Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 108/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 962/95/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 108
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Grefier A. C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de suspendare executare act administrativ - Hotărârea nr. 12 din 14.02.2012 a Biroului Național de coordonare a PP.-DD, formulată de reclamantul V. M. în contradictoriu cu pârâtele P.-P. D. D. și Organizația Județeană Gorj A Partidului - P. D. D., având ca obiect,suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul V. M. asistat de avocat S. M., lipsind pârâtele P.-P. D. D. și Organizația Județeană Gorj A Partidului - P. D. D..
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat și noi probe de administrat, instanța a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a trecut la soluționare, acordând cuvântul părții prezente.
Avocat S. M., pentru reclamant, având cuvântul, a solicitat admiterea cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2014 sub numărul_, reclamantul V. M. a chemat în judecată pârâtele P.-P. D. D. și Organizația Județeană Gorj a Partidului-P. D. D., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună suspendarea în condițiile în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ a Hotărârii nr. 12/14.02.2014 a Biroului Național de Coordonare al PP-DD prin care la propunerea Biroului Permanent Județean Gorj a fost dispusă excluderea sa din PP-DD în baza art. 17 lit. f) și încetarea funcției de consilier local în baza art. 9 alin. 2 lit. h indice 1 din Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
A arătat reclamantul că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 "In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. (...}"
A menționat că hotărârea a cărei suspendare o solicită i-a fost comunicată prin adresa nr. 63/17.02.2014 a Organizației județene Gorj a PP-DD, procedând la contestarea acesteia potrivit art. 7 din Legea 554/2004 și a prevederilor statutare prin scrisoarea cu conținut declarat din data de 20.02.2014 conform cu nota de inventar atașată.
A mai arătat că, în situația de față prin efectul actului contestat, în baza art. 9 alin. 2 lit. h1) din Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali îi va înceta automat și funcția de consilier local al orașului Rovinari, Consiliul local putând numai să ia act de hotărârea partidului. Dacă acest act își va produce efecte iar contestația sa pe fond va fi admisă, sentința va produce efecte declarative iar toate actele săvârșite consilierul local numit în locul său vor fi nule acesta fiind obligat să-i restituie și indemnizațiile de ședință.
A considerat că cele expuse se încadrează în condițiile de admisibilitate ale art. 14 din Legea 554/2004 drept pentru care a solicitat suspendarea Hotărârii nr. 12/14.02.2014 a Biroului Național de Coordonare al PP-DD.
A învederat că, prin efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin.(3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 publicată în Monitorul oficial nr.23 din 13.01.2014, dispozițiile acestui text de lege prin care se stabilea că dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic țin exclusiv de jurisdicția internă, și-au încetat efectele în baza art. 31 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Sub aspectul competenței materiale, având în vedere cele arătate mai sus a considerăt că actul contestat se încadrează în categoria actului administrativ așa cum este descris de art. 2 alin 1 literale) din Legea 554/2004 iar PP-DD este subiect de sezină în condițiile lit. b) din același text de lege.
Sub aspectul competenței teritoriale art. 111 din codul de procedură civilă stabilește că ""Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori ia instanța de la sediul pârâtului"
În dovedirea cererii a depus la dosar ;C. CI. Reclamant; C. adresa nr. 63/17.02.2014 a Organizației Județene Gorj a PP-DD; C. Hotărârea nr. 12/14.02.2014 a Biroului Național de Coordonare al PP-DD; C. plic primire adresa și hotărâre; C. Contestație către Comisia Națională pentru Statut Etică și Litigii a PP-DD; C. inventar scrisoare cu conținut declarat din 20.02.2014;Taxa timbru 50 lei
În cauză a solicitat judecarea în lipsă.
La data de 10 martie 2014, pârâta Organizația Județeană Gorj a Partidului P. D. D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a Hotărârii nr. 12/14.02.2014.
În motivare s-a arătat că, prin Hotărârea nr. 12/14.02.2014 a Biroului Național de Coordonare al Partidului P. - D. D., s-a hotărât aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 17, litera f) din Statutul Partidului P., modificat și completat, iar prin adresa nr. 63/17.02.2014 i s-a adus la cunoștință domnului V. M. sancțiunea aplicată de Biroul Permanent Național de Coordonare al Partidului.
