Obligaţia de a face. Sentința nr. 61/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 61/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 1961/95/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 61
Ședința publică din 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat B. C. și consilier juridic D. P. pentru pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost depuse la dosar prin serviciul registratură al instanței de către reclamant, note de ședință.
Avocat B. C. pentru reclamant depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul pune în discuție excepțiile inadmisibilității și a autorității de lucru judecat, invocate de către pârât prin întâmpinare:
Consilier juridic D. P. pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj a solicitat admiterea excepției inadmisibilității, întrucât potrivit art. 35 N.C.P.C., se cere constatarea unui drept, iar potrivit aceluiași articol, teza a II-a, nu se poate formula o acțiune în constatare, iar cu privire la excepția autorității de lucru judecat, de asemenea, a solicitat admiterea acesteia, arătând că s-a mai soluționat prezenta cauză în dosarul nr._/95/2012.
Avocat B. C. pentru reclamantul T. I., a solicitat respingerea excepțiilor, precizând că în prezenta cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 431 alin. 1 N.C.P.C., că în dosarul nr._ nu au existat aceleași părți și nici același obiect al cauzei supuse judecații, ori condiția triplei identități: aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, nu este îndeplinită în speța prezenta. Astfel, se impune judecarea fondului, nefiind tripla identitate (așa cum rezultă fără echivoc și din decizia nr._/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. și anexată la întâmpinare), fiind absolut inutilă atașarea dosarelor nr._ și nr._ .
Nemafiind cereri noi de formulat și excepții de invocat, tribunalul a considerat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe fond pentru dezbateri:
Avocat B. C. pentru reclamantul T. I., a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, arătând că reclamantului nu i-a fost comunicată decizia de încetare a raportului de serviciu.
Consilier juridic D. P. pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj a solicitat respingerea acțiunii, întrucât prin adresa nr._/08.07.2011, reclamantului i-a fost comunicată dispoziția.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2014, pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul T. I. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea instituției pârâte la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale indexate și majorate de care trebuia să beneficieze în intervalul 14.10._12 și 27.11.2013 și până în prezent, data pronunțării hotărârii judecătorești și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin motivele cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că până la data de 13.10.2011, a îndeplinit funcția de agent șef adjunct de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Gorj, iar prin adresa nr._/21.12.2011, ce i-a fost comunicată prin recomandata nr._ la data de 05.01.2012, a primit răspuns la cererile înregistrate cu nr._/2011 și nr._/2011, prin care insistau să i se comunice care este situația juridică în reluarea raportului de serviciu și astfel, a aflat că Inspectoratul de Poliție Județean Gorj a emis dispoziția nr. S/_/06.10.2011 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu începând cu 13.10.2011.
Reclamantul a mai făcut precizarea că dispoziția nr. S/_ la care se face referire în adresa menționată, nu i-a fost comunicată niciodată, nici până la momentul în care s-a adresat instanței cu prezenta acțiune.
Astfel, dispoziția S/_/06.10.2011 de încetare a raporturilor de serviciu, nu a intrat încă în circuitul civil pentru a produce efecte juridice întrucât nu i-a fost comunicată, iar această situație de fapt a primit următoarele reglementari în drept:
a) Art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile legislației muncii, încât art. 77 Codul Muncii prevede imperativ: „Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”. Așadar, nefiind comunicată, efectele încetării raportului de serviciu nu se pot produce.
b) Secretizarea și desecretizarea nu au nici o relevanță juridică întrucât, aceste artificii inutile cauzei au fost eliminate fără echivoc de Ordinul MAI nr. 300/2004, care la art. 131 a stabilit în formă imperativă „Actul administrativ de eliberare din funcție se comunică, în copie, celui în cauză”. Așadar, nu avea caracter secret și trebuia să-i fie comunicată dispoziția, ori acest ordin a fost un act normative emis în aplicarea legii, adică este lege lato-sensu, iar I.P.J. Gorj nu s-a conformat acestor prevederi deși, „Nimeni nu este mai presus de lege!”.
c) A solicitat reclamantul a se reține obligația comunicării și din textul art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 care prevede că: „se dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere”, iar art. 101 alin. 2, fraza a II-a din Legea nr. 188/1999 care stabilește: „comunicarea actului administrativ trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcția publică”.
Pentru intervalul 13.10._12, s-a dispus prin decizie irevocabilă neacordarea drepturilor bănești, consecință a faptului că nu s-a admis capătul de cerere cu privire la anularea dispoziției nr. S/_/06.10.2011 cu motivarea: „De altfel, în mod corect instanța de fond a reținut că nu a fost investită cu verificarea procesului de declasificare a dispozițiilor”.
Că este adevărat, că reclamantul nu a solicitat declasificarea, iar instanța nu putea anula o dispoziție considerată „secret” și neintrată în circuitul civil, iar în intervalul 16.11._13, a prestat activitate.
