Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 678/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 5699/258/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 678
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Completul constituit din:
Judecător: C. S. - Președinte
Judecător: U. E. Steluța
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul S. L., împotriva sentinței civile nr. 459 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ., NR._ DIN DATA DE 01.10.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 09 septembrie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în secret, conform prevederilor art. 395 din noul Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță
1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. sub nr._, petentul S. L., CNP_, cu domiciliul în Joseni, nr.310, județul Harghita a solicitat anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 01.10.2014 de către IPJ HARGHITA- POLIȚIA MUNICIPIULUI MIERCUREA C. – BIROUL RUTIER, iar pe cale de consecință restituirea sumei de 360 lei achitată cu titlu de amendă în temeiul actului administrativ anterior menționat. S-a mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii contravenționale s-a arătat că cele reținute în actul administrativ contestat, respectiv fapta de a nu acorda prioritate de trecere unei ambulanțe, nu sunt reale, petentul reducând viteza în momentul în care a observat semnalele luminoase și sonore ale ambulanței, angajându-se cât mai aproape de marginea carosabilului și staționând.
S-a mai arătat că procesul – verbal încheiat nu conținea nicio mențiune cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conducere sau cu privire la reținerea permisului de conducere, această sancțiune fiind aplicată ulterior.
S-a mai arătat că actul administrativ contestat a fost semnat de un martor, ce a fost oprit la aproximativ 30 de minute, nefiind de față la momentul săvârșirii presupusei contravenții.
S-a mai precizat că ulterior a primit prin corespondență procesul –verbal cu o . modificări și adăugiri, cât și o adresă prin care i se aduce la cunoștință măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 17.10.2014.
Ca motive de nelegalitate, s-a susținut că deși lipsa unor mențiuni nu conduce automat la anularea procesului – verbal, anumite elemente chiar neindicate în art. 15 și art. 17 din OG nr. 2/2001, în cazul în care provoacă o vătămare, justifică anularea. S-a susținut astfel ca motiv de nulitate nerespectarea vădită a art. 291 C.p.civ, procesul – verbal cuprinzând adăugiri și completări, modificări, condiții în care nu îi este opozabil.
Sub aspectul temeiniciei, a fost invocată jurisprudența CEDO, respectiv cauza A. contra României, susținându-se că în aplicarea noțiunii europene autonome de penal, în judecarea plângerilor contravenționale se impune a fi respectată prezumția de nevinovăție astfel cum rezultă din art. 6 paragraful 2 din CEDO.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, au fost depuse înscrisuri ( filele nr. 7-11).
1.2 Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal.
În motivarea celor solicitate prin întâmpinare, s-a arătat că la data de 01.07.2014, ora 09:00, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DE E578, în localitatea R. și la trecerea la nivel cu calea ferată nu a redus viteza de deplasare și nu a circulat cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului pe sensul de deplasare, neacordând prioritate de trecere ambulanței cu număr de înmatriculare_ care circula având în funcțiune mijloacele speciale de culoare albastră și sonore. De asemenea, a depășit autoturismul_ care circula regulamentar în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu.
S-a menționat că abaterile au fost înregistrate cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_.
Ca argumente de text de lege au fost aduse art. 37 alin 2 din OUG nr. 195/2002, art. 100 alin 3 lit. c din OUG nr. 195/2002, art. 120 alin 1 lit. h și I din HG nr. 1391/2006, art. 100 alin 3lit. e din OUG nr. 195/2002.
S-a susținut că dovada incontestabilă a faptelor o reprezintă prelucrarea înregistrării video a aparatului radar, imaginile surprinse punând în evidență faptul că petentul a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea Interzisă” și încălcând marcajul longitudinal continuu. În timpul manevrei de depășire din sens opus venea ambulanța ce avea în funcțiune sistemul de avertizare luminoasă și sonoră, iar petentul nu a circulat cât mai aproape de marginea drumului în sensul de deplasare pentru a acorda prioritate de trecere acesteia, ci a continuat manevra de depășire.