La data de 24.02.2014 acesta a înregistrat la P. P. D. D. o contestație adresată COMISIEI NAȚIONALE PENTRU STATUT, ETICĂ Șl LITIGII (nr. 5799/24.02.2014), contestație care își urmează cursul procedural prevăzut în Statutul partidului1.
Astfel, potrivit art. 19 alin (1) "Decizia sau hotărârea de sancționare se comunică în scris persoanei în cauză în cel mult 5 zile de la adoptare..
(2) Decizia sau hotărârea de sancționare poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la Comisia Județeană pentru Statut, Etică și Litigii competentă, în cazul hotărârilor luate de forurile competente la nivel local, respectiv la Comisia Națională pentru Statut Etică și Litigii în cazul hotărârilor luate de forurile competente la nivel național".
S-a menționat faptul că în prezent, contestația se află în procedura de soluționare în fața COMISIEI NAȚIONALE PENTRU STATUT, ETICĂ Șl LITIGII, sancțiunea fiind suspendată până la soluționarea contestației.
Mai mult, în considerentele Deciziei nr. 530/2013 a Curții Constituționale, se reține, că; Fără îndoială, având în vedere prevederile art. 15 alin (1) și (3) din Legea nr. 14/2013, membrii unui partid politic trebuie în cazul diferendelor determinate de excluderea din partid, să parcurgă procedura în cadrul jurisdicțiilor interne ale partidului să solicite acestuia aplicarea întocmai a prevederilor statutare și doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statutare, să aibă ulterior posibilitatea sesizării organelor judecătorești (s.n).
Față de motivele t a solicitat a se constat ca fiind nefondată cererea de suspendare a Hotărârii nr. 12/14.02,.2014 formulată de contestatorul V. M..
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă
În dovedirea cererii a depus; extras din Statutul Partidului P. - D. D.; contestația nr. 5799/20.02.2014.
La data de 24.03.2014, reclamantul V. M. a depus un răspuns la întâmpinare, arătând că cererea de suspendare formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ care arată foarte clar că,, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
A arătat reclamantul că în aceste condiții nu se poate pune problema prematurității cererii atâta timp cât a făcut dovada îndeplinirii procedurii mai sus citate, lucru arătat și de pârâtă în întâmpinare.
A mai subliniat faptul că în măsura în care îi va fi comunicat un răspuns din partea COMISIEI NAȚIONALE PENTRU STATUT, ETICĂ ȘI LITIGII la contestația formulată va acționa în consecință, dar până la data depunerii prezentei nu a primit nimic din partea susnumitei comisii a PP-DD.
De altfel, potrivit art. 19 alin. 4 din Statutului Partidului P. D. D., "Hotărârea Comisiei Naționale pentru Statut, Etica și Litigii se ia în termen, de cei mult 20 de zile de la înregistrare și are caracter definitiv". Astfel, termenul este cu mult depășit la data depunerii răspunsului.
Mai mult, în întâmpinare s-a comis o inexactitate, arătându-se că în prezent sancțiunea este suspendată. Această măsură nu a fost dispusă de nici un organ statutar al PP-DD, iar potrivit art. 19 alin. 5 din Statut "Până la soluționarea definitiva a contestației, hotărârea de sancționare produce efecte depline."
Cu privire la de temeinicia cererii a arătat că și în cererea introductivă că, prin efectul actului contestat, în baza art. 9 alin. 2 lit. h1) din Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali îi va înceta automat și funcția de consilier local al orașului Rovinari, Consiliul local putând numai să ia act de hotărârea partidului. Dacă acest act își va produce efecte iar contestația sa pe fond va fi admisă, sentința va produce efecte declarative iar toate actele săvârșite consilierul local numit în locul meu vor fi nule acesta fiind obligat să îi restituie și indemnizațiile de ședință.
A considerat că cele expuse se încadrează în condițiile de admisibilitate ale art. 14 din Legea 554/2004 drept pentru care a solicitat suspendarea Hotărârii nr. 12/14.02.2014 a Biroului Național de Coordonare al PP-DD.
La data de 6.05.2014 pârâta Organizația Județeană Gorj a Partidului P. D. D. a depus note de ședință, prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamantul V. M..
