Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2214/258/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 107
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
Judecător: Banyai E. - Președinte
Judecător: B. R. J.
Grefier: M.-O. I. E.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, și C. A. I. împotriva sentinței civile nr. 2290 din data de 01 octombrie 2014 a Judecătoriei Miercurea C., în contradictoriu cu intimații O. A.-L., S. DE A. REASIGURARE CITY INSURANCE SA, S. DE A. REASIGURARE OMNIASIG SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2290 din data de 01 octombrie 2014 a Judecătoriei Miercurea C. s-a admis plângerea formulată de petentul O. A.-L., în contradictoriu cu intimata IPJ Harghita, și cu intervenienții forțați C. A. I., Societatea de A. Reasigurare City Insurance SA, și în consecință,
S-a anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.04.2014.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ din 02.04.2014 (fila 3) petentul a fost sancționat cu avertisment pentru că în aceeași dată, în timp ce conducea autoturismul Skoda cu număr de înmatriculare_ în . păstrat o distanță suficientă pentru evitarea coliziunii față de autoturismul Kia cu umăr de înmatriculare_ care circula în fața sa și intenționa să intre în curtea imobilului cu numărul 825, fapta ce a avut ca urmare coliziunea dintre cele două autoturisme.
Ca temei legal ala sancționării petentului a fost reținut art. 51 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii și art. 108, al. 1 lit. b, punctul 4 din OUG 195/2002, potrivit căruia constituie contravenție nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Cu privire la legalitate instanța a reținut că în cauză nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În cauza de față agentul constatator nu a fost de față în momentul săvârșirii faptei, astfel încât fapta nu a fost constatată nemijlocit de către acesta. În aceste condiții, instanța a analizat temeinicia sancționării petentului pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză până în prezent.
Astfel, potrivit buletinului de eveniment întocmit de agentul constatator în data de 04.04.2014 (fila 17), acesta a ajuns la locul accidentului la circa 30 de minute după producerea sa, constatând că accidentul s-a produs pe un sector de drum în aliniament, mecanismul producerii fiind coliziune față – spate.
Din declarația dată imediat după producerea accidentului de celălalt șofer implicat în accident, doamna C. A. I. (fila 19), a rezultat că aceasta se deplasa spre B., că a semnalizat intenția de a vira la stânga pentru a intra în curtea imobilului cu nr. 892 din Sândominic, moment în care a fost lovită în spate de autoturismul condus de petent. Potrivit mențiunilor făcute de agentul constatator pe această declarație la rubrica avarii existente, autoturismul condus de numita C. A. a suferit următoarele avarii: aripa stângă spate înfundată și zgâriată, spoiler spate înfundat și zgâriat în partea stângă, stop spate stânga spart.
Din declarația dată de petent imediat după producerea accidentului (fila 20), a rezultat că în timp ce se deplasa spre localitatea B. cu o viteză de circa 40 km/h, autoturismul din fața sa a redus treptat viteza de deplasare fără a semnaliza intenția de a schimba direcția de deplasare. Petentul s-a angajat în depășirea acestui autoturism după ce în prealabil a semnalizat, însă în momentul în care efectua depășirea șoferul celuilalt autoturism a semnalizat stânga și a virat spre stânga, moment în care autoturismul condus de petent a acroșat cu partea dreaptă autoturismul Kia. Potrivit mențiunilor făcute de agentul constatator pe această declarație la rubrica avarii existente, autoturismul condus de petent a suferit următoarele avarii: spoiler față, faruri de ceață sparte, capotă motor îndoită, far dreapta spart, lampă semnalizare stânga față spartă.
Ambii conducători auto au întocmit câte o schiță cu modul de producere a accidentului, schițe care sunt concordante în ceea ce privește poziția autoturismelor după producerea accidentului și din care rezultă că în final autoturismul condus de petent a rămas pe contrasens, cu fața spre direcția inițială de deplasare, iar autoturismul condus de numita C. A. se găsea în fața autoturismului condus de petent, perpendicular pe axul șoselei, cu fața spre stânga, pe contrasens.