S-a mai precizat că procesul –verbal contestat a fost întocmit de către agentul de poliție (polițist rutier), aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere. Agentul de poliție ce a efectuat înregistrarea deține atestat de operator radar, astfel fiind îndeplinite condițiile de legalitate în ceea ce privește constatarea contravențiilor cu un mijloc tehnic.
Referitor la martorul asistent menționat în procesul verbal, s-a arătat că rolul acestuia este acela de confirma la încheierea procesului – verbal refuzul contravenientului de a semna actul administrativ încheiat.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, s-a apreciat că agentul constatator a realizat potrivit art.10 alin 2 din OG nr.2/2001 în mod corect o cumulare a amenzilor contravenționale, fiind astfel aplicate 8 puncte-amendă în valoare de 720 lei. Referitor la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, s-a susținut că a fost în mod corect stabilită, ambele contravenții reținute fiind sancționate cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 zile.
S-a mai arătat că procesul –verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă impuse, sub sancțiunea nulității de art. 16 alin 7 și art. 17 din OG nr.2/2001, fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, iar ca atare sancțiunea aplicată este temeinică și în limitele stabilite de lege. Sub aspectul individualizării sancțiunii, s-a arătat că depășirile neregulamentare sunt cauze frecvente ale accidentelor de circulație, de multe ori soldate cu pierderea unor vieți nevinovate, iar față de împrejurările concrete ale faptei, se impune menținerea sancțiunilor aplicate
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 C. pr. civ., precum și dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
1.3 Pentru dovedirea aspectelor relevate în întâmpinare, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar referatul agentului constatator, înregistrare radar, copie după certificatul de verificare metrologică a aparatului radar utilizat, atestat operator radar, certificat aprobare de model nr.012/13.03.2009, adeverință nr._/04.11.2014.
1.4 La data de 03.12.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat a se avea în vedere că proba cu înregistrarea radar nu poate fi folosită de către instanță, în acest sens fiind art. 225 C.p.civ.
Sub acest aspect, s-a apreciat că aparatele radar sunt destinate măsurării vitezei de circulație, neputând fi folosite pentru a se constata alte contravenții. S-a mai contestat înregistrarea depusă la dosar menționându-se că aceasta cuprinde imagini montate și remontate pentru a crea impresia cuprinsă în procesul – verbal litigios.
Au mai fost reluate motivele de nulitate ale actului administrativ contestat, susținându-se că actul administrativ cuprinde o . adăugiri ce au fost cuprinse ulterior în acest act, aspect observabil și prin simpla vizualizare a copiei depuse în dosar. S-a mai arătat că stabilirea unor fapte ca fiind contravenții trebuie să se facă în mod expres folosindu-se formula „constituie contravenție”, astfel cum impune și art. 34 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
S-a mai susținut că odată cu sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară, dacă este cazul, iar din actul administrativ se vede clar că aceste rubrici sunt barate.
Cererea formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art.201 alin 2 C.p.civ.
1.5 La termenul din 29.01.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
2. Hotărârea instanței de fond:
Prin Sentința civilă nr. 459/2015 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ s-a respins plângerea.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Prima instanță a reținut că la data de 01.10.2014 petentul S. L., CNP_, cu domiciliul în Joseni, nr.310, județul Harghita a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 01.10.2014 de către IPJ HARGHITA- POLIȚIA MUNICIPIULUI MIERCUREA C. – BIROUL RUTIER, cu amendă în cuantum total de 720 lei, prin cumularea a două amenzi contravenționale de 360 lei. Ca măsură tehnico-administrativă s-a dispus reținerea permisului de conducere; în acest sens este dovada ., nr._/01.10.2014 eliberată în baza procesului – verbal anterior menționat ( fila nr. 9).