În motivare s-a arătat că, prin Hotărârea nr. 12/14.02.2014 a Biroului Național de Coordonare al Partidului P. - D. D., s-a hotărât aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 17, litera f) din Statutul Partidului P., modificat și completat, iar prin adresa nr. 63/17.02.2014 i-a fost adusă la cunoștință domnului V. M. sancțiunea aplicată de Biroul Permanent Național de Coordonare al Partidului.
A mai arătat pârâta că la data de 24.02.2014 acesta a înregistrat la P. P. D. D. o contestație adresată Comisiei Naționale Pentru Statut, Etică și Litigii (nr. 5799/24.02.2014), contestație care urmând cursul procedural prevăzut în Statutul partidului1 a fost soluționată prin Hotărârea nr. 70/02/205.2014 pronunțată de Comisie.
Astfel, potrivit art. 19 alin (1) Decizia sau hotărârea de sancționare se comunică în scris persoanei în cauză în cel mult 5 zile de la adoptare..
(2) Decizia sau hotărârea de sancționare poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la Comisia Județeană pentru Statut, Etică și Litigii competentă, în cazul hotărârilor luate de forurile competente la nivel local, respectiv la Comisia Națională pentru Statut Etică și Litigii in cazul hotărârilor luate de forurile competente la nivel național".
Potrivit Deciziei nr. 530/2013 a Curții Constituționale, ... având în vedere prevederile art. 15 alin (1) și (3) din Legea nr. 14/2013, membrii unui partid politic trebuie în cazul difereredelor determinate de excluderea din partid, să parcurgă procedura în cadrul jurisdicțiilor interne ale partidului să solicite acestuia aplicarea întocmai a prevederilor statutare și doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statutare, să aibă ulterior posibilitatea sesizării organelor judecătorești (s.n.)
Procedura de soluționare a contestației a fost parcursă, asigurându-i-se contestatorului V. M. dreptul la apărare și pronunțându-se Hotărârea nr. 70/02.05.2014, a cărei copie o anexam.
In considerentele Hotărârii nr. 70/02.05.2014 s-a reținut, „Comisia constată că Hotărârea BNC Nr. 12 din data de 14.02.2014 este un act legal emis cu respectarea dispozițiilor statutare, de către organul competent, comunicat în termenul legal. Contestatorul a fost convocat la sediul organizației, pentru a i se aduce la cunoștința acuzațiile care i-au fost aduse, acesta având posibilitatea de a se apăra.
Sancțiunea contestată a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor Statutului, de către organul competent conform art. 17 litera f - Biroul Național de Coordonare la propunerea Biroului Permanent Județean, în baza notei de fundamentare".
În urma analizei tuturor documentelor depuse atât de contestator cât și de BPJ Gorj, în lumina prevederilor art. 16 combinat cu art. 17 din Statutul Partidului P. D. D., cu respectarea dispozițiilor statutare, Comisia Națională pentru Statut, Etică și Litigii - prin Hotărârea nr. 70/02.05.2014 - irevocabilă, a respins contestația formulată de contestator împotriva Hotărârii BNC Nr. 12/14.02.2014 și a menținut dispozițiile Hotărârii Contestate.
În drept, notele de ședință au fost întemeiate pe dispozițiile art. 383 Cod procedură civilă
A fost anexată în copie certificată Hotărârea nr. 70/02.05.2014 a Comisiei Naționale pentru Statut, Etică si Litigii a Partidului P. D. D..
P. sentința nr. 994/09 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul V. M., domiciliat în orașul Rovinari, localitatea Vîrț, nr.192, județul Gorj și pârâtele P. - P. D. D. (PP-DD), cu sediul în București, ., lot nr. 1, C2- Clădire administrativă, Parter, sector 6 și Organizația Județeană Gorj a Partidului - P. D. D. (PP-DD), cu sediul în Târgu-J., .-20, județul Gorj, în favoarea Judecătoriei Târgu-J..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul în conformitate cu disp.art.129 și urm. Cod procedură civilă, instanța a analizat, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, invocată de instanță, din oficiu.
Cu privire la aceasta, s-a reținut că prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele P. - P. D. D. (PP-DD) și Organizația Județeană Gorj a PP-DD, să se dispună suspendarea efectelor Hotărârii nr.12 din 14 februarie 2014 a Biroului Național de Coordonare al PP-DD.