De asemenea, a mai solicitat reclamantul să se rețină că decizia de eliberare din funcția publică trebuia să-i fie comunicată (art. 131 din Ordinal MAI 300/2004) întrucât, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului (art. 77 Codul Muncii) și că, în intervalul litigios și până în prezent, nu a fost primit pe locul de muncă din culpa instituției angajatoare care a considerat că a avut raportul de serviciu încetat, dar care nu s-a achitat de obligația comunicării dispoziției, însă aceasta nu i-a fost comunicată, respectiva dispoziție nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
Că de la obligația comunicării dispoziției de încetare a raportului de serviciu nu a existat nici o normă juridică obligatorie care să poată fi invocată în apărare, prin măsura nelegală și abuzivă de a nu fi primit pe locul de muncă a fost prejudiciat din culpa instituției de toate drepturile salariale cuvenite perioada litigioasă, întrucât efectele neprezentării la locul de muncă se puteau produce de la data comunicării dispoziției de concediere.
A arătat reclamantul că temeiul legal al prezentei acțiunii îl reprezintă art. 253 alin. 1 și 2 din Codul Muncii cu mențiunea: necomunicarea dispoziției și neprimirea pe locul de muncă, reprezintă legătura de cauzalitate între fapta angajatorului și prejudicial creat, precizând reclamantul că în prezenta cauza nu poate fi invocat puterea (autoritatea) de lucru judecat întrucât nu există identitate de părți și nici de obiect.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj a formulat întâmpinare, la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. I., prin care acesta a solicitat obligarea I.P.J. Gorj la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariate indexate și majorate pe care le-ar fi obținut în perioadele 14.10._12 și 27.11.2013 - până la data pronunțării unei hotărâri judecătorești în prezenta cauză.
Că, în raport de prevederile O.M.A.I. nr. 129/2011, Dispoziției IGPR nr. 31/30.06.2011 și Dispoziției IGPR nr. 35/06.07.2011, care au reglementat procesul de reorganizare ce a avut loc în anul 2011 la nivelul unităților M.A.I., atât reclamantul, cât și ceilalți polițiști care-și desfășurau activitatea la Biroul de ordine publică - C. de siguranță publică și patrulare (structură supusă reorganizării) din cadrul Poliției Municipiului Tg. J., au fost puși la dispoziția unității, pe o perioadă de cel mult trei luni, urmând ca, în cazul nepromovării sau neprezentării la examenul de departajare ce urma a fi organizat, să le înceteze raporturile de serviciu, la expirarea perioadei menționate.
Că, în data de 04.10.2011 a fost organizat examenul de departajare, pentru numirea în funcțiile prevăzute în noul ștat la compartimentul menționat și, deși reclamantul a fost încunoștințat în scris, sub semnătură, despre data examenului și a depus raport de participare, nu s-a prezentat.
În consecință, la expirarea perioadei de punere la dispoziție, a fost emisă dispoziția șefului I.PJ. Gorj nr. S/_/06.10.2011, document clasificat „secret de serviciu”, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, menționându-se în cuprinsul acesteia, în mod expres, că va produce efecte juridice la data încetării incapacității temporare de muncă a polițistului.
În consecință, raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat începând cu data de 13.10.2011, dată de la care nu s-a mai aflat în incapacitate temporară de muncă și de la care nu a mai fost primit în serviciu.
Despre emiterea dispoziției nr. S/_/06.10.2011 și despre data la care aceasta a început să producă efecte juridice, reclamantul a fost înștiințat în scris prin adresa nr._/21.12.2011, primită de acesta la data de 29.12.2011.
Ulterior, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” a formulat, în numele reclamantului și în baza împuternicirii date de acesta, o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței să dispună anularea dispoziției nr. S/_/06.10.2011, suspendarea efectelor acesteia, până la soluționarea cauzei, reîncadrarea reclamantului și obligarea I.PJ. Gorj la plata de despăgubiri reprezentând drepturile salariale, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 13.10.2011. Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr._, judecat, în primă instanță de
Prin decizia civilă nr. 9607/01.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a1, a fost admis recursul reclamantului împotriva încheierii Tribunalului Gorj, pronunțată la data de 27.06.2012 în dosarul_, dispunându-se suspendarea executării dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
În consecință, reclamantul a fost repus în situația anterioară (polițist pus la dispoziție), desfășurându-și activitatea în cadrul Biroului de ordine publică C. de siguranță publică și patrulare din cadrul Poliției Municipiului Tg. J. până la data de 26.11.2013, dată la care, prin decizia civilă nr._, pronunțată în dosarul nr._, a fost respins recursul formulat de reclamant și a fost admis recursul I.P.J. Gorj împotriva sentinței nr. 4370/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în soluționarea pe fond a litigiului ce a făcut obiectul dosarului menționat.