Coroborând cele mai sus arătate, instanța a ajuns la concluzia că, contrar celor susținute de agentul constatator, mecanismul producerii accidentului nu a fost unul față-spate, ci a fost unul față (pentru autoturismul condus de petent) – lateral stânga spate (pentru autoturismul condus de numita Csotlos A.). Această concluzie rezultă din împrejurarea că toate avariile suferite de autoturismul Kia sunt în partea stângă lateral spate, în timp ce avariile autoturismului Skoda sunt în partea din față, atât în partea stângă, cât și în partea dreaptă.
Dacă impactul dintre cele două autoturisme ar fi fost față – spate, ar fi trebuit ca autoturismul Kia să prezinte urme de lovire pe toată partea spate, inclusiv în partea sa dreapta, iar nu doar pe partea stângă. Din cele arătate, rezultă că în momentul impactului autoturismul Skoda condus de petent se deplasa paralel cu axul drumului, în timp ce autoturismul Kia efectuase deja virajul spre stânga.
În acest context, pentru a stabili care dintre cei doi șoferi a fost vinovat, prezintă importanță locul producerii impactului, deoarece dacă impactul s-a produs pe sensul de mers al celor două autoturisme, vinovat era petentul deoarece avea obligația să păstreze o distanță suficientă de mers față de autoturismul din fața sa. În schimb, dacă impactul s-a produs pe contrasens, vinovat era șoferul autoturismului Kia, deoarece înainte de a vira la stânga ar fi trebuit să se asigure că nu se angajase nici un alt autovehicul în depășirea sa.
Din schițele întocmite de cei doi șoferi, schițe care așa cum s-a arătat concordă între ele, rezultă că după impact autoturismul condus de petent a rămas pe contrasens, cu fața spre direcția inițială de deplasare, iar autoturismul condus de numita Csotlos A. se găsea în fața autoturismului condus de petent, perpendicular pe axul șoselei, cu fața spre stânga, pe contrasens, ceea ce conduce la concluzia că și locul impactului a fost pe contrasens.
Având în vedere cele anterior arătate, prin raportare la locul producerii impactului, instanța a considerat că susținerile petentului în sensul că numita Csotlos A. a virat la stânga doar după ce petentul se angajase în efectuarea depășirii sunt reale, astfel încât culpa producerii accidentului nu îi revine lui, așa cum s-a constatat prin procesul verbal atacat.
În concluzie, față de cele arătate, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului nu există, astfel încât se impune anularea procesului verbal atacat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intervenienta forțată, C. A. I., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale a petentului O. A.-L. formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 02.04.2012.
În opinia apelantei sentința civilă este nelegală și netemeinică și arată că instanța de fond raportat la mecanismul producerii accidentului - nu a fost o coliziune față-spate ci a fost față - lateral stânga - a concluzionat faptul că apelanta a încălcat normele legale care reglementează condițiile de efectuare a manevrelor, respectiv art. 54 din O.U.G. 195/2002, exonerând de răspundere contravenționala pe petent.
Indiferent de mecanismul producerii accidentului, arată că raportat la locul impactului dintre cele doua vehicule, cel care a încălcat normele legale în materie a fost petentul din cauză, cel care nu a respectat obligațiile impuse de legiuitor conducătorului auto care efectuează o manevră de depășire.
Apelanta precizează că, așa cum rezultă parțial și din declarația petentului, în momentele premergătoare accidentului apelanta a respectat obligațiile impuse de art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002, cu mențiunea ca acesta din urma cu intenție omite să precizeze un aspect relevant în cauza și anume că din timp a semnalizat intenția sa de a schimba direcția de deplasare.
Menționează faptul că anterior începerii manevrei de a vira la stânga, a încetinit succesiv autovehiculul, a semnalizat din timp intenția sa de a schimba direcția de deplasare și după ce s-a asigurat temeinic că poate efectua manevra în condiții de siguranța și fără a perturba siguranța participanților în trafic a început. manevra de viraj la stânga. Mai arată că, petentul s-a putut edifica fără dubii despre intenția sa de a schimba direcția de deplasare, însă ignorând obligațiile impuse de lege în acest caz, în loc să se oprească în spatele apelantei ori să o depășească pe partea dreaptă, întrucât conformația drumului permitea aceasta manevră, a ales o manevră hazardată/neregulamentară de depășire, intrând în coliziune cu autovehiculul apelantei pe contrasens. În momentul coliziunii apelanta a efectuat în procent de 75% manevra de schimbare a direcției de mers.
