Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 606/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 606/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 6201/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 708/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. C. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta petentă . SRL împotriva sentinței civile nr. 6066 din data de 13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier –ISCTR - I. Teritorial nr.6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
- Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 6066 din data de 13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata I. de S. Pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR - I. Teritorial nr.6.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță de fond a reținut că sub aspectul legalității procesului verbal de constatare a contravențiilor acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă și nu s-a constatat lipsa unor elemente esențiale din cuprinsul acestuia, care să atragă nulitatea absolută prevăzută de art.17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a constatat că din moment ce conducătorul auto surprins în trafic la data de 2 aprilie 2014, cu autovehiculul petentei având nr. de înmatriculare_ /_, respectiv Ceri Emeric E. a semnat formularul de control . nr._ din 2 aprilie 2014, formular ce i-a fost adus la cunoștință, în calitatea sa de conducător auto, este cert că a recunoscut că nu a respectat perioada de odihnă diminuând-o cu 0:5 minute și, deci, în mod corect a fost sancționată petenta pentru contravenția prevăzută de art.8 alin.3, pct.6 din OG 37/2007.
- Calea de atac.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, petenta . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivele scrise de apel, apelanta petentă a arătat că în data de 02.04.2014 a fost oprit în trafic, autovehiculul cu număr de înmatriculare_ /_, condus de către angajatul societății Ceri Emeric E.. În urma controlului societatea a fost sancționată cu amendă în valoare de 3.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.3, pct.6 din OG 37/2007, modificată, fiind întocmit proces-verbal de contravenție, contestat în cauză și menținut de către prima instanță.
Privitor la legalitatea procesului verbal a arătat că instanța de fond în mod nejustificat, fără a aduce nici un argument juridic, a considerat că nu a existat nici un motiv de nulitate absolută a procesului verbal atacat. În acest sens a invocat prevederile art. 19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, modificată, care stabilesc obligativitatea ca procesul verbal de constatare și sancționare contravențională să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. Că, în cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Agentul constatator este obligat în a însera un motiv pertinent și care să denote imposibilitatea obiectivă a confirmării de către un martor imparțial a situației reținute și care să poată depună mărturie în fața instanței cu privire la motivele refuzului contravenientului. Scopul legii este de a asigura o protecție efectivă a drepturilor contravenientului sancționat în lipsă, în vederea evitării arbitrariului.
Susține apelanta că în procesul verbal agentul constatator s-a limitat a însera: „ Reprezentantul legal ... nefiind de față ... nu a putut formula obiecțiuni”, iar la rubrica mențiuni: „Nu s-a putut identifica nici un martor la fața locului decât un alt agent constatator...”, încercându-se prin cele două expresii să se dea o aparență de legalitate a procesului verbal.
A invocat în acest sens jurisprudența, respectiv: sentința civilă nr. 40/07 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosar nr._/2004, decizia 403/R/2005 pronunțată de Tribunalul Satu M. prin,
Totodată, a subliniat confuzia agentului constatator cu privire la calitatea martorului astfel, la rubrica mențiuni, agentul constatator consemnează: „ Nu s-a putut identifica nici un martor la fața locului decât un alt agent constatator...”. Or, martorul nu trebuia să fie prezent la fața locului, respectiv la locul constatării faptei, el nefiind un martor ocular, ci ar fi trebuit să fie prezent la momentul întocmirii procesului verbal. De altfel, în prezenta cauza nu exista o utilitate a martorului ocular, avându-se în vedere natura contravenției descrise în procesul verbal, pe de o parte martorul ar fi trebuit să aibă calificarea/pregătirea necesara interpretării și analizei datelor generate de către echipamentul tahograf, iar pe de altă parte procesul verbal este încheiat după o zi de la data încheierii formularului de control în trafic. Așadar, agentul constatator, în mod obligatoriu, trebuia să identifice un martor, prezent la încheierea procesului-verbal și nu la fața locului, care să certifice imposibilitatea de a semna procesul verbal.