Conform disp. art. 1 din Legea nr.554/2004, așa cum aceasta era în vigoare la data de 14 februarie 2014, data emiterii Hotărârii nr.12/2014 a Biroului Național de Coordonare al PP-DD, denumit „Subiectele de sesizare a instanței”: (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
În conformitate cu disp. art. 2 din aceluiași act normativ denumit „Semnificația unor termeni”: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;
b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;
d) act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;
e) jurisdicție administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale;
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Art.2 lit. m din Legea nr.554/2004, definește „serviciul public”, ca fiind „activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public”, iar la lit. r) de definește „interesul legitim public”, ca fiind „interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice”.
Tribunalul a constatat că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe Decizia nr.530 din 12 decembrie 2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în: Monitorul Oficial Nr. 23 din 13 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea Constituțională a României, în ce privește alegerea instanței de contencios administrativ.
Lecturând respectiva decizie, în raport de actele dosarului, de cuprinsul Hotărârii nr.12/2014 atacate, dar mai ales de emitentul acestui act, respectiv P. P. D. D. (PP-DD), Tribunalul apreciază că, în ce privește prezenta cauză, competentă să o soluționeze, din punct de vedere material, este instanța de drept comun, respectiv judecătoria, și nu cea specializată, de contencios administrativ.
Această concluzie se impune, având în vedere chiar cuprinsul Deciziei nr.530/2013 menționată anterior.
Astfel, conform celor reținute și de judecătorul constituțional, este de netăgăduit faptul că „prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, instituind competența exclusivă a organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statuare de către membrii de partid, elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce privește respectarea de către aceste organe a propriului statut și împiedică astfel accesul liber la justiție. De altfel, Curtea reține că problema constituționalității prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 trebuie privită cu maximă exigență în condițiile în care pierderea calității de membru al unui partid poate fi expresia unor premise subiective ori a arbitrariului”.
În lumina acestor considerente, Curtea a constatat că „reglementarea dedusă controlului de constituționalitate încalcă dispozițiile art. 21, potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime, deoarece, potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent. Așadar, în această materie, liberul acces la justiție este nu doar limitat, ci complet anihilat”.
De asemenea, Curtea a reținut că „se încalcă și plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituție. Dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) sunt în sensul că prin lege se stabilește competența instanțelor judecătorești, și nu în sensul că asupra unui diferend nicio instanță nu este competentă să se pronunțe. Chiar dacă prin legea specială competența materială de soluționare a unei cauze este atribuită altor organe (celor cu atribuții jurisdicționale, de exemplu), soluțiile acestora pot fi contestate în justiție, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiție”.
În aceste condiții, Curtea a constatat că „prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 aduc atingere înseși substanței dreptului de acces la instanță și se află într-un raport evident antinomic cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunțată în Cauza A. și Le Compte împotriva Belgiei, paragraful 29, Hotărârea din 25 mai 2005, pronunțată în Cauza B. împotriva României, paragraful 60)”
În plus, Curtea Constituțională a observat că „reglementările în materie din alte state, în deplin acord cu exigențele dreptului de acces la justiție, instituie posibilitatea contestării în fața instanțelor a deciziilor partidelor politice cu privire la raporturile dintre partide și membrii acestora. Astfel, în Ungaria, Legea nr. CLXXV/2011 privind libertatea de asociere, regimul juridic al utilității publice, precum și funcționarea și sprijinirea asociațiilor, aplicabilă și partidelor politice, stabilește prin art. 11 alin. (3), (6) și (7) că procurorul, în cadrul competenței sale de control al legalității, poate formula o acțiune la instanța judecătorească, care, în urma examinării acțiunii, poate dispune anularea oricărei hotărâri nelegale adoptate de partidul politic și, în funcție de situație, poate obliga la adoptarea unei noi hotărâri”.
De asemenea, s-a arătat că, în Portugalia, articolul 103-D din Legea Curții Constituționale a Portugaliei nr. 28/82 din 15 noiembrie 1982 stabilește că orice membru al unui partid politic poate să conteste, pe temeiul ilegalității sau al încălcării unei reguli statutare, deciziile sancționatorii luate de organele partidului respectiv într-o acțiune disciplinară împotriva acestuia, precum și deciziile acestor organe care îi afectează direct și personal dreptul de a participa la activitățile partidului.
