Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 597/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 597/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 1187/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 597/2015
Ședința publică din 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj - Serviciul Rutier, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile, reclamantul fiind reprezentat de avocat G. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură reclamantul a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.11.2015 de către Postul de Poliție Brănești, după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. C. pentru reclamant solicită admiterea acțiuni, conform concluziilor scrise.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._ , pe rolul Judecătoriei Târgu-J., reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj - Serviciul Poliției Rutiere, solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună anularea sancțiunilor complementare dispuse de Serviciul Rutier, prin raportul din data de 30.01.2015 înregistrat sub nr._ și prin adresa nr._/02.02.2015.
În motivare, reclamantul a arătat că prin raportul din 30.01.2015 s-a reținută în sarcina reclamantului săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C.pen., iar prin ordonanța de clasare din 29.01.2015 pronunțată în dosarul nr. 6179/P/2014 s-a dispus clasarea cauzei pentru infr. prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
S-a susținut că, în baza art. 219 alin. 2 din HG 1321/2006, s-a propus scoaterea din evidență a permisului de conducere, iar în baza art. 103 alin. 1 lit c din OUG 195/2002, s-a arătat că se impune suspendarea dreptului la liberă circulație, pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 23.01.2015, avându-se în vedere dispozițiile acestui articol, în care se arată că „suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pe o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau de tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea”.
S-a menționat că prin adresa din 02.02.2015, reclamantului i s-a adus la cunoștință că i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 23.01.2015, iar în cazul în care va fi depistat conducând autovehicule pe drumurile publice săvârșește infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
A arătat reclamantul că, până la expirarea termenului de suspendare a dreptului de a conduce, trebuie să se prezinte la Serviciul Rutier pentru verificarea cunoașterii regulilor de circulație, conform art. 106 din OUG 195/2002.
S-a precizat că prin luarea măsurilor complementare au fost încălcate prevederile art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, nereținându-se de către pârât toate dispozițiile acestui articol, în care se arată că această măsură complementară se poate aplica numai dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, ori, pentru regula de circulație încălcată nu este prevăzută în ordonanță suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice.
A mai precizat reclamantul că, începând cu 21.11.2014, i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, iar această măsură, conform documentelor prezentate, i-a fost adusă la cunoștință la 09.12.2014, ulterior datei de 24.11.2015, când a fost depistat circulând cu 74 km/h, pe raza comunei Brănești, când a fost încheiat proces-verbal de contravenție.
S-a mai susținut că prin ordonanța de clasare s-a mai reținut faptul că nu avea cunoștință că i se suspendase dreptul de a conduce autoturismul în data de 24.11.2014, apreciindu-se că a comis fapta fără vinovăția prevăzută de lege, motiv pentru care clauza a fost clasat.
A mai arătat reclamantul că nici cealaltă măsură luată de Serviciul Rutier, în baza art. 106 din OUG 195/2002, nu este întemeiată, apreciind că aplicarea acestor măsuri se puteau efectua dosar în coroborare cu disp. art. 103 alin. 1 lit. c din ordonanță și cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 103 alin. 1 lit. c, nu puteau să-i fie aplicabile dispozițiile art. 106 din OUG 195/2002.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 32 din OG 2/2001 și art. 996 C.pr.civ.
A precizat reclamantul că sunt îndeplinite disp. art. 996 C.pr.civ., întrucât este absolvent al Facultății de drept, nu are un loc de muncă și în această perioadă și-a depus CV-uri la mai multe instituții, în vederea angajării, urmând a se deplasa pentru susținerea unor interviuri.
Reclamantul a mai invocat faptul că are bunicii bolnavi, care locuiesc la o distanță de peste 60km și este singurul care se poate deplasa la domiciliul acestora pentru a le asigura medicamente și cele necesare traiului.
La cerere, reclamantul a anexat, în copie, raportul din data de 30.01.2015 întocmit de către IPJ Gorj – Serviciul Rutier, adresa nr._/02.02.2015 emisă de către IPJ Gorj – Serviciul Rutier către reclamant, ordonanța de clasare din 29.01.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 6179/P/2014, adresa din 29.01.2015 emisă de către P. de pe lângă Judecătoria Tg-J..