Astfel cum se poate observa, prin sentința Tribunalului Gorj nr. 4370/19.06.2013, astfel cum a fost aceasta modificată prin decizia Curții de Apel C. nr._/26.11.2013, au fost respinse toate capetele de cerere cuprinse în cererea de chemare în judecată, respectiv anularea dispoziției nr. S/_/06.10.2011, reîncadrarea și obligarea la despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit începând cu data de 13.10.2011 și până la reîncadrare, actualizate cu indicele de inflație.
Așadar, unul dintre capetele de cerere ale acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._ este identic cu obiectul acțiunii din prezentul dosar: obligarea I.PJ. Gorj la despăgubiri echivalente cu drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit acestuia ulterior date de 13.10.2011, dată de la care a produs efecte dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu.
De asemenea, există în mod neîndoielnic și identitate de părți în cele două dosare, având în vedere că cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost formulată de organizația sindicală în numele reclamantului, pe baza împuternicirii scrise dată de acesta, T. I. însușindu-și acțiunea, prezentându-se la termenele de judecată, formulând apărări și exercitând căile de atac prevăzute de lege, personal sau prin reprezentant.
Așadar, pârâtul a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat, apreciind că susținerile din cererea de chemare în judecată, privitoare la faptul că această excepție nu ar fi incidență în speță, fiind lipsite de fundament.
Pe fond, susținerile reclamantului, potrivit cărora nu are cunoștință de conținutul dispoziției nr. S/_/06.10.2011, nu sunt reale.
Astfel, cu adresa nr._/21.12.2011, acestuia i s-a comunicat faptul că prin dispoziția nr. S/_/06.10.2011 s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu și că aceasta a început să producă efecte la data de 13.10.2011.
De asemenea, la solicitarea instanței de judecată învestită cu soluționarea dosarului nr._, în care T. I. a avut calitatea de reclamant, a fost declasificată, la data de 15.05.2012 și a fost depusă la dosar, în integralitate, dispoziția nr. S/_/06.10.2011.
Instanțele de judecată, în dosarul nr._, au tranșat, în motivarea hotărârilor pronunțate, problema comunicării încetării raporturilor de serviciu, apreciind că „nu se poate susține că recurentul nu a avut cunoștință de încetarea raportului de serviciu din moment ce în perioada 06.07._11 a fost pus la dispoziția unității și nu a avut loc o reîncadrare a sa pe funcție până la sfârșitul acestei perioade”. De asemenea, s-a reținut că încetarea raporturilor de serviciu, „conform confirmării de primire de la fila 9 dosar recurs”, „a fost și comunicată recurentului (T. I. - n.n.)”.
De asemenea, cu privire la obligarea I.PJ. Gorj de a achita drepturile bănești ulterior datei de 13.10.2011, instanța Curții de Apel C. a reținut că până la sfârșitul lunii octombrie 2011, recurentul a beneficiat de drepturile existenței unui prejudiciu, a cuantumului acestuia și a legăturii de cauzalitate între fapta pretins ilicită și prejudiciu, a culpei pârâtei (I.PJ. Gorj - n.n.). Mai mult, cu privire la cuantumul acestuia, fără nici un temei s-a prezumat că este egal cu drepturile bănești cuvenite ca și când recurentul ar fi prestat activitatea specifică raportului de serviciu anterior”.
Că, nu este lipsit de relevanță nici faptul că, prin decizia nr. 1276/25.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost respinsă o contestație în anulare formulată de reclamant împotriva deciziei civile nr._/26.11.2013, contestație în cuprinsul căreia au fost invocate, de asemenea, motive legate de pretinsa necomunicare a încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului.
Față de motivele invocate mai sus, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, iar în baza art. 411, alin. 1, pct.2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă la dezbateri.
Pârâtul a anexat în copie, în două exemplare, sentința civilă nr. 4370/2013, decizia civilă nr._/2013, extras de pe site-ul Ministerului Justiției cu soluția pronunțată în dosarul nr._, împuternicirea dată de reclamant Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, adresa nr._/21.12.2011 și dispoziția șefului I.PJ. Gorj nr. S/_/06.10.2011 (_/15.05.2012, după declasificare).
De asemenea, în dovedirea susținerilor, pârâtul a solicitat să se dispună atașarea dosarelor nr._ 1și_ .
Reclamantul T. I. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea motivelor invocate în apărare de către I.P.J. Gorj și admiterea acțiunii introductive.
A arătat reclamantul că în prima parte a întâmpinării, instituția pârâtă a încercat să argumenteze legalitatea încetării raportului la serviciu stabilit cu acesta, dar aceste aspecte se află înafara obiectului cauzei, solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat întrucât, în dosarul nr._ nu au existat aceleași părți și nici același obiect al cauzei supuse judecații, ori condiția triplei identități: aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, nu este îndeplinită în speța prezenta. Astfel, se impune judecarea fondului, nefiind tripla identitate (așa cum rezultă fără echivoc și din decizia nr._/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. și anexată la întâmpinare), fiind absolut inutilă atașarea dosarelor nr._ și nr._ .