În aceste condiții, solicită instanței de apel să constate că cel care a încălcat normele legale este petentul, cel care a încălcat cu știință prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002. Mai mult de atât, petentul a încălcat și prevederile art. 45 pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă.
Solicită instanței de apel să constate că a respectat pe deplin obligațiile legale raportat la manevra efectuat, a semnalizat din timp intenția sa de a părăsi carosabilul spre stânga, s-a încadrat corespunzător lângă axul drumului, s-a asigurat temeinic și pe urmă a început manevra.
Consideră că, în cazul în care soluționarea prezentei spete depinde în exclusivitate de mecanismul/dinamica producerii accidentului, competent să stabilească acest aspect este în mod exclusiv un expert tehnic judiciar auto și nu instanța de fond, cel care în mod nelegal s-a subrogat în drepturile și obligațiile unui expert tehnic auto.
Apelanta invocă art. 466 și urm. C.pr.c, art. 45 pct. 5 și art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel și IPJ Harghita, solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal . nr._ din 02.04.2014.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, petentul O. A.-L. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile.
Intimatul arată că, din motivele și probele prezentate în fața instanței de fond rezultă fără nici un fel de dubiu nevinovăția sa, culpa aparținând în totalitate intervenientei forțate C. A. I., așa cum corect a stabilit instanța de fond.
Solicită de asemenea respingerea cererii apelantei cu privire la efectuarea unei expertize tehnice auto pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului cât și proba testimonială ca nefondate, întrucât acest aspect a fost analizat de instanța de fond și nu dinamica producerii accidentului poate stabili vinovăția celor doi șoferi, ci locul producerii impactului.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelurilor declarate ca nefondate și neîntemeiate.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul reține că nici unul dintre cele două apeluri nu este întemeiat.
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal contestat, intimatul O. A. L., a fost sancționat cu avertisment pentru că în aceeași dată, în timp ce conducea autoturismul Skoda cu număr de înmatriculare_ în . păstrat o distanță suficientă pentru evitarea coliziunii față de autoturismul Kia cu umăr de înmatriculare_ care circula în fața sa
Potrivit art. 51 OUG 195/2002, „Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii”.
În același timp, potrivit art. 54 (1) din același act normativ, „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”.
Raportându-se la aceste dispoziții legale și la mecanismul producerii evenimentului rutier, prima instanța a ajuns, în mod corect la concluzia că, contrar celor susținute de agentul constatator, că coliziunea nu a fost unul față-spate, ci a fost unul față (pentru autoturismul condus de petent) – lateral stânga spate (pentru autoturismul condus de numita C. A.). Această concluzie rezultă din împrejurarea că toate avariile suferite de autoturismul Kia sunt în partea stângă lateral spate, în timp ce avariile autoturismului Skoda sunt în partea din față, atât în partea stângă, cât și în partea dreaptă. Avariile, produse nefiind de natură să ducă la concluzia unui alt mecanism de producere a impactului.
În motivele de apel, deși petenta prin avocat, a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului precum și probe testimoniale, la termenul de judecată din data de 28 Ianuarie 2015, acesta a declarat că nu mai are cereri de probațiune.
În raport de cele ce preced, din probele administrate, se poate concluziona că evenimentul rutier nu a fost rezultatul nepăstrării distanței regulamentare de către petent ci efectuarea virajului, de apelantă în timpul manevrei de depășire efectuate de intimat.
Contrar cererii apelantei, instanța nu poate să constate că petentul a încălcat prevederile art. 45 pct. 5 (potrivit căruia vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă). Această faptă dacă exista, trebuia să fie constată de agentul constatator și menționat în procesul verbal.
În raport de considerentele expuse, urmează să fie respinse ambele apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta C. I., domiciliată în ., jud. Harghita împotriva Sentinței civile nr.2290 din data de 1 Octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
Respinge apelul formulat de apelantul I.P.J. Harghita cu sediul în Miercurea C., .. 34, jud. Harghita împotriva aceleași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 Februarie 2015
Președinte Judecător
Banyai E. B. R. J.
Grefier:
M.-O. I. E.
Red. B.E.
Primit:20.03.2015.
Tehnored/id:20.03.2015.
Ex. 7/A.IM.
Jud. de fond: L. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 134/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 39/2015.... → |
|---|