În fapt, s-a reținut în sarcina sa, că la data de 01.10.2014, ora 09:00, pe DE E578, în localitatea R. și la trecerea la nivel cu calea ferată, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare_ nu a redus viteza de deplasare și nu a circulat cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului pe sensul de deplasare, neacordând prioritate de trecere ambulanței cu număr de înmatriculare_ care circula având în funcțiune mijloacele speciale de culoare albastră și sonore. De asemenea, a depășit autoturismul_ care circula regulamentar în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu.
Pe cale de consecință, faptele au fost corect încadrate din punct de vedere juridic în prevederile art. 37 alin 2 din OUG nr. 195/2002, art. 120 alin 1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 și sancționate potrivit art. 100 alin 3 lit. c și art. 100 alin 3 lit. e din OUG nr.195/2002.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ. Astfel, analizând actul administrativ contestat instanța constată că acesta cuprinde o descriere corespunzătoare a faptelor reținute în sarcina petentului și nu cuprinde modificări, adăugiri, ștersături de natură a produce o vătămare părții prin acest mod de încheiere, motivele invocate de către petent fiind vădit neîntemeiate.
În ceea ce privește lipsa menționării sancțiunii complementare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, instanța reține că la încheierea actului administrativ contestat s-a luat măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării cu respectarea art. 111 alin 1 lit. c din OUG nr. 195/2002, fiind eliberată în acest sens dovada ., nr._/01.10.2014 în baza procesului – verbal anterior menționat.
Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 210 din HG nr.1391/2006 „În situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii”, iar față de art. 214 din același act normativ „În cazul săvârșirii a două sau a mai multor contravenții care atrag și suspendarea exercitării dreptului de a conduce, constatate prin același proces-verbal, perioada de suspendare se calculează prin însumarea perioadelor prevăzute pentru fiecare faptă, fără ca aceasta să depășească 90 de zile”.
Aplicând aceste dispoziții cauzei de față, în condițiile în care la momentul constatării faptelor prin procesul – verbal anterior menționat, s-a procedat la reținerea permisului de conducere în vederea suspendării ( fila nr. 9), sancțiune ce operează din ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii, instanța apreciază că în mod legal prin adresa nr._/03.10.2014 i-a fost adusă la cunoștința petentului măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a apreciat în continuare, că plângerea contravențională este neîntemeiată, iar constatările făcute de agentul instrumentator sunt corespunzătoare realității, proba certă și concludentă a celor reținute de către agentul constatator fiind înregistrarea radar depusă la dosar, din aceasta rezultând fără putință de tăgadă că petentul în data de 01.10.2014, ora 09:00, pe DE E578, în localitatea R., conducând autoturismul cu număr de înmatriculare_ nu a redus viteza de deplasare și nu a circulat cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului pe sensul de deplasare, neacordând prioritate de trecere ambulanței cu număr de înmatriculare_ care circula având în funcțiune mijloacele speciale de culoare albastră și sonore. De asemenea, a depășit autoturismul_ care circula regulamentar în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu.
Sub acest aspect, se reține că faptele au fost înregistrate cu aparatul radar, fiind constatate și sancționate de către un polițist rutier în conformitate cu art. 109 alin 1 și 2 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că un aparat radar are ca funcție doar înregistrarea vitezei de circulație, neputând fi folosite în alt scop, instanța o apreciază ca nefiind întemeiată. Astfel, atâta timp cât aparatele montate pe autospecialele de poliție sunt în măsură să efectueze înregistrări video, nu există nicio restricție legală a folosirii acestor înregistrări în susținerea celor reținute în actele administrative încheiate de către polițistul rutier. Mai mult, sub acest aspect, se mai reține că potrivit art. 109 alin 2 din OUG nr. 195/2002 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”, dispoziții ce au aplicabilitate în cauză.