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 05.02.2015, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, cu mențiunea de a formula întâmpinare, în 5 zile de la primire, în condițiile art. 165 C. pr.civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză și nici nu s-a prezentat la judecarea cererii reprezentatul legal al pârâtului.
La data de 13.02.2015, reclamantul și-a precizat cererea, arătând că solicită transformarea cererii de ordonanță într-o cerere de drept comun, însă, ulterior, la data de 19.02.2015, a revenit asupra acestei precizări, solicitând judecarea cererii pe cale de ordonanță președințială.
De asemenea, reclamantul, prin apărător, și-a precizat cererea cu privire la obiectul cererii de ordonanță ca fiind suspendare executare acte emise de către pârâtul IPJ Gorj, până la soluționarea cererii de anulare act, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ .
Întrucât instanța a constatat că reclamantul a depus o copie după cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei Tg-J., având ca obiect anularea sancțiunilor complementare dispuse de Serviciul Rutier, prin raportul din data de 30.01.2015 înregistrat sub nr._ și prin adresa nr._/02.02.2015, se va restitui completului învestit dosarul, în vederea continuării etapei scrise.
La termenul de judecată din 20.02.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Tg-J., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea măsurii exercitării dreptului de a conduce dispuse de către Serviciul Rutier Gorj, ulterior precizat ca fiind suspendarea măsurii dispuse de către IPJ Gorj, privind suspendarea dreptului de a conduce.
Prin sentința civilă nr. 1291 din 20.02.2015 Judecătoria Tg.J. a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială, formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâtul IPJ Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Tg.J.,văzând disp. art. 248 C.pr.civ, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe, precum și disp. alin. 2 al aceluiași text de lege, care permit instanței să aleagă ordinea de soluționare a excepțiilor, în funcție de efectele pe care acestea le produc, instanța s-a pronunțat, mai întâi, asupra excepției de necompetență materială invocată în cauză.
Contenciosul administrativ, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 constată în activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a ivit fie din emiterea sau închiderea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii contenciosului administrativ, fie prin nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Se poate afirma că instituția contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitării de către persoanele vătămate a unei acțiunii directe, în fața instanțelor judecătorești competente, împotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, după caz, împotriva refuzului unei autorități publice de a soluționa o cerere în termenul prevăzut de lege.
Instanța a reținut că reclamantul a solicitat inițial anularea, pe cale de ordonanță președințială, a raportului din data de 30.01.2015 întocmit de Serviciul Rutier din cadrul IPJ Gorj și a adresei nr._/2.02.2015 al aceluiași serviciu, ulterior precizându-și obiectul cererii ca fiind suspendarea măsurilor dispuse prin rezoluția precizată anterior.
Conform disp. art. 2 alin 1 lit. c din Legea 544/2004, reprezintă act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice sau actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială.
În sensul dispozițiilor legale precizate anterior, instanța a apreciat că se încadrează cele două acte emise de Serviciul Rutier din cadrul IPJ Gorj, pentru care inițial s-a solicitat anularea și prin precizarea ulterioară suspendarea executării acestora.
A apreciat instanța că, în speță, nu sunt incidente disp. art. 32 alin. 1 și 2 din OG 2/2001, potrivit cărora controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a judecătoriei în raza căreia s-a săvârșit contravenția, cererea de față neîncadrându-se nici în tipologia celor pentru care s-a stabilit la întrunirea de la Curtea de Apel C. ca fiind de competența judecătoriei – această situație referindu-se strict la contestarea măsurii majorării perioadei de suspendare a dreptului de a conduce ca urmare a respingerii plângerii contravenționale și nedepunerii permisului de conducere.
Având în vedere că prin raportul din data de 30.01.2015 s-a constatat că prin Ordonanța 6179/P/2014 din 29.01.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 C.pen., comisă de reclamant și s-a propus scoaterea din evidență a permisului de conducere, în temeiul art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 ( întrucât fapta conducătorului de autovehicul a fost urmărită ca infracțiune), măsura dispusă prin raportul precizat și comunicată reclamantului prin adresa_/2.02.2015, excede sfera măsurilor contravenționale complementare.
În opinia instanței, măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, dispusă ca efect al urmăririi ca infracțiune a faptei reclamantului, nu reprezintă o măsură complementară unei măsuri principale contravenționale și, ca atare, cele două acte pentru care s-a solicitat inițial anularea și ulterior suspendarea executării pot fi contestate la instanța de contencios administrativ.
