Anulare act administrativ. Sentința nr. 262/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 262/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2373/96/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 262
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Completul compus din:
Judecător: Banyai E. - Președinte
Grefier: G. N. V.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza de contencios administrativ formulată de reclamanta T. C. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ HARGHITA, având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința din 4 februarie 2015, dezbaterile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr._, la data de 19 noiembrie 2014, reclamanta T. C., domiciliată în T., .. A, ., județul Harghita, a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita (AJPIS), solicitând instanței să dispună anularea Deciziilor nr._/24.09.2014, a Deciziei nr._/24.09.2014, emise de pârâtă și exonerarea de la plata sumelor înscrise în aceste decizii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 17 noiembrie 2014, a primit răspunsul la plângerea prealabilă prin Decizia nr. 85/30.10.2014 prin care s-a respins cererea adresata pârâtei; agenția nu a respectat prevederile art. 2 alin.1 lit h a Legii nr.554/2004, deci nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererii.
A mai arătat că este salariata a Spitalului Municipal T. în calitate de asistent medical din anul 2002, în perioada august 2009 - august 2011 a fost in concediu pentru creșterea copilului pentru care a beneficiat de indemnizația cuvenita.
La data de 02.10.2014 i-au fost comunicate deciziile_/24.09.2014 si nr._/24.09.2014 prin care, pentru perioadele înscrise la art. 1 al acestora, s-a dispus constituirea unui debit si recuperarea acestuia in suma de 5904 lei, respectiv 3096 lei, motivul debitului constituindu-l realizarea de venituri supuse impozitului în perioada concediului pentru creșterea copilului.
În opinia sa, deciziile de mai sus sunt emise cu încălcarea legii având în vedere modificările aduse OUG 111/2010 prin Legea nr. 126/2014, respectiv art. 16 alin 3, lit.c, care prevede că: „(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. i), plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se suspendă în cazul în care persoana îndreptățită se află în una sau mai multe dintre următoarele situații: realizează venituri supuse impozitului, prin desfășurarea efectivă a unei activități în perioada de concediu, de maximum 6 ISR într-un an calendaristic."
După cum se poate observa din prevederile art. 33 ind. 1 al Legii nr. 76/ 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de munca, cu modificările și completările ulterioare, valoarea indicatorului social de referință este de 500 lei. Prin urmare printr-un simplu calcul matematic 6x 500=3000 lei se poate observa că nu a fost depășit maximum de 6 ISR prevăzut de art. 16 alin 3, c, deoarece în anul 2010 figurează cu un comision brut ca baza de impozitare în valoare de 811 RON și impozitul aferent reținut la sursa în valoare de 81 RON, deci comisionul este de 730 RON. Acest aspect reiese din Adresa nr. 746//03.05.2011 a emisă de către Astra Asigurări, înaintată către Administrația Financiară Miercurea C..
În susținerea nelegalității deciziilor contestate invocă și prevederile art. II alin 1 din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, care scutește de la lata debitele constituite sau care urmează a fi constituite.
A mai învederat că, contrar celor înscrise în art. 2 al Deciziei nr. 85/2014 prin care s-a soluționat contestația depusa împotriva deciziilor_/24.09.2014 și nr._/24.09.2014, că debitele cu titlu de indemnizație ar fi fost constituite în culpa debitorului, nu este în ipoteza prevăzuta la art. III, alin. l din Legea 126/2014, invocată de Agenție, respectiv împrejurarea ca ar fi folosit în perioadele din litigiu documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii. Ori este evident ca voința legiuitorului nu a fost aceea de-a culpabiliza persoanele care au cumulat în perioada concediului pentru creșterea copilului si alte venituri supuse impozitului, cum prevede art. 16 alin.3 lit. c din OUG 111/2010. Dimpotrivă, legiuitorul a urmărit sa exonereze de la plata pe cei care au realizat astfel de venituri cu condiția respectării indicatorului social de referința (ISR) de maxim 6 ISR, ceea ce, în cazul său, s-a respectat.
În drept, a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1, art. 8 alin. 1, art.10 alin. 1, art.11 alin.1 lit. a, art.14, art.15, și următoarele din Legea nr.554/2004, art.16 alin 3 lit. c din OUG 111/2010, art. ll lin Legea nr.126/2014, art. 33 ind. 1 al Legii nr. 76/2002.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Social Harghita (AJPIS), a solicitat respingerea acțiunii și menținerea deciziilor atacate ca fiind temeinice și legale.
S-a arătat că reclamanta a încasat în mod necuvenit suma pentru care s-au emis deciziile, având în vedere că în perioada în care se afla în concediu pentru creșterea copilului i-a fost acordată și indemnizație pentru creșterea copilului și a realizat venituri care sunt supuse impozitului pe venit.
Pârâta a mai arătat că, prin Legea nr. 126/2014, pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului la art. 16, alin. 3, legiuitorul a dorit ca mămicile să poată realiza, pe viitor, venituri supuse impozitului până la 6 ISR într-un an calendaristic (6 ISR X 500 lei = 3000 lei), însă există un principiu de drept, acolo unde legiuitorul nu specifică, legea produce efecte numai pentru viitor și, pe cale de consecință, consideră că în cazul de față nu produce efecte juridice; În anul 2010 reclamanta-contestatară a realizat venituri care au fost supuse impozitări în valoare de 730 lei net, deci a realizat venituri. Această stare se vede și din Adresa nr. 352/30.07.2014 eliberată de către Astra Asigurări-Reasigurări - a avut venituri supuse impozitului așa cum sunt cele definite la art. 46 din Legea nr. 571/2003.