Se reține astfel că procesul –verbal contestat a fost întocmit de către agentul de poliție (polițist rutier), aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere. Agentul de poliție ce a efectuat înregistrarea deține atestat de operator radar, astfel fiind îndeplinite condițiile de legalitate în ceea ce privește constatarea contravențiilor cu un mijloc tehnic.
Prin urmare, contravențiile reținute în sarcina petentului de către agentul constatator există și sunt de natură să atragă răspunderea contravențională a acesteia, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea cerințelor de temeinicie și legalitate institute de lege.
Din acest punct de vedere, instanța a apreciat în continuare, că plângerea contravențională este neîntemeiată, iar constatările făcute de agentul instrumentator sunt corespunzătoare realității.
Potrivit la sancțiunea aplicată pentru faptele petentului de a nu acorda prioritate de trecere unei abulanțe și de a se angaja într-o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu, în condițiile în care în timpul manevrei de depășire din sens opus venea ambulanța, ce avea în funcțiune sistemul de avertizare luminoasă și sonoră, iar petentul nu a circulat cât mai aproape de marginea drumului în sensul de deplasare pentru a acorda prioritate de trecere acesteia, ci a continuat manevra de depășire, având în vedere urmarea ce s-ar fi putut produce, instanța a apreciat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind legală și temeinică.
Față de dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, sancțiunea principală a avertismentului se poate aplica doar în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, în cauză nefiind îndeplinită această cerință pentru motivele arătate mai sus, petentului fiind-i aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, instanța reține că aceasta nu poate fi transformată în avertisment, sancțiunea avertismentului având natura unei sancțiuni principale, iar cele două sancțiuni au un regim juridic diferit. De asemenea, referitor la înlăturarea măsurii complementare, instanța a apreciat că nu se justifică în cauză raportat la faptele săvârșite, iar, pe cale de consecință, a menținut corelativ sancțiunilor principale aplicate petentului.
4. Calea de atac declarată în cauză.
4.1. Împotriva Sentinței civile nr. 459 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Miercurea-C., a declarat apel S. L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție . nr._ din 01.10.2014, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelantul arată că în considerentele sentinței apelate se arată în mod greșit faptul că procesul verbal nu cuprinde modificări, adăugiri, ștersături, de natură a-i produce o vătămare.
Potrivit dispozițiilor art. 291 din NCPC ștersăturile, radierile, corecturile și orice alte modificări, mențiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de cel competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz.
Din cele mai sus rezultă, că legiuitorul a reglementat condiții riguroase pentru valabilitatea oricăror alterări aduse unui înscris, acesta neputându-și păstra valoarea probantă decât în măsura în care se fac cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, pentru valabilitatea modificărilor din conținutul unui înscris, indiferent de natura lor, acestea se însușesc de către părți, prin semnarea de către persoana competentă să îl întocmească, prin semnarea suplimentară în imediata vecinătate a locului în care apar. De asemenea aceste modificări pot fi efectuate și printr-o consemnare distinctă, efectuată nu neapărat lângă locul în care apare respective modificare, dar care să fie suficient de clară, astfel încât să denote acceptarea respectivei modificări și să fie însușită prin semnătură.
În speță, procesul - verbal atacat prezintă modificări și adăugiri la rubrica s-a descris fapta, de asemenea, în ceea ce privește temeiul legal de incriminare și cel de sancționare, unele aspecte fiind adăugate ulterior întocmirii procesului verbal și aducerii la cunoștința sa a faptelor reținute.
Astfel, la data de 01.10.2014 deplasându-se în direcția R.-C., a fost oprit de organele de poliție, după care i s-a adus la cunoștință nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea priorității de trecere ambulanței care circula cu sistemele de avertizare sonore și luminoase de funcțiune.
Având în vedere că după ce a citit procesul verbal, nu a fost de acord cu conținutul acestuia, a și refuzat în mod expres semnarea actului sancționator, acesta fiindu-i comunicat ulterior prin corespondență.