Distinct de cele enunțate mai sus, Curtea a observat că „excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care autorul excepției a fost exclus din partidul politic al cărui membru era. D. consecință, în temeiul prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, mandatul său de consilier local a încetat.
În aceste condiții, fără a extinde controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004, cu privire la care, potrivit dispozitivului Încheierii de sesizare din 20 martie 2013, pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția civilă, instanța de contencios constituțional nu a fost sesizată și, rămânând în limitele sesizării, Curtea precizează că, în considerarea statutului pe care partidele politice îl au, potrivit art. 1 teza a doua din Legea nr. 14/2003 - "persoane juridice de drept public" -, și ținând seama și de faptul că, potrivit art. 2 din lege, partidele "participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice", a lăsa în afara controlului judecătoresc respectarea de către organele de decizie ale partidelor a propriilor statute înseamnă a nega drepturile și libertățile cetățenești prevăzute de Constituție. Astfel, potrivit art. 40 alin. (1) din Constituție, "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere".
Totodată, dispozițiile art. 37 din Constituție, care prevăd dreptul de a fi ales, trebuie coroborate și cu cele ale art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", astfel încât alesul local trebuie să beneficieze și de dreptul de a își exercita netulburat funcția în care a fost ales prin votul electoratului.
Observând că, în cazul consilierilor locali, fără a distinge dacă pierderea calității de membru al partidului este sau nu imputabilă, măsura excluderii din partid produce un efect juridic extrem de grav - încetarea mandatului, Curtea reține că imposibilitatea de a contesta în fața instanței judecătorești o asemenea măsură dispusă fără a verifica respectarea statutului și a procedurilor statutare este contrară dreptului de acces la o instanță judecătorească și face ca drepturile enunțate să fie lipsite de conținutul juridic garantat de statul de drept și democratic”.
Pornind de la dispozițiile art. 1 teza a doua din Legea nr. 14/2003, care definește partidele politice drept "persoane juridice de drept public", Tribunalul apreciază, la fel ca și Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr.530/2013 citate mai sus că, ținând seama și de faptul că, potrivit art. 2 din lege, partidele "participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice", ele fiind persoane de drept public.
Acest aspect este de netăgăduit și a fost reținut de către Curtea Constituțională în Decizia nr.530/2013.
Concluzia care se impune este că o persoană juridică de drept privat, pentru a fi asimilată unei autorități publice, în sensul disp.art.2 lit. b din Legea nr.554/2004, trebuie să fi obținut statutul de utilitate publică sau să fie autorizată să presteze un serviciu public, așa cum este cazul partidelor politice, în speță și al pârâtei PP-DD.
Această concluzie se desprinde, în primul rând din disp. art. 1 din Legea nr. 14/2003, care statuează că "partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public".
Dar pentru ca un partid politic să stea în fața instanței de contencios administrativ, dispoziția art. 2 lit. b teza finală din Legea nr.554/2004 îi impune cea mai importantă condiție, și anume aceea că, pentru a fi asimilat unei autorități publice, în sensul Legii nr.554/2004, acesta, partidul politic, care este într-adevăr o persoană de drept privat autorizată să presteze serviciu public, să presteze respectivul serviciu în regim de putere publică.
Cum în cauza de față, pârâta PP-DD a pronunțat Hotărârea nr.12/2014, de excludere a reclamantului din rândurile sale, însă în acest caz concret, nu a acționat în regim de putere publică, ci doar ca persoană juridică de drept privat cu atribuții de jurisdicție internă față de membrii săi (și nu în regim de putere publică), se constată că Secția C. Administrativ și Fiscal nu este competentă material să soluționeze litigiul.
În cadrul jurisdicției interne a PP-DD nu se poate vorbi despre exercitarea prerogativelor, de către respectiva formațiune politică, în regim de putere publică, această din urmă condiție fiind cea care determină stabilirea competenței instanței în asemenea cauze.
