Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1708/258/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 26
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Judecător: S. R. - Președinte
Judecător: U. I. C.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul G. J. C., împotriva sentinței civile nr. 1438 din 27.05.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. C. P. S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție p.v. ., nr. 580 din data de 27.02.2014.
În lipsa părților.
Se constată depuse la dosar din partea apelantului, concluzii scrise.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1438 din data de 27 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C.s-a respins plângerea formulată de petentul G. J. C., cu domiciliul în B., ..7A, jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Miercurea C., ., jud. Harghita, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 27.02.2014 ora 11,14 petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment, reținându-se săvârșirea faptei de a parca pe . autoturismul_ fără tichet sau abonament valabil afișat pe bordul autovehiculului/așezat în interiorul mașinii pe un loc vizibil din exterior, respectiv lipit pe parbriz.
Fapta săvârșită a fost încadrată în prevederile art.4 alin.1 din HCL nr.195/2008 și sancționată de art.10 din HCL nr.230/2010.
Art.4 alin.1 prevede condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca staționarea unui autovehiculul pe zonele special amenajate să fie considerat regulamentar.
Art.10 din HCL nr.230/2010 prevede că fapta de a nu respecta condițiile de la art.4 constituie contravenție și se sancționează cu avertisment și cu blocarea unei roți a autoturismului.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de constatare și aplicare a contravenției, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal fiind încheiat la data de 27.02.2014, plângerea contravențională fiind introdusă la instanță la data de 13.03.2014 – data ștampilei pe plic, având în vedere că acesta este un termen procedural care se calculează pe zile libere.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la lipsa mențiunilor privind posibilitatea formulării obiecțiunilor instanța a considerat că este o nulitate relativă, și în lumina Deciziei XXII/2007 a instanței supreme, aceste omisiuni sunt sancționate cu nulitatea relativă, fiind necesar a se proba existența unui prejudiciu care, nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.
Astfel, anularea actului administrativ încheiat în acest mod este condiționată de existența unei vătămări a petentului, împrejurare ce se impune a fi dovedită de către acesta, față de dispozițiile art.249 C.pr.civ, fapt nerealizat în cauză.
Potrivit art.2 din HG nr.147/1992 „Constatarea staționării neregulamentare a autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de ofițerii sau subofițerii de poliție, de primari, precum și de împuterniciții consiliului local pe raza căruia s-a petrecut fapta contravențională, care aplică și sancțiunea, conform prevederilor legale în vigoare.
Agenții constatatori prevăzuți la alin. 1 dispun în scris măsurile de blocare sau ridicare a vehiculelor prevăzute la art. 1 și asistă la aceste operațiuni.”
În cazul de față agentul constatator este împuternicit de către consiliul local de a constata și sancționa faptele contravenționale de această natură, în limitele investirii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar Curtea Europeana a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Din analizarea conținutului procesului verbal de contravenție și planșele foto reiese că petentul a parcat și după expirarea valabilității tichetului de parcare cumpărat anterior – fapt recunoscut pe de altă parte și de petent. Motivările invocate de către petent privind urgența problemelor sale nu sunt de natură a-l exonera pe acesta de răspunderea contravențională.
Pentru săvârșirea acestei contravenții petentul a fost sancționat cu avertisment și cu blocarea unei roți a mașinii, sancțiune cumulativ prevăzută de hotărârea consiliului local.
Instanța a considerat că sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de HCL nr.230/2010, fiind legală. Suma de 62 de lei reprezintă contravaloarea tarifului de deblocare și nu are natura unei amenzi contravenționale, fiind astfel prevăzută în art.11 alin.1 din actul normativ menționat.
Având în vedere cele de mai sus instanța a respins plângerea contravențională formulată de către petentul G. J. C. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul G. J. C..
Apelantul arată că, procesul verbal care face obiectul cauzei nu îndeplinește cerințele art. 16 din OG 2/2001 și că a fost încălcat și art. 32 alin (3) din OG 2/2001, care prevede în mod expres suspendarea executării în caz de plângere. De-și practica instanțelor nu este întru-tot unitară, există tendința de a se admite din ce mai mult contestațiile împotriva actelor abuzive și nelegale ale lui C. P. SRL, ajungând ca inclusiv Curtea de Apel să se pronunțe în sensul nelegalității, toate cauzele fiind exact identice - având aceeași obiect.
Apelantul solicită analizarea următoarelor excepții:
- excepția nulității procesului verbal contestat, pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16, alin. (7) din OG 2/2001,
- excepția neîndeplinirii procedurii de suspendare a aplicării sancțiunii de către agentul constatator, așa cum prevede art. 32 alin (3) din OG 2/2001,
- excepția de nelegalitate a prevederilor Hotărârii nr. 195/2008 a Consiliului Local Miercurea C. și a prevederilor art. 10, 11, 12 și 21 și Anexelor 1B și IC din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 230/2010 a Consiliului Local Miercurea C.. Mai solicită cheltuieli de judecată.
Intimata . a formulat întâmpinare și solicită respingerea apelului, menținând în întregime sentința de fond ca temeinică și legală. Mai solicită obligarea apelantului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În privința motivelor de nelegalitate ale procesului-verbal, arată că acesta a fost legal încheiat, conținând toate elementele de formă prevăzute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001. Contrar celor susținute de apelant, acesta avea posibilitatea formulării de obiecțiuni, procesul-verbal conținând o rubrică specială în acest sens, pentru mențiunile contravenientului. Acesta însă a semnat procesul-verbal fără nici o obiecțiune. Totodată, așa cum corect a reținut și instanța de fond, lipsa elementelor invocate de către apelant atrage sancțiunea nulității relative, condiționat de dovedirea unui prejudiciu. Cum apelantul nu a dovedit în nici un fel suferirea vreunui prejudiciu, lipsa acelor elemente nu poate constitui motiv de nulitate a procesului-verbal.