După comunicarea procesului verbal a constatat că acesta prezenta o . modificări și adăugiri, față de procesul verbal ce i s-a adus la cunoștință. Astfel pe lângă fapta reținută, procesul verbal mai conținea o altă faptă contravențională, potrivit căreia ar fi depășit autoturismul_ care circula regulamentar în zona de acțiune a indicatorului "Depășire interzisă", încălcând marcajul longitudinal continuu.
Faptul că procesul verbal prezintă alterările efectuate ulterior rezultă și din adresa nr._ din 03.10.2014 comunicată lui prin care i s-a adus la cunoștință că pentru încălcarea a prevederilor art. 100 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195 2002 i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 17.10.2014.
Analizând înscrisul mai sus menționat, rezultă că pe lângă temeiul de drept în baza căruia s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce, s-a inserat olograf și un alt temei, respectiv art. 100 alin. 3 lit. e, care în mod evident a fost adăugat ulterior întocmirii procesului verbal.
De asemenea, din dovada . nr._ rezultă în mod clar faptul că s-a reținut în sarcina sa doar neacordarea priorității de trecere ambulanței, fără a se face vreo referire la o depășire neregulamentară.
Toate aceste înscrisuri ce emană de la intimată, dovedesc realitatea afirmațiilor sale, în sensul că procesul verbal, astfel cum a fost întocmit în prezența sa, privea săvârșirea unei singure contravenții, celelalte mențiuni fiind inserate ulterior.
În aceste condiții, este imposibilă efectuarea de către instanță a unui control real și eficient privind legalitatea și temeinicia actului atacat nefiind clar care este fapta contravențională reținută, oportunitatea aplicării sancțiunii contravenționale și în ce măsură el se face vinovat de săvârșirea acesteia.
Pentru aceste motive consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, modificările și adăugirile fiind de natură să-i producă o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Apreciază că în motivarea sentinței apelate se arată în mod greșit faptul că actul constatator a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din OG nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16, alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravențiilor va cuprinde în mod obligatoriu indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Practica judecătorească a statuat că textul legal se referă nu numai la arătarea actului normativ, ci și la indicarea articolelor din cuprinsul acestuia, aplicabile în concret (Tribunalul V., Decizia civilă nr. 129/2007).
În speță, agentul constatator a făcut mențiuni privind textul legal, însă acestea sunt incomplete și neclare. Astfel, în măsura în care se consideră că era justificată luarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, urma să fie indicată și prevederea legală care reglementează această măsură.
Astfel, deși dispozițiile în baza cărora a fost sancționat (art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002) prevăd pe lângă aplicarea amenzii și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, prin adresa nr._ din 03.10.2014 i-a fost comunicată aplicarea sancțiunii complementare pe o perioadă de 60 de zile, fără a se indica textul legal care ar justifica aplicarea măsurii pe o perioadă dublă.
O asemenea eroare echivalează, în opinia sa, cu lipsa încadrării în drept a faptei comise, motiv pentru care potrivit art. 17, coroborat cu art. 16, alin. 1 din OG 2/2001, procesul verbal fiind lovit de nulitate.
Doctrina și practica judiciară au arătat că în măsura în care temeiul de drept nu a fost corect reținut în procesul verbal, fiind indicate incomplet textele de lege - situație aplicabilă și în speță - acesta urmează a fi anulat.
Prin lipsa încadrării în drept a faptei comise, agentul constatator a încălcat principiul legalității (art.1 raportat Ia art.16 alin.1 din OG 2/2001) care guvernează încheierea oricărui act de autoritate, sancțiunea fiind nulitatea absolută (Decizia Tribunalului București sec. de cont. Admin. și fiscal nr.622/02.03.2009, Decizia Tribunalului București nr. 1254/12.05.2005).
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că instanța de fond a dat o apreciere greșită probatoriului administrat în cauză, având în vedere următoarele:
Conform art. 37 alin. 2 din OUG 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza, să circule cât mai aproape de marginea drumului în sensul de deplasare și să acorde prioritate la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare albastră și sonore.