Pentru ca Hotărârea contestată să fie analizată de instanța de contencios administrativ, ar fi trebuit ca aceasta să aibă un regim juridic specific, respectiv să fie emisă în regim de putere publică, aceasta presupunând ansamblul unor prerogative cu care sunt învestite autoritățile administrative și prin intermediul cărora interesul public dobândește preeminență față de interesul privat, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
În cauză, primează interesul privat al reclamantului, ca membru de partid, și nu interesul public, cum este în cazul actelor administrative emise de autoritățile publice care acționează în regim de putere publică.
Numai în cazul în care un partid politic ar emite acte, față de membrii săi, în regim de putere publică, s-a putea vorbi despre competența instanței de contencios administrativ, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, în baza disp.130 și urm. Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale fiind întemeiată, a fost admisă și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-J., competentă atât material, cât și teritorial.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ la data de 30 mai 2014.
P. sentința civilă nr. 4327/27 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg J. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg-J., excepție invocată din oficiu de către instanță.
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul V. M., domiciliat în orașul Rovinari, localitatea Vîrț, nr. 192, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții P. P. - D. D., cu sediul în București, ., lot nr. 1, C2- Clădire administrativă, Parter, sector 6 și P. P. - D. D. -Organizația Județeană Gorj, cu sediul în Târgu-J., .-20, județul Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj-Secția C. Administrativ și Fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Tg-J. și Tribunalul Gorj-Secția C. Administrativ și Fiscal.
A fost suspendată din oficiu judecarea cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel C.- Secția C. Administrativ și Fiscal pentru a soluționa conflictul negativ de competență.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Tg-J. a reținut că, hotărârea pronunțată de către P. P. - D. D. de excludere a reclamantului din rândurile sale, a fost pronunțată în regim de putere publică și nu numai ca persoană juridică de drept privat cu atribuții de jurisdicție internă față de membrii săi.
În cadrul jurisdicției interne a P. P. - D. D. se poate vorbi despre exercitarea prerogativelor de către respectiva formațiune politică în regim de putere publică, această din urmă condiție fiind cea care determină stabilirea competenței instanței în asemenea cauze.
Hotărârea contestată trebuie să fie analizată de instanța de contencios administrativ, fiind emisă în regim de putere publică, acesta presupunând ansamblul unor prerogative cu care sunt învestite autoritățile administrative și prin intermediul cărora interesul public dobândește preeminență față de interesul privat, ceea ce în opinia instanței este și cazul în speța dedusă judecății privind interesul public și nu interesul privat al reclamantului.
Potrivit art. 1 din L.14/2003, partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de constituție, acestea fiind persoane juridice de drept public.
În consecință, pentru considerentele expuse mai sus, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg-J., excepție invocată din oficiu de către instanță.
În baza art. 95 alin.1 C.proc.civ. a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj-Secția C. Administrativ și Fiscal.
În baza art. 133 pct.2 C.proc.civ. instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Tg-J. și Tribunalul Gorj-Secția C. Administrativ și Fiscal.
În baza art. 134 și art. 135 alin.1 C.proc.civ. instanța a suspendat din oficiu judecarea prezentei cauze și a înaintat dosarul Curții de Apel C.- Secția C. Administrativ și Fiscal pentru a soluționa conflictul negativ de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ l data de 28.07.2014.
P. sentința nr. 331 din 23 septembrie 2014 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V. M., domiciliat în orașul Rovinari, localitatea Vârț, nr.192, jud. Gorj în contradictoriu cu pârâții P. P.-D. D., cu sediul în București, ..1, C 2-Clădire administrat, nr. 3 P, . și P. P.-D. D.- ORGANIZAȚIA JUDEȚEAMĂ GORJ, cu sediul în Tg.J., .-20, J. GORJ, în favoarea Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că dispozițiile art.16 din Legea 14/2003 privind procedura de contestare a hotărârii de dobândire sau pierdere a calității de membru al unui partid politic, ca fiind supusă doar jurisdicției interne a partidului respectiv, au fost declarate neconstituționale prin Decizia CC 530/2013 reținându-se imposibilitatea de a contesta o asemenea măsură în fața instanței judecătorești.
