Anulare act administrativ. Sentința nr. 1195/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1195/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 519/96/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1195
Ședința publică din data de 01 septembrie 2015
Completul compus din:
Judecător: S. E. – Președinte
Grefier: Z. A. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta ASOCIAȚIA C. BUNURILE PRIVATE DIN C., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE, având ca obiect anulare act administrativ - Decizia nr. 530/27.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. av. Kolumban T. în reprezentarea reclamantei, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că reclamanta a depus la dosar note de ședință, prin care solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Harghita, după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța constată că răspunsul la întâmpinare nu este semnat de către reclamantă. Fiind prezent în fața instanței dl. B. Albin, vicepreședintele asociației reclamante, se procedează la complinirea acestei lipse.
Totodată, instanța constată că prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Harghita, iar reclamanta a depus note de ședințe, prin care solicită admiterea excepției, sens în care pune în discuția părților excepția invocată.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Harghita, solicită admiterea acesteia având în vedere Decizia nr. 2434/2014 a ÎCCJ și Sentința civilă nr. 4962/2015 pronunțată de Tribunalul București.
Totodată, arată că OUG nr. 83/1999 nu conține prevederi exprese privind competența materială de soluționare a cauzelor cu un astfel de obiect în favoarea tribunalului. Mai mult, pârâta fiind o instituție centrală, apreciază că, competența soluționării cauzei aparține instanței de la locul situării imobilului, în speță Curtea de Apel Târgu M..
În temeiul art. 244 C.pr.civ., instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Harghita.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 24.04.2015, sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA COMPOSESORALA BUNURILE PRIVATE DIN C., cu sediul în municipiul Miercurea-C., județul Harghita, .. 2/A, reprezentantă prin Albin B., identificat prin CI ., nr._, în calitate de Vicepreședinte, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT COMUNITĂȚILOR CETĂȚENILOR APARȚINÂND MINORITĂȚILOR NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în municipiul București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- anularea Deciziei 530/27.01.2015 a COMISIEI SPECIALE DE RETROCEDARE a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, Guvernul României comunicată pe seama sa la data de 23.03.2015;
- repunerea reclamantei în posesia imobilelor care fac obiectul Cererii de retrocedare nr._/M/30.11.2005;
- plata unor compensații financiare pentru orice degradare suferită de imobilele susmenționate în perioada în care acestea au fost trecute în mod abuziv în proprietatea Statului;
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, în care sunt incluse onorarii avocațiale și orice alte cheltuieli făcute pentru soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus la A. Națională pentru retrocedarea proprietăților cererea de retrocedare nr._/M/30.11.2005 privind imobilul situat în municipiul G., .. 7, jud. Harghita, cerere ce a fost soluționată prin respingere întrucât „imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea persoanei juridice „Bunurile private din C.” care era o regie publică.”
În ce privește această susținere, reclamanta a arătat că prin Decizia Civilă nr. 520/15.11.2001 pronunțată de Tribunalul Harghita, Miercurea-C. s-a clarificat acest aspect, Tribunalul reținând în mod corect faptul că este vorba de două entități diferite, respectiv persoana juridică Bunurile Private din C. ca o formă asociativă de proprietari, existentă anterior Legii nr. 765/1946, prin care i se retrocedează imobilele revendicate, și regia înființată prin Legea nr. 765/1946, pentru administrarea acestor bunuri (bunuri care nu au fost niciodată în proprietatea acestei regii).
Totodată, a învederat că Sentința Civilă nr. 1321/13.06.2002, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., rămasă definitivă și irevocabilă, statuează identitatea persoanei juridice Bunurile Private din C. (proprietarul imobilelor revendicate) și subscrisa ASOCIAȚIA C. BUNURILE PRIVATE DIN C..
În drept au fost invocate prevederile Constituției României – art. 4 și art. 20, OUG nr. 83/1999, Legea nr. 554/2004 - art. 16, art. 28, al. 1, art. 24, art. 26, art. 30, art. 148 - art.151, art. 192, art. 194, art. 195, art. 254 al. 2, art. 265 și următoarele, art. 293 al. 1 și al. 2, art. 311, art. 351, și art. 451 NCPC.
În probațiune reclamanta a depus o . înscrisuri (filele nr. 6-15).
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, la data de 27.05.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Harghita, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției invocate, pârâta a arătat că potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 83/1999, republicată, coroborat cu art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.
Potrivit art. 10 alin. (1), teza a II - a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (...) autoritățile publice centrale (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Totodată, potrivit art. 96 pct. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curțile de apel judecă, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.
Pârâta a învederat că, Comisia specială de retrocedare a fost înființată în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002, și a Hotărârii Guvernului nr. 1164/2002, ulterior, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1094/2005.
Coroborând cele trei texte legale sus-menționate reiese cu evidență faptul că instanța competentă să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea deciziilor având ca obiect retrocedarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România, emise de către Comisia specială de retrocedare, este Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.