În sensul dispozițiilor art. 6 din OUG 195/2006 noțiunea de acordare a priorității presupune obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În speță, nu sunt întrunite condițiile pentru a putea fi reținută contravenția arătată în procesului verbal, având în vedere că la momentul când el se apropia de ambulanță, aceasta nu a fost nevoită să își modifice direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
Prin urmare nu-i poate fi imputată fapta de a nu acorda prioritate de trecere, în sensul dat de legiuitor acestei noțiuni conform art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002.
În condițiile arătate, nu a creat nicio stare de pericol în trafic, circulația ambulanței efectuându-se în siguranță, motiv pentru care aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 37 alin 2 din OUG 195/2002 este nejustificată.
La fel de greșit s-a constatat și faptul că nu a redus viteza de deplasare și că autoturismul condus de el nu a circulat cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului pe sensul de deplasare.
Analizând înregistrarea video, se poate ajunge la concluzia că autoturismul condus de el a circulat în mod vizibil mai aproape de marcajul rutier care delimita partea dreaptă a sensului său de mers decât de marcajul care despărțea cele două sensuri de mers, motiv pentru care constatarea instanței este una greșită.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că elementul material al contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2006 constă în neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept, instanța de fond în mod greșit a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Având în vedere cele mai sus menționate solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat
În drept, se invocă prev. OG 2/2001, O.U.G. 195/2002 și ale art. 466 și urm Cod de procedură civilă.
4.2 Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, care este temeinică și legală.
II. Considerentele instanței de apel
5. Analizând cererea de apel, instanța constată următoarele:
5.1 In esență, prin apelul formulat, petentul invocă faptul că prima instanță nu a ținut cont că procesul-verbal conține modificări și adăugiri, deosebit de relevante în cauză și că nu menționează textul de lege în baza căruia s-a aplicat măsura tehnico-administrativă. Deasemenea invocă încălcarea de către prima instanță a prezumției sale de nevinovăție, instanța reținând greșit, după aprecierea sa că probele administrate converg în sensul celor reținute în procesul-verbal, deși, în realitate, faptele nu s-ar fi petrecut în această modalitate.
5.2 Instanța de apel constată că petentul a depus copii xerox, certificate pentru conformitate cu originalul de pe dovada . nr._/01.10.2014, de pe adresa nr._/03.10.2014 și de pe procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ (f. 9-11 din dosarul primei instanțe).
5.3 Apelantul susține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției prezintă modificări și adăugiri la rubrica unde s-a descris fapta, de asemenea, în ceea ce privește temeiul legal de incriminare și cel de sancționare, unele aspecte fiind adăugate ulterior întocmirii procesului verbal și aducerii la cunoștința sa a faptelor reținute.
5.4 Instanța constată că în procesul-verbal depus la dosar chiar de către petent în rubrica rezervată descrierii faptei, s-a consemnat că petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe drumul E E578, în localitatea R. și la trecerea la nivel cu calea ferată nu a redus viteza de deplasare și nu a circulat cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului pe sensul de deplasare, neacordând prioritate de trecere ambulanței cu număr de înmatriculare_ care circula având în funcțiune mijloacele speciale de culoare albastră și sonore. De asemenea, a depășit autoturismul_ care circula regulamentar în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu. S-a mai menționat și că abaterile au fost înregistrate cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_. Textele de incriminare și sancționare menționate, sunt art. 37 alin 2 din OUG nr. 195/2002, art. 100 alin 3 lit. c din OUG nr. 195/2002, art. 120 alin 1 lit. h și I din HG nr. 1391/2006, art. 100 alin 3lit. e din OUG nr. 195/2002. La rubrica „mențiuni” s-a consemnat că petentul nu declară nimic și că refuză să semneze procesul verbal și dovada . nr._/01.10.2014, care i-a fost înmânată.