Pe fond, reclamantul a precizat cu privire la decizia nr. S/_/06.10.2011 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, a aflat că ar exista o adresă cu nr._/05.01.2012, dar comunicarea acesteia, în existența sa materială nu s-a realizat niciodată.
De asemenea, reclamantul a solicitat instanței să aibă în atenție cu prilejul cercetării judecătorești, următoarele: Decizia de eliberare din funcția publică trebuia să-i fie comunicată, dar nu i s-a comunicat (art. 131 din ordinal MAI 300/2004); Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei, salariatului, (art. 77 Codul muncii); în intervalul litigios până în prezent nu a fost primit pe locul de muncă din culpa instituției angajatoare care a considerat că raportul de serviciu a încetat, dar care nu s-a achitat de obligația comunicării dispoziției; nefiind comunicată respectiva dispoziție, nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
Că, de la obligația comunicării dispoziției de încetare a raportului de serviciu nu exista nici o normă juridică derogatorie care să poată fi invocată în apărare, prin măsura nelegală și abuzivă de a nu fi primit pe locul de muncă, a fost prejudiciat din culpa instituției de toate drepturile salariale cuvenite pe perioada litigioasă, întrucât efectele neprimirii pe locul de muncă se puteau produce numai de la data comunicării dispoziției de concediere.
Pentru toate aceste argumente, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, în termen legal, a formulat următoarea întâmpinare la cererea modificatoare formulată de reclamantul T. I., prin care a arătat că, prin cererea formulată, reclamantul a investit instanța cu un nou capăt de cerere, solicitând să se constate „dacă actul administrativ de eliberare din funcție, adică Dispoziția nr. S/_/06.10.2011 (înregistrat nesecret cu nr._/15.05.2012) i-a fost comunicat în copie.
De asemenea, reclamantul a înțeles să modifice și capătul de cerere din acțiunea introductivă, în sensul că a solicitat despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate pe care le-ar fi obținut în perioada 06.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești în prezenta cauză.
Cu privire la noul capăt de cerere („să se constate dacă actul administrativ ... a fost comunicat, în copie, subsemnatului”), pârâtul a înțeles să invoce excepția inadmisibilității, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 35 din noul Cod de procedură civilă, „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.
Așadar, conform prevederilor menționate, printr-o acțiune în constatare nu se poate solicita constatarea unei situații de fapt ci fie existența unui drept al reclamantului, fie inexistența unui drept al pârâtului. Ori, după părerea noastră, este neîndoielnic faptul că, prin cererea formulată, se solicită instanței să constate existența sau inexistența unei stări de fapt (dacă reclamantului i-a fost comunicat sau nu, în copie, actul) și nu constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Pe de altă parte, conform acelorași dispoziții legale, capătul de cerere menționat este inadmisibil în raport de faptul că cererea privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept nu poate fi primită (este, de asemenea, inadmisibilă) dacă partea poate cere realizarea dreptului. în consecință, chiar dacă reclamantul ar fi solicitat să se constate dreptul de a-i fi comunicată dispoziția privind încetarea raporturilor de serviciu (lucru pe care nu l-a cerut), acțiunea în constatare ar fi fost, de asemenea, inadmisibilă, având în vedere că avea posibilitatea de a solicita realizarea dreptului (obligarea I.P.J. Gorj la efectuarea uni astfel de comunicări).
Sub alt aspect, a arătat pârâtul că, așa cum a menționat și în întâmpinarea formulată la cererea introductivă, comunicarea către reclamant a încetării raporturilor de serviciu a fost analizată de instanțele de judecată în dosarele nr._, respectiv_, dosare ce au avut ca obiect atât anularea dispoziției nr. S/_/06.10.2011, cât și reîncadrarea și obligarea la despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit începând cu data de 13.10.2011 și până la reîncadrare, actualizate cu indicele de inflație.
Pe fond, în ceea ce privește acest capăt de cerere, a considerat pârâtul că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 131 din O.M.A.I. nr. 300/2004.
Prin dispoziția nr. S/_/06.10.2011, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului „ca urmare a reorganizării unității cu reducere de posturi de natura celui ocupat de polițist" și nu eliberarea sa din funcție. La momentul emiterii dispoziției menționate, reclamantul nu mai ocupa nicio funcție în cadrul I.PJ Gorj deoarece fusese pus la dispoziție, prin Dispoziția inspectorului șef al I.PJ. Gorj nr._/08.07.2011, pentru o perioadă de cel mult 3 luni, o copie de pe această dispoziție fiindu-i înmânată la data de 11.07.2011, pe bază de semnătură, cu adresa nr._/08.07.2011. Dispoziția nr._/08.07.2011 este, așadar, actul prin care a fost pus la dispoziție petentul și care produce efecte similare „eliberării din funcție", instituție aplicabilă pentru anumite categorii de polițiști (personalul cu funcții de conducere, lucrători de poliție judiciară), în sensul că de la data menționată în cuprinsul acesteia (06.07.2011) nu a mai ocupat funcția pe care o deținuse anterior în cadrul Biroului de ordine publică, C. siguranță publică și patrulare al Poliției municipiului Tg. J. ci a îndeplinit, în cadrul aceleiași structuri, sarcini și atribuții stabilite în scris de șeful unității.