A invocat apoi art.16 alin7 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, modificată, care prevede ca în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, acestea fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „ alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Avându-se în vedere modalitatea întocmirii procesului verbal, a considerat că au fost încălcate și aceste prevederi legale obligatorii.
A invocat și nerespectarea primei teze a art.19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, „ procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de către agentul constatator”. Textul de lege stabilește în mod clar obligativitatea semnării pe fiecare pagină și nu pe fiecare filă. Această obligativitate izvorăște tocmai din necesitatea asumării de către agentul constatator a celor consemnate pe fiecare pagină și nu doar cele consemnate pe ultima pagină a procesului verbal, susținând că acesta nu este semnat pe prima pagină de către agentul constatator și textul de lege stabilește în mod clar obligativitatea semnării pe fiecare pagină și nu pe fiecare filă. Această obligativitate izvorăște tocmai din necesitatea asumării de către agentul constatator a celor consemnate pe fiecare pagină și nu doar cele consemnate pe ultima pagină a procesului verbal. În conformitate cu prevederile art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
A menționat că instanța de fond a nesocotit aceste aspecte și nu a luat în considerare prevederile legale care sancționează cu nulitatea procesul verbal, în cazul în care acesta nu este semnat pe fiecare pagina iar în speța de față consideră că se află în prezenta nulității absolute, a cărei constatare este independentă de vreo vătămare produsă, fiind vorba de ocrotirea unui interes public.
A precizat că societatea a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.3 pct. 6 din Ordonanța Guvernului 37/2007, actualizată, conform cărora constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră. Astfel, în procesul verbal . nr._/03.04.2014, agentul constatator a reținut faptul că angajatul societății, în perioada 10.03.2014, ora 23 :05 -11.03.2014, ora 08:00 a efectuat o odihnă zilnica de doar 08 :55, mai puțin cu 05 minute.
Pentru susținerea celor înscrise în documentele descrise mai sus (procesul verbal . nr._/03.04.2014), agentul constatator a consemnat în cuprinsul procesului verbal, se face referire la faptul că în momentul controlului în trafic, agentul constatator a încheiat Formularul de control . nr._/02.04.2014, formular care a fost adus la cunoștința conducătorului auto, care prin semnătură ar fi recunoscut săvârșirea faptei.
Această opinie a fost reținută, în mod eronat, și de către instanța de fond, care practic motivează hotărârea strict pe considerentul ca prin semnarea formularului de control în trafic, conducătorul auto și-ar fi recunoscut vinovăția.
Susține că semnătura conducătorului auto, nu reprezintă o recunoaștere a faptei, ci doar certifică faptul că a luat la cunoștință de acest formular și că a primit un exemplar. Semnătura angajatului nu se găsește la rubrica „Recunoașterea faptei”, rubrică care de altfel nici nu există în cuprinsul formularului de control în trafic. Conducătorul auto a și consemnat olograf: „ am primit un exemplar”. Acest lucru certifica semnătura conducătorului auto, faptul că a primit un exemplar și nu recunoașterea faptei; că datele consemnate în cuprinsul procesului -verbal și formularul de control în trafic, au fost generate probabil de către un echipament electronic, iar angajatul nu are abilitatea/calificarea necesară de a confirma/infirma aceste date și că în cuprinsul formularului în trafic se fac următoarele mențiuni, de către agentul constatator: „ perioada pentru care au fost analizate înregistrările: 05.03._14, număr zile verificate - 29 „ ; „ nerespectarea perioadei minime de odihnă redusă cu până la o ora; timp de odihnă zilnică de 08 :55 ore față de 09 :00, normale”. Așadar, au fost verificate un număr de 29 de zile, din care agentul constatator a stabilit o perioada de odihnă mai mică cu 5 minute. În aceste condiții, a considerat că nu se poate pretinde că semnătura unei persoane, fără abilitați și pregătire în interpretarea datelor descărcate dintr-un echipament electronic, să confirme o perioada de 5 minute, în care nu ar fi respectat perioada de odihnă, dintr-un număr de 29 zile, în condițiile în care aceasta persoană este un conducător auto profesionist.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.34 alin.2 din OG 2/2001.
A solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 6, a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea intâmpinării, a susținut că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea de către conducătorul auto a perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până o oră în data de 10/11.03.2014, faptă ce constituie contravenție conform art. 8 alin 3 pct. 6 din OG nr 37/2007 cu modificările și completările ulterioare. Că, din întregul material probator administrat în cauză instanța de fond a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului - verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Dispozițiile OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare au drept scop stabilirea unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra modului în care se desfășoară transportul rutier, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de o importanță capitală.
A învederat că în urma verificării înregistrărilor tahograf, s-a constatat că în data de 10.03.2014 ora 23:05 până la data de 11.03.2014 ora 08:00, conducătorul auto a efectuat o perioadă de odihnă zilnică redusă de 8 ore și 55 de minute, față de perioada zilnica redusă de odihnă,care semnifică orice perioada de odihnă de cel puțin 9 ore dar mai puțin de 11 ore, potrivit art. 4 alin (g) și art. 8 pct. 2 în Regulamentul (CE) al Parlamentului European și Consiliului nr 561/2006.
Susține că, potrivit art. 4 (g) „ perioada zilnică de odihnă semnifică perioada zilnică în cursul căreia un șofer poate dispune în orice mod de timpul sau liber și acoperă o perioadă zilnică regulată de odihnă și o perioadă zilnică redusă de odihnă.
- perioada de odihnă zilnică semnifica orice perioadă de odihnă de cel puțin 11 ore. Alternativ, această perioada de odihnă poate fi împărțită în două perioade, prima, care trebuie să aibă cel puțin 3 ore neîntrerupte și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin 9 ore.
- perioada zilnică redusă de odihnă semnifica orice perioadă de odihnă de cel puțin 9 ore dar mai puțin 11 ore”.
De asemenea, potrivit art. 8 pct. 2 „ în intervalul de 24 de ore de la încheierea perioadei precedente de odihnă zilnica sau săptămânală, un șofer își va lua o nouă perioadă de odihnă zilnică.
Dacă perioada de odihnă zilnică din intervalul de 24 de ore este de cel puțin nouă ore, dar nu depășește 11 ore, perioada de odihnă zilnică respectivă va fi considerată o perioadă redusă de odihnă zilnică”.
Că, respectarea timpilor de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă este obligatorie și cuprinsă în prevederile O.G. 37/2007, iar nerespectarea acestor prevederi prezintă un grad ridicat de pericol social, de aceea prin stabilirea unei sancțiuni aspre, legiuitorul a avut în vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care pot pune în pericol circulația pe drumurile publice, astfel încât dreptul la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor să nu fie afectat.
A învederat că respectarea timpilor de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă este obligatorie și cuprinsă în prevederile OG 37/2007, iar nerespectarea acestor prevederi reprezintă un grad ridicat de pericol social, de aceea prin stabilirea unei sancțiuni aspre, legiuitorul a avut în vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care pot pune în pericol circulația pe drumurile publice, astfel încât dreptul la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor să nu fie afectat.
Cu privire la legalitatea actului, a arătat că acesta a fost întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor OG nr 2/2001 art. 17. Că, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit persoanei juridice al cărei reprezentant legal nu era de față pentru a putea formula obiecțiunile.Ca atare, întrucât fapta a fost săvârșită în trafic rutier, iar reprezentantul legal al societății nu era de față (mențiune consemnata în procesul-verbal de contravenție), este evident faptul că reprezentantul legal al acesteia nu a putut formula obiecțiuni.
Cu privire la lipsa unui martor asistent, potrivit art. 19 din OG nr 2/2001, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod. Prin urmare rolul martorului asistent este de asigura respectarea dreptului la aparare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Din analiza procesului verbal contestat se observă că motivul pentru care nu s-a putut desemna un martor asistent este consemnat la pct. 10.
