta neaducând nici măcar un indiciu pertinent care să dea veridicitate acestei afirmații.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competenta să soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate. In legislația românească, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha și Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și supuse unui regim administrativ. Din perspectiva convențională, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
În principiu, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune tendinței de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidența art.6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art.6 al Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de pilda, și în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.
Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul că sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art.6 al Convenției, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.
În consecință, procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția simplă a faptului că situația de fapt reținută este confirmată și reprezintă un mijloc de probă raportat la dispozițiile art.327 și următoarele NCPC, care se referă tocmai la îndeplinirea condiției ca prezumția să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea.
Tribunalul a făcut o analiză atât în fapt cât și în drept raportată la jurisprudența comunitară, cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de dispozițiile art.477 raportat la dispozițiile art.479 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele de fapt și de drept ale hotărârii atacate, astfel că având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, se constată că instanța de fond a analizat și a interpretat în mod eronat probele administrate, precum și actul juridic dedus judecății, dând o aplicare necorespunzătoare prevederilor legale invocate. Pe cale de consecință, raportat la dispozițiile art.478 și 480 alin.2 NCPC, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că va respinge plângerea contravențională, apreciind legalitatea și temeinicia procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 564 din data de 04.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă . cu sediul în localitatea Orșova, .. 4, județul M., schimbă în tot sentința și pe fond respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție .. nr._ întocmit la data de 28.10.2013 de intimatul I.P.J. Gorj - Poliția Municipiului Motru.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. C. | Judecător, C. B. | |
Grefier, R. C. |
Red.B.C./Tehnored.C.R.
j.f. S. I.G.
4 ex./25 Martie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 651/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 320/2015.... → |
|---|