În cuprinsul adresei nr._/08.07.2011, privind comunicarea dispoziției de punere la dispoziție, i s-a pus în vedere reclamantului că, în perioada în care este pus la dispoziție, are dreptul să participe la examenul de departajare pentru ocuparea funcțiilor prevăzute în noul ștat la nivelul structurii din care a făcut parte precum și faptul că, în situația în care, la expirarea perioadei de punere la dispoziție, nu se identifică un post vacant în vederea numirii, se va emite act administrativ de încetare a raporturilor de serviciu.
Dispoziția nr._/08.07.2011 a fost, așa cum s-a arătat, comunicată, în copie, reclamantului, sub semnătură, în termenul de 5 zile de la data intrării în vigoare a noului stat de organizare al I.PJ. Gorj, prevăzut la pct. 7 din anexa nr. 1 a dispoziției inspectorului general al Poliției Române nr. 31/30.06.2011, privind aprobarea metodologiei de desfășurare a examenului la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române și nu a fost niciodată contestată de reclamant, nici pe cale administrativă și nici în instanță.
De asemenea, a învederat faptul că 131 din O.M.A.I. nr.. 300/2004 face parte din Secțiunea a 3-a a Capitolului VIII, intitulată „Suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu/muncă ale funcționarilor publici și personalului contractual”. în condițiile în care secțiunea anterioară acesteia (Secțiunea a 2-a) reglementează „Suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor", este evident că art. 131 se referă doar la funcționarii publici al căror statut este reglementat de Legea nr. 188/1999 și la personalul încadrat cu contract individual de muncă.
În ceea ce privește încetarea raporturilor de serviciu, dispusă prin dispoziția nr. S/_/06.10.2011, așa cum am arătat, după expirarea perioadei de punere la dispoziție și după încetarea incapacității temporare de muncă, cu adresa nr. 7874/21.12.2011, primită de reclamant la data de 29.12.2011, potrivit confirmării de primire nr._, acestuia i s-au adus la cunoștință prevederile dispoziției nr. S/_/06.10.2011, precum și faptul că aceasta a început să producă efecte începând cu data de 13.10.2011. Dispoziția nr. S/_/06.10.2011 a fost declasificată la solicitarea instanței care a soluționat în primă instanță dosarul nr._ și a fost depusă, în copie, la dosarul menționat, în care reclamantul a avut calitatea de parte. De altfel reclamantul și-a precizat acțiunea în dosarul menționat pentru termenul din data de 30.05.2012 în considerarea faptului că „la termenul din data de 16.05.2012 ne-a fost comunicată Dispoziția Șefului inspectoratului nr._/15.05.2012” ( nr. S/_/06.10.2011, înainte de declasificare -n.n.).
Cu privire la capătul de cerere inițial, astfel cum a fost acesta modificat, pârâtul a înțeles să susțină apărările formulate prin întâmpinarea formulată la cererea introductivă, inclusiv excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, reclamantul a solicitat obligarea I.PJ. Gorj la despăgubiri nu doar pentru perioada 13.10.2011 și până la data comunicării adresei nr._/21.12.2011 ci, astfel cum a rezultat din cererea de chemare în judecată și din precizarea acesteia, de la data de 13.10.2011 și până la reîncadrare.
De asemenea, a precizat că, în dosarul nr._, a fost admisă cererea de suspendare a efectelor dispoziției nr. S/_/06.10.2011 și, în consecință, în perioada 01._13, reclamantul a fost repus în situația anterioară (pus la dispoziția unității), a desfășurat activitate în cadrul I.PJ. Gorj și a primit drepturile salariate corespunzătoare.
Față de motivele arătate mai sus, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 204, alin, 1, teza a doua din Codul de procedură civilă, anexând, în dovedirea susținerilor, dispoziția inspectorului șef al I.PJ. Gorj nr._/08.07.2011, adresa nr._/08.07.2011, dispoziția inspectorului general al Poliției Române nr. 31/30.06.2011, privind aprobarea metodologiei de desfășurare a examenului la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române - extras, O.M.A.I. nr. 300/2004 - extras, adresa nr. 7874/21.12.2011, confirmarea de primire nr._, cererea de chemare în judecată și din precizarea acesteia în dosarul nr._, iar în baza art. 411, alin. 1, pct.2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei de la dezbateri.