P. urmare, pornind de la decizia menționată și de la faptul că nu este stabilită competența de contestare a unei asemenea măsuri în favoarea unei anumite instanțe judecătorești, Curtea a aratat că dispozițiile art.95 pct.1 C. stabilesc competența de drept comun în favoarea tribunalului de a judeca în primă instanță, în măsura in care cererea nu este dată prin lege in competența altei instanțe.
Judecătoria este competentă să soluționeze litigiile prevăzute de art.94 C., urmând ca în cazul altor litigii care nu se încadrează în enumerarea prevăzută de lege sau pentru care legea specială nu a stabilit competența de soluționare, aceasta să revină tribunalului, ca instanță de drept comun.
Tot din decizia 530/2013 a Curții Constituționale rezultă că imposibilitatea contestării măsurii de excludere din partid la instanța judecătorească înseamnă negarea drepturilor și libertăților prevăzute de Constituție, invocându-se în continuare prevederile art.40 alin.1 din Constituție privind dreptul de asociere și ale art.37 care prevăd dreptul de a fi ales.
Curtea a arătat că în speță excluderea din partid a dus și la încetarea funcției de consilier local, prevalând interesul public față de cel privat, astfel cum este definit de art.2 lit.r din Legea 554/2004: „r) interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice”, hotărârea de excludere antamând un drept constituțional-dreptul de asociere dar și realizarea competenței autorității publice.
Plecând și de la definiția partidului politic ca fiind persoană juridică de drept public, Curtea reține că acesta poate fi asimilat unei autorități publice, astfel cum este definită de art.2 lit.b din Legea 554/2004 „orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public”.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art.1 din Legea 554/2994 “Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”, Curtea a reținut că Tribunalului Gorj-Secția C. îi revine competența de soluționare a cauzei în primă instanță.
Cauza a fost înaintată Tribunalului Gorj la data de 04.11.2014, părțile fiind legal citate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor invocate și a probelor administrate, Tribunalul reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat suspendarea efectelor Hotărârii nr. 12 din 14 februarie 2014, prin care Biroul Național de Coordonare al Partidului P. – D. D. a dispus excluderea sa din respectiva formațiune politică.
Cererea de suspendare este întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, motivată prin caracterul executoriu al Hotărârii de excludere din P. Poprului – D. D. a reclamantului, din data de 14 februarie 2014, caracter ce justifică iminența producerii unei pagube care, în cazul în care contestația sa va fi admisă pe fond, împotriva acestei Hotărâri, nu ar putea fi acoperită.
Normele legale enunțate din Legea nr. 554/2004 prevăd că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Este vorba despre actul a cărui suspendare se solicită.
Condiția pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare a unui act administrativ, este aceea ca aceasta să se solicite până la soluționarea fondului litigiului cu privire la anularea acelui act administrativ și nu a altui asemenea act.
În sensul legii, cazurile bine justificate constituie acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă fiind reprezentată în expresia unui prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum este prevăzut prin art. 2 lit. t și ș din actul normativ menționat.
Față de conținutul si valoarea probatorie a documentelor în baza cărora s-a emis Hotărârea de excludere nr.12 din 14 februarie 2014, instanța reține că nu au fost depuse documente de natură să justifice suspendarea executării acesteia.
Așa fiind, rezultă că cererea de suspendare a efectelor respectivei Hotărâri nu este întemeiată.
Pe de altă parte, dat fiind că actul administrativ trebuie să se bucure de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, acesta este, el însuși, titlu executoriu. P. urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. În aplicarea acestor principii, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un instrument procedural eficient, aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a se asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În cauza dedusă judecății, se reține că Hotărârea a cărei suspendare se solicită, a fost emisă la data de 14 februarie 2014 (atașată în copie la fila nr.8 din dosar), prin aceasta reclamantul pierzându-și calitatea de membru al PP-DD.
Astfel, s-a constatat că a încetat calitatea sa de membru al respectivei organizații politice, urmarea fiind pierderea locului de consilier local din partea acestui partid în Consiliul Local al Orașului Rovinari din Județul Gorj.
În baza acestei hotărâri de excludere se va declara de drept vacant locul său de consilier local.
La baza actului administrativ contestat a stat Hotărârea Biroului Național de Coordonare al PP-DD, precum și dispozițiile art.17 lit.f din Statutul PP-DD.