Prin urmare, pentru aceste considerente și având în vedere natura Comisiei speciale de retrocedare, cea de autoritate (structură) constituită la nivel central, pârâta a solicitat admiterea excepției invocate și declinarea soluționării prezentei cauze în favoarea instanței competente, respectiv în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu M..
Cu referire la fondul cauzei deduse judecății, pârâta a solicitat respingerea acțiunii introdusă de către reclamantă ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În primul rând, pârâta a arătat că în temeiul O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare cu nr._/M/30.11.2005, Asociația C. „Bunurile Private din C.”, a solicitat restituirea imobilului situat în municipiul G., .. 7, județul Harghita.
Analizând cererea depusă de către solicitantă, s-a reținut de Comisia specială de retrocedare că aceasta nu se încadrează în prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată și, în consecință, s-a dispus, prin decizia ce formează obiectul prezentului litigiu, respingerea cererii pe motivul lipsei dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului.
Această măsură a fost dispusă având în vedere faptul că imobilul solicitat la restituire a fost proprietatea unei persoane juridice de drept public, „Bunurile private din C.”.
În al doilea rând, față de susținerea reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv că „este vorba de două entități diferite și anume persoana juridică Bunurile private din C. ca o formă asociativă de proprietari, existentă anterior Legii nr. 765/1946, și respectiv regia înființată prin Legea nr. 765/1946 pentru administrarea acestor bunuri”, pârâta a arătat că prin Legea nr. 2058/1934 privitoare la lichidarea litigiului purtând asupra bunurilor din județul C., s-a reconstituit pentru o parte din bunurile care au rămas ca rezerve de Stat, în urma aplicării legii de reformă agrară din 1921 pentru Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, fosta «Administrație a bunurilor din C.», care a funcționat pe baza fostelor statute din 1897, modificate în anul 1934, potrivit cărora „atribuțiile vor fi exercitate în aceleași condiții de Ministerele Instrucțiunii Publice și al Cultelor, Industriei și Comerțului, de prefectul județului C. și de Consiliul județean din C.”.
Prin Decretul-Lege nr. 384/1946 cu privire la administrarea Patrimoniului rămas în urma desființării fostelor regimente de graniță din regiunea secuiască, s-a reconstituit administrația de stat asupra imobilelor ce au aparținut fostelor regimente de graniță din regiunea secuiască care au rămas în rezerva de stat, pentru administrarea cărora s-a înființat «Administrația Bunurilor comune C.» ca persoană juridică de drept public.
Prin Legea nr. 765/1946, fosta persoană juridică „Bunurile private din C. nu a fost reconstituită ca formă asociativă de proprietari, ci ca regie de interes public ce urma să administreze bunurile în regim de drept public, și nu privat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 765/1946, bunurile care au rămas în rezerva de stat ca urmare a aplicării legii de reformă agrară din 1921 se retrocedau în deplină proprietate „numai în măsura în care acest patrimoniu a fost constituit în rezerva de stat”. Pentru administrarea acestor bunuri s-a înființat Administrația Bunurilor Private C..
Mai mult, pârâta a arătat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 765/1946 stipulau că administrarea bunurilor private din C. se va face în folosul întregii populații din județul C., pentru promovarea intereselor colective de ordin economic, social și cultural al acestei populații.
Totodată, a mai învederat că dispozițiile art. 13 prevedeau că „pe baza hotărârii generale extraordinare «Bunurile private din C.» se poate transforma din Regie Publică în Regie Cooperativă”. Pentru aceste motive, nu poate fi susținută opinia potrivit căreia aceste bunuri din proprietatea publică a unei persoane juridice de drept public ar fi putut fi administrate de o persoană de drept privat. Mai mult decât atât, la art. 14 era prevăzut că proprietatea acestora este imprescriptibilă și inalienabilă, ceea ce conduce la ideea că regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea „Bunurilor Private din C.” a fost întotdeauna guvernat de cel al proprietății de drept public, și nu privat.
Pârâta a mai precizat că forma asociativă de tip privat, la care a făcut trimitere reclamanta atunci când a solicitat constituirea persoanei juridice de tip asociativ în temeiul Legii nr. 1/2000, nu a existat niciodată.
Referitor la susținerile reclamantei conform cărora Sentința civilă nr. 1321/13.06.2002, pronunțată de Judecătoria Miercurea-C., statuează identitatea persoanei juridice Bunurile Private din C. (proprietarul imobilelor revendicate) și Asociația C. Bunurile Private din C., pârâta a arătat că reclamanta, Asociația C. „Bunurile Private din C.”, s-a înregistrat ca persoană juridică în temeiul Sentinței civile nr. 878/14.04.2000, emisă în baza art. 28 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Astfel, reclamanta dorește să fie recunoscută ca succesoare în drept a fostei persoane juridice, dar ocolește atât dispozițiile privind constituirea asociațiilor și fundațiilor, cât și pe cele privind autorizarea societăților comerciale sau a regiilor autonome.