Reclamantul T. I., prin apărător av. B. C., a solicitat să se aibă în vedere cu prilejul cercetării judecătorești conținutul următoarelor note de ședință, prin care a solicitat să se aibă în vedere temeinicia dispoziției de încetare a raportului de serviciu nu face parte din obiectul prezentei cauze întrucât, aspectele ce privesc temeinicia și legalitatea au fost clarificate prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar dosarele soluționate în această materie nu pot avea calitatea de probe utile prezentei cauze, așa cum a pretins instituția pârâtă.
Că, despăgubirile solicitate începând cu data de 06.01.2012 sunt fundamentate numai pe încălcarea dispozițiilor legale cu privire la obligativitatea comunicării actului administrativ de eliberare din funcția publică. Așa cum rezultă din adresa nr._/21.12.2011 (filele 45 și 64) „prin Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj nr. S/_/06.10.2011 s-a dispus încetarea raportului de serviciu” încât actul administrativ de eliberare din funcție îl reprezintă fără echivoc, Dispoziția nr. S/_/06.10.2011 care nu a fost comunicată subsemnatului niciodată!
Comunicarea Dispoziției nr. S/_/06.10.2011 (și nu a altor adrese - scrisori) către subsemnatul (și nu către alte destinații) era obligatorie pentru a se produce efectele juridice, întrucât această cerință imperativă a fost stabilită fără derogări (cu referire la caracterul secret) prin următoarele texte de lege:
a. întrucât instituția pârâtă a redus personalul ca urmare a reorganizării activității primesc aplicabilitate prevederile art. 99 alin. l lit. b din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora „se dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere”. Ori, în prezenta cauză actul administrativ nu a fost comunicat niciodată, deci nu a intrat în circuitul civil și nu poate produce efecte juridice.
b. Ordinul M.A.I. nr.300/2004 a stabilit în formă imperativă prin art. 131: „Actul administrativ de eliberare din funcție se comunică în copie celui în cauză”. Așadar, dispoziția în cauză nu avea un caracter secret și trebuia comunicată în copie.
c. Prevederile legale cu aplicabilitate deplină în prezenta cauză o reprezintă și textul art.117 din Legea nr. 188/1999 care prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile legislației muncii, iar art. 77 Codul Muncii stabilește imperativ: „Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”. Așadar, nefiind comunicată respectiva decizie efectele încetării raportului de serviciu nu se pot produce.
În concluzie, reclamantul a arătat că măsura încetării raportului de serviciu reprezintă un proces legiferat care are în compunere o ultimă fază obligatorie, nesoluționată de o instanță de judecată, comunicarea actului administrativ funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, urmând să producă efecte numai de la data comunicării. Așadar, neprimirea subsemnatului pentru exercitarea funcției reprezintă un efect juridic care nu trebuia să se producă anterior comunicării actului administrativ. De la prevederile legale menționate, aplicabile cauzei, nu există derogări.
De asemenea, reclamantul T. I. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii în temeiul următoarelor argumente:
În cauză, nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat raportat la obiectul Dosarului nr._, lipsind tripla identitate la care face referire art.431(l) N.C.P.C. astfel:
În prezenta cauză are calitate procesuală pasivă doar IPJ Gorj nu și inspectorul șef C. V. Salvador; identitatea de obiect este total absentă întrucât, în cauza anterioară a solicitat constatarea nulității Dispoziției Șefului IPJ Gorj S/_, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, iar în prezenta cauză obiectul constă în obligarea IPJ Gorj la plata despăgubirilor, precum și constatarea comunicării/necomunicării actului administrativ de eliberare din funcție și cauza este total diferită (fundamentul direct al dreptului pretins este diferit): în speța anterioară cauza care a generat pretenția unor despăgubiri a constituit-o anularea dispoziției de încetare a raportului de serviciu, iar în speța prezentă cauza constă în necomunicarea dispoziției nr. S/_.
Pe fond, fără a pune în discuție temeinicia dispoziției de încetare a raportului de serviciu (aspect clarificat prin hotărârea judecătorească irevocabilă) despăgubirile solicitate începând cu data de 06.01.2012 sunt fundamentate astfel:
A. În fapt, prin Adresa nr._/21.12.2011 (fila 45) emisă de I.P.J. Gorj și înregistrată cu nr. intrare_/05.01.2012 la S.N.P.V. „Pro Lex” mi s-a adus la cunoștință în urma unor solicitări repetate, încetarea raportului de serviciu începând cu 13.10.2011, măsură ce fusese stabilită prin actul administrativ de eliberare din funcție, adică prin Dispoziția nr. S/_/06.10.2011. Astfel, am luat cunoștință de faptul că nu mai pot presta activitate în cadrul unității pârâte deși actul administrativ nu mi s-a comunicat niciodată.