Aplicând dispozițiile legale la starea de fapt, coroborând înscrisurile depuse la dosar, Tribunalul apreciază că fondul capătului de cerere privind suspendarea efectelor Hotărârii de excludere nu este întemeiat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Așadar, reținând cele de mai sus, apare neîndeplinită condiția impusă de Legea nr.554/2004, referitoare la cazul bine justificat, din actele dosarului rezultând că la adoptarea Hotărârii contestate, Biroul Național de Coordonare al PP-DD a acționat în virtutea prerogativelor conferite prin disp.art.art.17 lit.f din Statutul PP-DD, citate mai sus, coroborate cu disp. Legii partidelor politice.
Deci nu se poate aprecia că există o minimă aparență de nelegalitate a Hotărârii de excludere nr.12 din 14 februarie 2014, nefiind astfel îndeplinită condiția cazului bine justificat.
Nu poate fi admisă nici motivarea reclamantului în sensul că, prin adoptarea și aplicarea imediată a acestei hotărâri de către Biroul Național de Coordonare al PP-DD, se va produce un prejudiciu nejustificat constând în aceea că, în momentul de față, reclamantul este consilier local al Orașului Rovinari din Județul Gorj, iar retragerea sprijinului politic și excluderea sa din partid ar duce la pierderea calității de consilier local.
Acest aspect nu este întemeiat, prin faptul că instanța de judecată nu poate cenzura hotărârea unui partid de excludere, pentru diferite motive, a unui membru al său și, respectiv retragerea sprijinului politic acestuia, consecința fiind pierderea calității de consilier local, ci doar poate analiza legalitatea acestei excluderi, respectiv respectarea procedurilor interne ale organizației politice referitor la respectiva persoană.
De asemenea, nu apare ca întemeiată nici motivarea reclamantului, referitor la nelegalitatea actelor ce vor fi semnate de către persoana care va fi desemnată a-i lua locul în Consiliul Local al Orașului Rovinari, această din urmă procedură urmând să fie realizată în baza Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, neputându-se vorbi nici în acest caz de o aparență de nelegalitate sau, eventual de o pagubă iminentă.
Rezultă astfel că, simpla hotărâre de excludere din partid nu poate fi aducătoare de prejudicii, prin ea însăși, membrului respectiv, dat fiind că, în speță, reclamantul nu a dovedit prejudiciu produs, nefiind depusă la dosar proba unei aparențe de nelegalitate a hotărârii de excludere din PP-DD.
Se concluzionează astfel că nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză.
Mai mult, mai este de menționat aspectul conform căruia în cauză reclamantul solicită suspendarea efectelor Hotărârii de excludere din PP-DD, pronunțată de Biroul Național de Coordonare al PP-DD, în data de 14 februarie 2014, dar acesta nu solicită suspendarea efectelor Hotărârii de excludere, până la soluționarea acțiunii privind anularea acesteia, ci doar simpla suspendare a efectelor acestei hotărâri.
Astfel, reclamantul nu solicită suspendarea Hotărârii până la soluționarea fondului litigiului privind anularea pe fond a acesteia, ci doar simpla suspendare, ceea ce conduce la concluzia că cererea sa nu îndeplinește, nici din acest punct de vedere, condițiile prev. de art. 14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Reținând toate considerentele expuse, cererea pentru suspendarea efectelor Hotărârii de excludere din PP-DD a reclamantului, nr. 12 din 14 februarie 2014, pronunțată de Biroul Național de Coordonare al PP-DD, nu este întemeiată, urmând în consecință să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare executare act administrativ - Hotărârea nr. 12 din 14.02.2012 a Biroului Național de Coordonare a PP.-DD, formulată de reclamantul V. M., domiciliat în orașul Rovinari, localitatea Vîrț, nr. 192, județul Gorj în contradictoriu cu pârâtele P. P. - D. D. (PP-DD), cu sediul în București, ., lot nr.1 C 2 - Clădire administrativă, Parter,sector 6 și Organizația Județeană Gorj a Partidului P. - D. D., cu sediul în Târgu-J., .. 40, parter.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | ||
Grefier, A. C. C. |
REd.S.I.T/tehnored.A.C.C.
5 ex/20 februarie 2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 518/2015.... → |
|---|