Din cele mai sus expuse, instanța a declinat competența soluționării cererii formulată de reclamant în favoarea Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr._ cu prim termen de judecată la data de 09.03.2015 pentru când părțile au fost legal citate.
Prin sentința nr. 337/09.03.2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâtul IPJ GORJ, cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj, în favoarea Judecătoriei Tg.J..
A fost constatat ivit conflictul negativ de competență.
În baza art. 134 C.pr.civ. a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și înaintat dosarul instanței competente, respectiv Curtea de Apel C., pentru a soluționa conflictul.
Prin sentința nr. 147 din 24.03.2015 Curtea de Apel C. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal.
La termenul din data de 04.05.2015 instanța de contencios administrativ și fiscal a pus în vedere apărătorului reclamantului, avocat G. C., să depună la dosarul cauzei procesul verbal întocmit la data de 24.11.2014 când reclamantul a fost depistat pe raza localității Broșteni, ., conducând autoturismul_ , cu viteza de 74 Km/h.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, în raport cu acțiunea formulată și precizată ulterior instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința anulării actelor administrative contestate din următoarele considerente:
Prin actele administrative contestate reprezentate de raportul din 30.01.2015 și adresa din 02.02.2015 s-a propus, de către conducătorul serviciului rutier al IPJ Gorj, scoaterea din evidență a permisului de conducere categoria B aparținând reclamantului, temeiul de drept al acestei măsuri fiind disp. art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 republicată, care prevede că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioadă de 90 zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea.
În acest context, a fost suspendat pe o perioadă de 90 zile dreptul reclamantului de a conduce începând cu 23.01.2015, data eliberării dovezii fără valabilitate.
Contradictorialitatea dintre părți vizează modul de interpretare al disp. art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 raportat la starea de fapt existentă.
Astfel, instanța constată că prin actele administrative emise, conducătorul Serviciului Rutier Gorj a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, în contextul în care teza finală a acestui articol prevede că această măsură complementară se aplică ,,numai dacă pentru regula de circulație încărcată, prezenta ordonanță prevede suspendarea dreptului de circulație pe drumurile publice”.
Ori, pentru regula de circulație încălcată de reclamant, respectiv conducerea autoturismului în localitate cu o viteză de 74 Km/h, înregistrată de aparatul video radar, faptă reținută prin procesul verbal de contravenție . nr._/2015, OUG 195/2002 nu prevede suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice.
Prin urmare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce are loc fie când fapta conducătorului auto a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, fie în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea personală a unei persoane, când în ambele ipoteze instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei, însă în ambele ipoteze aplicarea acestei măsuri este condiționată de faptul ca pentru regula de circulație încălcată OUG 195/2002 să prevadă suspendarea exercitării dreptului de a conduce, condiție care în speță nu există.
Reclamantului i se putea aplica măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, în raport de disp. art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 în contextul în care ar fi depășit viteza legală cu peste 50 Km/h, situație în care regula de circulație încălcată era prevăzută în ordonanță cu suspendarea dreptului de a circula pe drumurile publice.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 124/2011 și 1599/2011 în considerentele cărora s-a arătat că această măsură a suspendării se poate aplica numai dacă pe parcursul cercetării penale se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulație pentru nerespectarea căreia OUG 195/2002 prevede suspendarea dreptului de a conduce.
Pentru considerentele arătate va fi admisă acțiunea cu consecința anulării actele administrative reprezentate de raportul cu nr._/30.01.2015 și adresa cu același număr din 02.02.2015, prin care a fost dispusă măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice a reclamantului, pe o perioadă de 90 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată ulterior formulată de reclamantul B. A., având CNP_ și domiciliul în municipiul Tg-J., ..11, județul Gorj în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj - Serviciul Rutier Gorj cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj.
Anulează actele administrative reprezentate de raportul cu nr._/30.01.2015 și adresa cu același număr din 02.02.2015, prin care a fost dispusă măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice a reclamantului, pe o perioadă de 90 de zile.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. B. | ||
Grefier, L. C. |
Red. L.B.
Tehnored. L.C.
Ex.4/09.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 606/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