În acest context, pârâta a precizat că instanțele judecătorești s-au pronunțat, cu autoritate de lucru judecat, în sensul că această entitate, Asociația C. „Bunurile Private din C.”, nu dovedește că este continuatoarea în drepturi a persoanei juridice de drept public „Bunurile Private din C.”, și nici nu a făcut dovada că a fost vreodată proprietara imobilelor pe care le revendică. Există mai multe hotărâri definitive și irevocabile pronunțate în cadrul unor litigii care au avut ca obiect restituirea, în temeiul legilor fondului funciar și a Legii nr. 10/2001, a bunurilor imobile ce au aparținut Regiei Publice „Bunurile private C.”, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că Asociația nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire.
Pârâta a precizat că reclamanta își atribuie această continuitate patrimonială prin prevederile Statutului său de organizare și funcționare, pe care l-a creat și adoptat singură, statut la care face referire și hotărârea judecătorească (Sentința civilă nr. 1321/13.02.2002) pronunțată pentru constatarea calității de continuator al persoanei juridice, în sensul art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 10/2001. Or, preluarea denumirii și trecerea în statut a fostelor proprietăți deținute de vechea persoană juridică „Bunurile Private din C." nu înseamnă identitatea persoanei juridice.
În drept au fost invocate prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată, ale HG. nr. 1093/2005, ale Legii nr. 765/1946, ale Decretul - Lege nr. 115/1938 și ale Legii nr. 554/2004.
La data de 17.06.2015 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a instanței sesizate ca netemeinică și nelegală și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată (filele nr. 74-82).
La data de 31.08.2015, reclamanta a depus la doar note de ședință, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Harghita conform Deciziei nr. 2434/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din data de 01.09.2015, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului Harghita, invocată de pârâtă, reclamanta prin reprezentant solicitând admiterea excepției și declinarea soluționării prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Târgu M..
Analizând cu precădere, în temeiul art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât, Tribunalul constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înaintată instanței reclamanta ASOCIAȚIA C. BUNURILE PRIVATE DIN C. a solicitat anularea Deciziei 530/27.01.2015 emisă de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT COMUNITĂȚILOR CETĂȚENILOR APARȚINÂND MINORITĂȚILOR NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Decizia atacată a fost emisă în temeiul prevederilor OUG nr.83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, potrivit cărora, imobilele care au aparținut comunităților minorităților naționale din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989, se restituie foștilor proprietari în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
În cuprinsul OUG nr.82/1999 nu există prevederi referitoare la competența soluționării contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare.
Comisia specială de retrocedare a fost constituită prin OUG nr.92/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, iar potrivit prevederilor art.1 alin.4 din OUG nr.83/1999, în toate cazurile, cererile de restituire a imobilelor formulate în temeiul acestei ordonanțe, se depun la Comisia specială de retrocedare, instituită în temeiul OUG nr.94/2000. Dispozițiile acestui din urmă act normativ (art.3 alin.7) reglementează că, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora, hotărârea pronunțată fiind supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Tribunalul apreciază că, întrucât dispozițiile OUG nr.94/2000 fac trimitere la competența Comisiei speciale de retrocedare în soluționarea cererilor de retrocedare și în privința bunurilor care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, în aceeași măsură sunt aplicabile și prevederile art.3 alin.7 potrivit cărora deciziile Comisiei vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ competente, în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.
Prin urmare, devin aplicabile prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Având în vedere că pârâtul este o autoritate publică centrală conform dispozițiilor OG nr.94/2000, competența soluționării acțiunilor îndreptate împotriva hotărârilor emise de această autoritate aparține în fond secției de contencios administrativ și fiscal al curții de apel, în speță Curtea de Apel Târgu M., deoarece imobilul este situat în raza teritorială a acestei instanțe.
Prin urmare, necompetența Tribunalului fiind de ordine publică în sensul prevederilor art.129 alin.2 pct.2 Cod de procedură civilă, pricina fiind de competența unei instanțe de alt grad, în baza art.132 alin.3 Cod de procedură civilă, Tribunalul va declina competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, care este instanța competentă material și teritorial de a judeca litigiul.
În temeiul art.132 alin.3 Cod de procedură civilă, se va dispune trimiterea dosarului de îndată instanței competente, Curtea de Apel Târgu M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT COMUNITĂȚILOR CETĂȚENILOR APARȚINÂND MINORITĂȚILOR NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, și în consecință:
Declină competența soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAȚIA C. BUNURILE PRIVATE DIN C., cu sediul în municipiul Miercurea C., .. 2/A, județul Harghita, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT COMUNITĂȚILOR CETĂȚENILOR APARȚINÂND MINORITĂȚILOR NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în municipiul București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în favoarea Curții de Apel Târgu M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Dispune trimiterea de îndată a Dosarului nr._ instanței competente, Curtea de Apel Târgu M..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 septembrie 2015.
Președinte,
S. E.
Grefier,
Z. A. C.
Red.: Sz. E.
Primit: 01.10.2015
Tehnored./id./01.10.2015
4 ex. Z.C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 879/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 247/2015.... → |
|---|