B. În drept, obligarea instituției pârâte la plata despăgubirilor menționate în acțiune are justificare potrivit următoarelor prevederi legale:
a. Art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile legislației muncii, iar art. 77 Codul Muncii prevede imperativ: „Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”. Așadar, nefiind comunicată respectiva decizie efectele încetării raportului de serviciu nu se pot produce.
b. Întrucât instituția pârâtă a redus personalul ca urmare a reorganizării activității primesc aplicabilitate prevederile art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora „se dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere”. Ori, în prezenta cauză actul administrativ nu a fost comunicat niciodată, deci nu a intrat în circuitul civil și nu poate produce efecte juridice, c. Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 a stabilit în formă imperativă prin art.131: „Actul administrativ de eliberare din funcție se comunică în copie celui în cauză”. Așadar, dispoziția în cauză nu avea un caracter secret și trebuia comunicată în copie.
În concluzie, reclamantul a arătat că instituția pârâtă nu poate invoca niciun temei de drept care să justifice refuzul constant de a comunica actul administrativ de eliberare din funcția publică, pe când a susținut cu o motivare în fapt și în drept pretenția acordării despăgubirilor menționate întrucât dispoziția de eliberare din funcția publică nu a intrat încă în circuitul civil pentru a produce efecte juridice, iar neprimirea sa pe postul deținut, este abuzivă.
Examinând cu prioritate excepțiile autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității invocate de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, prin întâmpinările depuse la dosar (filele nr. 26-28 și respectiv 60-61), se apreciază că acestea sunt neîntemeiate, urmând ca pe cale de consecință să fie respinse.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, se observă că în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, irevocabilă prin decizia nr._/26.11.2013 a Curții de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal, a fost respinsă cererea pentru constatarea nulității dispoziției Inspectorului Șef al I.P.J. nr. S/_/06.10.2011 de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului, a fost respinsă cererea pentru reîncadrare pe același post și a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului I.P.J. Gorj, la plata drepturilor bănești începând cu 13.10.2013 și până la data comunicării adresei nr._/2011, ca neîntemeiată.
În cauza de față, reclamantul, prin cererea de chemare în judecată introductivă, a solicitat obligarea pârâtului I.P.J. Gorj la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale indexate și majorate, de care trebuia să beneficieze pe perioada 14.10._12 și respectiv 27.11.2013, până în prezent, pentru ca ulterior, reclamantul să solicite despăgubirile menționate pe perioada 06.01.2012 și până la data pronunțării hotărâri judecătorești.
Având în vedere drepturile solicitate de către reclamant în cele două cauze, care diferă în ceea ce privește perioada pentru care se solicită a fi acordate, se apreciază că nu există identitate de obiect, astfel că excepția autorității de lucru judecat se apreciază a fi neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității, se observă faptul că prin cererea modificatoare a acțiunii inițiale, reclamantul a înțeles să solicite și a se constatat de către instanță dacă actul administrativ de eliberare din funcție, respectiv dispoziția S/_/06.10.2011 (înregistrat nesecret cu nr._/15.05.2012), a fost comunicată în copie reclamantului, solicitare care se apreciază a fi un aspect care tinde la probarea temeiniciei acțiunii și nu la realizarea sau constatarea unui drept, astfel că, și această excepție urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, se rețin următoarele:
Până la data de 13.10.2011, reclamantul T. I. a fost încadrat în cadrul I.P.J. Gorj – Poliția Municipiului Tg-J. – Biroul de Ordine Publică pentru Mediu U. – compartimentul Siguranță Publică și Patrulare, iar prin dispoziția Șefului I.P.J. Gorj nr. S/_/06.10.2011, după declasificare având nr._/15.05.2012, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia cu unitatea angajatoare ca urmare a reorganizării unității, cu reducerea de posturi de natura celui ocupat de polițist.
Susținerile reclamantului în sensul că datorită faptului că dispoziția S/_/06.10.2011, nu i-a fost comunicată, aspect care l-ar îndreptăți la reintegrarea pe funcția deținută anterior, cu acordarea despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, nu sunt întemeiate.
Din documentația care a stat la baza emiterii dispoziției menționate mai sus, a rezultat că prin dispoziția Șefului I.P.J. Gorj nr._/08.07.2011 (fila nr. 63 din dosar), începând cu data de 06.07.2011, reclamantul T. V. I., agent II, în cadrul I.P.J. Gorj – Poliția Municipiului Gorj, ca urmare a reorganizării unității și reducerii numărului de posturi la nivelul Biroului de Ordine Publică pentru Mediul U. – C. Siguranță Publică și Patrulare, a fost pus la dispoziția conducerii I.P.J. Gorj pe o perioadă de cel mult trei luni, urmând să îndeplinească sarcini și atribuții la nivelul aceleiași structuri, stabilite în scris de șeful unității.