5.5 Procesul-verbal de contravenție fiind un act unilateral, produce efecte chiar dacă contravenientul refuză să-l semneze iar conținutul actului comunicat este opozabil din momentul comunicării. Cum la dosar există o singură formă a actului, cu toate mențiunile despre care se susține că au fost inserate ulterior, în mod corect prima instanță a înlăturat această apărare a contravenientului.
5.6 Referitor la adresa nr._/03.10.2014 (f. 10 din dosarul primei instanțe), se constată că prin aceasta s-a adus la cunoștință măsura suspendării dreptului de conducere iar inserarea manuală a mențiunii referitoare la art. 100 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, nu afectează valabilitatea procesului verbal de contravenție încheiat în data de 01.10.2015.
5.7 Referitor la alte vicii de formă, respectiv neîncadrarea corectă în textele de lege a faptelor comise, neconcordanța dintre mențiunile din procesul verbal și cele din adeverința . nr._/01.10.2014,
este de remarcat că în considerentele Deciziei în interesul legii nr. XXII/2007, instanța supremă reține că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea necondiționată a actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
5.8 În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât de partea interesată și numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
5.9 In speță, textele de incriminare indicate în procesul-verbal sunt:
- art. 100 alin 3 lit. c și lit. e din OUG nr. 195/2002, texte potrivit cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept (lit. c ) și nerespectarea regulilor privind depășirea (lit. e).
- art. 37 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza, să circule cât mai aproape de marginea drumului în sensul de deplasare și să acorde prioritate la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare albastră și sonore.
- art. 120 alin 1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 text potrivit cărora se interzice depășirea în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;
5.10 Prin urmare, contrar susținerilor apelantului, procesul-verbal menționează textele de lege, inclusiv sub aspectul aplicării sancțiunii complementare.
5.11 In privința neconcordanței dintre mențiunile din procesul verbal și cele din dovada . nr._/01.10.2014, se constată că dovada i-a fost eliberată contravenientului ca urmare a aplicării măsurii tehnico administrative a reținerii permisului și pentru a-i putea permită să conducă încă 15 zile, începând din data de 02.10.2015 și în acest context devine irelevant faptul că s-a menționat doar una dintre faptele reținute în sarcina petentului în procesul-verbal de contravenție.
5.12 Referitor la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, este de remarcat că, așa cum a arătat și prima instanță, potrivit art. 210 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1391/2006, în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.
Când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit prevederilor art. 214 alin. 1 din același Regulament, în cazul săvârșirii a două sau a mai multor contravenții care atrag și suspendarea exercitării dreptului de a conduce, constatate prin același proces-verbal, perioada de suspendare se calculează prin însumarea perioadelor prevăzute pentru fiecare faptă, fără ca aceasta să depășească 90 de zile.
5.13 Potrivit art. 180 alin. 6 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1391/2006, în cazul în care pentru fapta săvârșită se dispune ca măsură tehnico-administrativă reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare, odată cu încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției agentul constatator eliberează și o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, după caz, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1B.
5.14 In speță s-a eliberat dovada cu drept de circulație pentru 15 zile, iar menționarea unei singure fapte în această dovadă care constată o măsură tehnico administrativă, nu poate avea ca efect anularea procesului verbal în care s-au menționat două fapte.
5.15 In concluzie, față de cele expuse mai sus, așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal nu este afectat de vicii de formă apte să ducă la anularea procesului verbal.
5.16 Referitor la dovedirea faptelor reținute în sarcina apelantului,, instanța de apel constată că se impune ca în speță, să fie clarificate, cu prioritate, particularitățile regimului probator aplicabil în materie contravențională, și în special modul de aplicare a prezumțiilor și sarcina probei sub diverse aspecte care pot ridica probleme în cauză, prin prisma jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului.