În concluzie, a considerat că fapta contravențională a fost constatată și sancționată în mod corect, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului și deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere, deoarece, fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar, procesul verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor.
A subliniat că sancțiunile aplicate de organele de control ale Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR se aplică în baza unei legislații bine definite (OG nr 27/2011 privind transporturile rutiere, OG nr 37/2007,etc.), inspectorii care efectuează controlul în trafic sunt investiți cu exercițiul autorității de stat, fapt ce că le conferă un plus de probitate morală și profesională, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205-208 și art. 466- 482 Cod procedură civilă, O.G. nr 2 / 2001 cu modificările și completările ulterioare și OG nr. 37/2007.
Conform art. 411 alin. 1 teza 2 din Cod procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.
Deși, prin rezoluția din data de 05.01.2015 i s-a comunicat apelantei petente . SRL o copie de pe întâmpinarea formulată de intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 6, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.
D. urmare potrivit dispozițiilor art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 10.03.2015, fiind citate părțile.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevederile de art. 17 din OG nr. 2/2001 a căror încălcare atrage nulitatea absolută a actului.
Astfel, potrivit 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Se constată că actul sancționator contestat în cauză respectă condițiile de formă impuse de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la pretinsa nesocotire a art. 19 din același act normativ la momentul încheierii actului sancționator contestat, invocată prin cererea de apel, se reține că potrivit acestui articol procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Astfel, observând procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/03.04.2014 se constată că acesta a fost semnat și pe prima pagină, în partea de sus, fiind aplicată și ștampila intimatei, astfel că aceste motiv de apel este neîntemeiat.
Cu privire la lipsa unui martor, se constată că agentul constatator a arătat motivele pentru care acest act nu este semnat de către un martor, devenind incidente în acest caz dispozițiile alin. 3 ale texului susmenționat, astfel că este neîntemeiat și acest motiv de apel.
Se constată neîntemeiat și motivul de apel invocat cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, respectiv cu privire la lipsa obiecțiunilor, întrucât actul sancționator a fost întocmit în lipsa reprezentantului petentei, nefiind vorba de o nerespectare a acestor dispoziții.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, se reține că prima instanță de fond în mod corect a stabilit starea de fapt și vinovăția petentei în săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 8 alin. 3 pct. 6 din OG nr. 37/2007.
Astfel, potrivit art.8 alin. 3 pct. 6 din actul normativ susmenționat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră constituie încălcare minoră a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și a Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție.
Astfel cum este descrisă fapta prin procesul-verbal de contravenție, întrunește elementele constitutive ale acestei contravenții.
Coroborând probele administrate în fața primei instanțe, respectiv: formularul de control în trafic . nr._/03.04.2014, copiile documentelor prezentate la momentul controlului, verificările efectuate în programul Tachoscan, filele 23-30, se constată că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, prevăzută de art. 8 alin. 3, pct. 6 din OG nr. 37/2007, cum corect a reținut instanța de fond, însă, raportat la faptul că această faptă constituie încălcare minoră a dispozițiilor europene astfel cum reiese din textul susmenționat, se apreciază că funcția preventiv-educativ a răspunderii contravenționale este asigurată și prin aplicarea sancțiunii avertisment, în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, avându-se în vedere și solicitarea petentei formulată prin plângerea contravențională.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art.480 Cod proc.civ. raportat la art. 34 raportat la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, va admite apelul declarat, va schimba sentința atacată în sensul că va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, va inlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta petentă . SRL având CUI RO_ și sediul în Lugașu de Jos, nr. 37A, județul Bihor, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr. J_, reprezentată de D. I. C., împotriva sentinței civile nr. 6066 din data de 13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier –ISCTR - I. Teritorial nr.6 cu sediul în oraș Slatina, .. 47, județul O..
Schimbă sentința în sensul că admite în parte plângerea și înlocuiește sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. M. | Judecător, M. C. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. S.C.M./ Tehn. M.R.
4ex/ 09.04.2015
J.f./ D. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 876/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 597/2015.... → |
|---|