Prin adresa nr._/09.07.2011 (fila nr. 62 din dosar), emisă de I.P.J. Gorj, i s-a înmânat reclamantului dispoziția I.P.J. Gorj nr._/08.07.2011, aducându-i-se la cunoștință că are dreptul de a participa la examenul care se va organiza pentru departajarea în vederea numirii în funcția personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceluiași compartiment anterior reorganizării în condițiile legii.
Totodată, i s-a comunicat reclamantului că în situația în care la expirarea perioadei de punere la dispoziție, după parcurgerea procedurii de examinare, nu se identifică un post vacant în vederea numirii, la împlinirea termenului de trei luni de punere la dispoziție, urmează a se emite act administrativ de încetare a raporturilor de serviciu în conformitate cu art. 69 alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare.
De menționat este că, la data de 04.11.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei de Examen, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 129/2011 pentru Aprobarea procedurii cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcția personalului (fila nr. 87), s-a luat act de faptul că reclamantul T. I. V., se afla la data respectivă internat în Spitalul „T. V.” din Municipiul Tg-J., aspect care rezultă și din procesul-verbal încheiat la data de 04.10.2011.
Urmare a faptului că reclamantul nu s-a prezentat la examenul organizat la data de 04.10.2011, ale cărei rezultate s-au consemnat în procesul-verbal încheiat cu această ocazie (fila nr. 87), a fost emisă dispoziția nr. S/_/06.10.2011 (după desecretizare devenind nr._/15.05.2012, prin care s-a constat încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului cu unitatea angajatoare.
Este adevărat că decizia nr. S/_/06.10.2011, nu a fost comunicată reclamantului în copie, conform art. 131 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, însă acest fapt se datorează împrejurării că este un act administrativ cu caracter secret, reclamantul luând cunoștință de existența acestuia, urmare a solicitărilor adresate I.P.J. Gorj, înregistrată sub nr._/2011 și nr._/2011, acestuia făcându-i-se cunoscut că prin dispoziția menționată s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu din data de 07.10.2011 (adresa nr._/21.12.2011, emisă de I.P.J. Gorj).
Nu se poate afirma că reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, ca urmare a necomunicării dispoziției nr. S/_/06.10.2011, emisă de I.P.J. Gorj, din moment ce, a primit dispoziția nr._/08.07.2011 (filele nr. 62-63), prin care i se aducea la cunoștință că urmează a se emite act administrativ de încetare a raporturilor de serviciu în situația în care la expirarea perioadei de punere la dispoziție, după parcurgerea perioadei de reexaminare, nu se identifică un post vacant în vederea numirii la împlinirea termenului de trei luni de punere la dispoziție.
Se poate observa că emiterea dispoziției nr. S/_ emisă de I.P.J. Gorj, a avut loc la data de 06.10.2011, deci exact la împlinirea termenului de trei luni de punere la dispoziție a reclamantului (06.10.2011 – dispoziția nr._/08.07.2011), reclamantul având posibilitatea să cunoască de consecințele ce puteau decurge din neprezentarea sa la examen, organizat la data de 04.10.2011, respectiv încetarea raporturilor sale de serviciu.
De altfel, reclamantul a întocmit un raport la data de 26.09.2011, prin care solicita înscrierea la examenul care urma să se organizeze pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul Compartimentului Siguranță Publică și Patrulare ce urma să aibă loc în data de 04.10.2011, începând cu ora 900.
Totodată, din raportul existent la dosar, înregistrat la I.P.J. Gorj sub nr._/21.09.2011, rezultă că reclamantul urma să efectueze concediul de odihnă în perioada 20.09._11, din conținutul aceluiași raport rezultând că reclamantul a fost invitat a se prezenta în data de 04.10.2011, în vederea susținerii examenului menționat mai sus.
În concluzie, se poate aprecia că prin necomunicarea dispoziției nr. S/_/06.10.2011 emisă de I.P.J. Gorj, reclamantului, acesta nu a fost prejudiciat, din moment ce, așa cum s-a arătat mai sus, a primit dispoziția nr._/08.07.2011, a cunoscut de organizarea examenului din 04.10.2011 și de consecințele ce puteau decurge din neprezentarea la acesta, respectiv încetarea raporturilor de serviciu, prin prisma acestor considerente, nefiind încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 cu referire la art. 77 din Codul Muncii, potrivit cărora decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului și nici dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. p din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora actul administrativ de eliberare din funcție, se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere și nici dispozițiile art. 131 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, potrivit cărora, actul administrativ de eliberare din funcție se comunică în copie celui în cauză.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul T. I., având C.N.P_, domiciliat în Tg-J., ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, având C._, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 Ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | ||
Grefier, C. C. |
Red. O.C.S.
Tehnored. C.C.
4 ex./16 Februarie 2015
| ← Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 432/2015.... → |
|---|