În privința invocării unor sentințe pronunțate în cauze asemănătoare, arată că soluțiile pronunțate în cauzele având ca obiect plângerile contravenționale împotriva unor procese-verbale nu pot constitui precedent în prezenta cauză. în acele cauze situația de fapt era total diferită, plângerile fiind admise datorită unor lipsuri majore la întocmirea procesului-verbal, sancționate de lege cu nulitatea absolută. La fel cum se invocă existența acestor sentințe, și intimata poate invoca un șir de decizii pronunțate în favoarea societății, plângerile contravenționale formulate fiind respinse de către instanță (ex. Dosar nr._ ,_ ,_ ). Cum însă sentințele pronunțate de către instanță nu au caracter și putere obligatorie ca precedent în sistemul judiciar român, invocarea lor nu poate constitui un motiv de neteminicie a unei alte sentințe.
Cu privire la excepția de nelegalitate, arată că așa cum se prevede în art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 (în forma actuală la data sesizării instanței cu excepția respectivă, constatarea nelegalității actului atacat nu are ca efect anularea acestuia, astfel încât raportul de drept administrativ existent între autoritatea emitentă și destinatarul actului nu este nici modificat, nici stins. Admiterea excepției respective produc consecințe numai asupra conținutului raportului juridic transpus în plan procesual în litigiul de fond, pentru că instanța va judeca litigiul fără a mai ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. Astfel, aplicabilitatea constatărilor din sentința invocată de petent se restrânge exclusiv pe planul judecății cauzei în care s-a invocat excepția de nelegalitate și numai între părțile din procesul respectiv, neavând relevanță în prezenta cauză.
Intimata invocă HG. nr. 147/1992, Regulamentul aprobat prin HCL al mun. Miercurea C. nr. 230/2010 și Regulamentul aprobat prin HCL al mun. Miercurea C. nr. 195/2008 modificat prin HCL 254/2010, OG. 2/2001 cu modificări ulterioare.
În răspunsul la întâmpinare apelantul arată că, contrar celor susținute C. P. SRL, Curtea de Apel M. în mod repetat s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate al HCL M-C..
Față de motivele din întâmpinare arată că procesul verbal nu conține toate elementele cerute de OG 2/2001. Sentințele invocate în cauze asemănătoare nu numai că pot, dar ar trebui să aibă caracter obligatoriu, pentru a avea o practica unitară și a nu se putea da loc interpretărilor, iar nu este adevărat că acele soluții ar fi fost admise datorită unor lipsuri majore la întocmirea PV. Arată că, toate cauzele invocate au aceeași obiect, respectiv anulare procesului verbal de contravenție și dispunerea restituirii taxei de deblocare de 62 lei.
Examinând apelul declarat de apelant în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.477 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta nu este întemeiat, din următoarele considerente:
În motivele de apel formulate de apelant se invocă faptul că, procesul verbal . nr. 580/27.02.2014 (întocmit de Municipiul Miercurea C. prin ., prin care a fost sancționat cu avertisment și blocarea unei roți a autovehiculului_ – aparținând apelantului - pentru că a parcat fără tichet sau abonament -) întrucât a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 al.7 din OUG nr. 2/2001, respectiv nu cuprinde obiecțiunile sale cu privire la fapta pentru care a fost sancționat contravențional întrucât agentul constatator nu i-a dat această posibilitate.
Totodată, apelantul invocă excepția de nelegalitate a prevederilor Hotărârii nr. 195/2008 a Consiliului Local Miercurea C. și a prevederilor art. 10, 11, 12 și 21 și a Anexelor 1A și 1C din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 230/2010 a Consiliului Local Miercurea C.. Prin încheierea din data de 05.11.2014 pronunțată în acest dosar excepția de nelegalitate a fost respinsă motivat de faptul că prevederile respective au un caracter normativ care conține reguli generale, cu aplicabilitate repetată, având ca destinatari un număr neterminat de subiecți.
Referitor la procesul verbal contestat în cauză, instanța de apel constată că una dintre sancțiunile aplicate – blocarea unei roți a autovehiculului – nu se regăsește printre sancțiunile limitativ prevăzute de art. 5 din Ordonanța nr. 2/2001, iar un alt temei care să reglementeze o atare sancțiune și care să respecte exigențele textului de lege menționat și a normelor subsecvente, nu există.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 15 din Ordonanța nr. 2/2001 referitoare la persoanele care pot fi agenți constatatori, nu rezultă că agenții . competența să presteze aceste serviciu public – de a aplica sancțiuni contravenționale – câtă vreme, potrivit prevederilor legale menționate, doar anumite persoane, în anumite condiții, pot exercita aceste atribuții.
Pentru cele arătate, instanța de apel găsește întemeiat apelul formulat în cauză de apelantul G. J. C., urmând a-l admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de G. J. domiciliat în B., .. 7A, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 1438 din 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că admite plangerea contravențională formulată de G. J. împotriva procesului verbal . nr. 580 din 27.02.2014 al Municipiului Miercurea C. prin ., pe care îl anulează.
Exonerează petentul G. J. de sancțiunile stabilite prin procesul verbal anulat. Obligă . să restituie petentului suma de 62 lei.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015.
Președinte Judecător
S. R. U. I. C.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red. S.R.
Primit:12.03.2015.
Tehnored/id:12.03.2015.
Ex. 4/A.IM.
Jud. de fond: B. B. E.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 127/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 144/2015.... → |
|---|