Potrivit art. III din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, debitele cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție acordate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații nu fac obiectul scutirii la plată.
Debitele se recuperează integral de la persoanele care au încasat necuvenit drepturile, inclusiv sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
În drept, a invocat prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111 din 8 decembrie 2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 22.12.2014, reclamanta a reluat motivele din cererea de chemare în judecată și a mai arătat că nu a urmărit realizarea unor venituri ilicite si, în consecința păgubirea bugetului de asigurări sociale, astfel cum intenția - ca si forma a vinovăției - este definita de legiuitor, ci pur si simplu, suplimentarea bugetului familiei, fără a avea o vaga cunoștință despre imposibilitatea cumulării indemnizației pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani, cu o alta sursa de venit.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin Deciziile nr._/24.09.2014 și nr._/24.09.2014, emise de pârâtă privind recuperarea unor plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului (în continuare Decizii), s-a stabilit că se recuperează sumele de 5904 lei respectiv 3096 lei, primiți de reclamantă în mod necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului (minorul T. T.).
Emitentul Deciziei a reținut că, în cursul anului 2010, reclamanta a realizat venituri supuse impozitului, în urma unor contracte de asigurări, la Astra Asigurări. Totodată, s-a apreciat că veniturile din această activitate sunt supuse impozitului pe venit, motiv pentru care, în perioada în care le-a realizat, reclamanta nu putea beneficia și de indemnizația pentru creșterea copilului. S-a avut în vedere că, potrivit art. 46 și 78 din Codul fiscal, câștigul primit de reclamantă reprezintă „venit din alte surse” și este supus impozitului.
Dispozițiile art. 46 din Legea nr. 571/2003 și care definesc veniturile din activități independente (alin. 1 și 2 prevăd că veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, fiind considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. 3, precum și din practicarea unei meserii), sunt incidente în cauză. În acest sens, relevante sunt prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 care statuează la pct. 18 că sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerț de către persoane fizice, iar printre principalele activități care constituie fapte de comerț este menționată și activitatea al cărei scop este facilitarea încheierii de tranzacții comerciale printr-un intermediar.
Conform art.46 alin.1 din Legea nr.571/2003, „Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente”.
Conform adresei 352/30.07.2014, eliberată de Astra Asigurări-Reasigurări rezultă că este vorba de venituri nete realizate în baza unui contract civil, supuse impozitului.
În raport de starea de fapt descrisă mai sus, Tribunalul reține că deciziile contestate, sunt legale.
În speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 16, alin. 3 din Legea nr. 126/2014, prin care legiuitorul a creat posibilitatea ca beneficiarii îndemnizației să poată realiza, pe viitor, venituri supuse impozitului până la 6 ISR într-un an calendaristic (6 ISR X 500 lei = 3000 lei).
Potrivit art. 78 din Constituția României „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.”
De asemenea potrivit art. 11 și 12 din Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative „Legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.”
Legea nr. 126 din 23 septembrie 2014 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 700 din 24 septembrie 2014. Așadar, ulterior faptelor generatoare de debite și din acest motiv, nu este incident în cauza dedusă judecății, actul normativ menționat, produce efecte numai pentru viitor.
Pe de altă parte, potrivit art.16 alin.2 lit. i din O.U.G. nr.111/2010, dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului se suspendă, începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri supuse impozitului și copilul nu a împlinit vârsta de un an, 2 ani respectiv 3 ani.
Practic, conform legii, pe perioada concediului pentru creșterea copilului, beneficiarilor le era este interzis (până la . Legii 126/2014) să realizeze venituri. Așadar beneficiarii, nu puteau încasa alți bani în afara ajutorului acordat de stat sub forma indemnizației pentru creșterea copilului.
Potrivit art.24 al.(3) din O.U.G. nr.111/2010 „În situația în care sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizații pentru creșterea copilului prevăzute la art. 2 alin. (2) și (3) au drept cauză culpa persoanei care le-a încasat, materializată prin folosirea de către aceasta, cu intenție, a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către aceasta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații, prevederile alin. (2) nu se aplică.”
Tot în acest context, dispozițiile art. III al.1 din Legea 126/2014, statuează că „Debitele cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului (…) constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații nu fac obiectul scutirii la plată, conform prevederilor art. II.
În cauză, în intervalul menționat mai sus, deci în perioada primirii indemnizației pentru creșterea copilului, reclamanta, a realizat venituri impozabile.
În cazul reclamantei, nu sunt incidente prevederile legale referitoare la amnistia fiscală, statuată de Legea 126/2014 pentru modificarea OUG 111/2010, în contextul în care potrivit art.19 (1) din OUG 111/2010 „Beneficiarul drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență este obligat să comunice în scris primăriei orice modificare intervenită în situația sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plății drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia.”
În speța dedusă judecății, se constată că, în perioada primirii indemnizației pentru creșterea copilului, reclamanta a realizat venituri supuse impozitării, ceea ce înseamnă că se impune restituirea sumei încasate cu titlu de indemnizație, întrucât aceasta nu trebuia să-i fie plătită în perioada respectivă, dreptul fiind suspendat iar reclamanta nu a declarat că realizează aceste venituri.
În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. C., CNP_, domiciliată în T., .. A, ., județul Harghita, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita, cu sediul în Miercurea C., .. 94, județul Harghita.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul Harghita.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 Februarie 2015
Președinte
Banyai E.
Grefier
G. N. V.
Red. BE 02.04.2015
Dact. GV 06.04.2015
4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 87/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 127/2015.... → |
|---|