5.17 In cauze recente împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cauza . (cererea nr._/04) și N. G. (cererea nr._/05), constatând că față de particularitățile procedurii contravenționale în România, apare necesitatea stringentă de a se aduce clarificări regulilor aplicabile în procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată în așa fel încât să se respecte un just echilibru între diversele interese aflate în conflict, dintre care unele particulare și altele publice, a analizat pe larg și a clarificat aspecte deosebit de utile în practica instanțelor naționale.
5.18 Nevoia stringentă a acestor clarificări, pentru instanțele naționale, sesizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă din considerentele Curții, din cauza N. G. c. României (cererea nr._/05). Analizând admisibilitatea cererii în fața Curții, dată fiind valoarea foarte mică a amenzii (circa 17 euro), care ar fi permis aplicarea noului criteriu de admisibilitate prevăzut la art. 35 § 3 lit. b) din Convenție, Curtea a decis să analizeze cauza pe fond, reținând la pct. 24 că se justifică neaplicarea noului criteriu de admisibilitate, fiind vorba de prima cauză supusă Curții spre examinare de la modificarea legislației și practicii interne relevante pe care anterior Curtea le-a declarat contrare art. 6 din convenție, pe motiv că nu ofereau garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru apărarea persoanelor față de posibilele abuzuri comise de autorități (A., citată anterior, pct. 69).
5.19 Relevante în cauză sunt aprecierile Curții, referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (pct. 30), procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
5.20 Concret, în cauza N. G. c. României (cererea nr._/05), Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”
5.21 In speță, petentul căruia potrivit prevederilor art. 249 Cod pr civila, îi revenea sarcina probei, nu a dovedit contrariul celor menționate în procesul verbal, însoțit și de o înregistrare video.
5.22 Instanța de apel constată că faptele reținute în sarcina petentului nu trebuiau constatate în mod obligatoriu cu mijloace tehnice, situație în care cele consemnate în procesul verbal, de către agenți ai statului, cărora li s-a delegat puterea de a verifica respectarea regulilor de circulație de către participanții la trafic, fac dovada până la proba contrarie, iar cel care trebuia să facă această dovada contrarie era petentul și nu intimatul.
5.23 In speță fiind în prezența unor abateri de la regulile rutiere, reguli care au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, dreptul la un proces echitabil al contravenientului trebuie exercitat de o maniera care să-i permită acestuia să administreze toate probele care îi pot stabili nevinovăția dar în același timp trebuie respectate toate restricțiile și obligațiile impuse de legiuitor iar actele întocmite de agenții care constată faptele trebuie să se bucure de autoritate, până la proba contrarie.
5.24 In cauza O’Halloran și Francis împotriva Marii Britanii din 29.07.2007 (cererile nr._/02 și_/02) în care ambii reclamanți au fost sancționați contravențional pentru fapte contrarii normelor privind circulația rutieră, Curtea EDO a analizat dreptul la tăcere invocat de petenți și a reținut că orice proprietar de vehicul se supune unei reglementări impuse de faptul că deținerea unui automobil implică potențialul de a cauza grave vătămări. Se presupune că cei care dețin autoturisme au acceptat anumite responsabilități și obligații. Se mai arată că reclamanții beneficiau de celelalte garanții ale unui proces echitabil, întrucât chiar și în condițiile în care se autoincriminau, rămânea în sarcina acuzatorului de a face dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei alegate, acuzatul beneficiind de dreptul de a administra probe, inclusiv martori.
5.25 In aceeași cauză, s-a formulat o opinie concordantă a judecătorului Borrego Borrego, în care acesta arată că hotărârea Curții, ar fi trebuit să fie scurtă și clară, fiind suficient să se arate că omul-cetățean care posedă și conduce o mașină, acceptă existența reglementărilor legale referitoare la vehiculele cu motor și se angajează să le respecte pentru a trăi în societate. Or, aceste reglementări presupun în mod evident responsabilități. A complica ceva simplu, spune dl. judecător Borrego Borrego, echivalează cu a urma un drum eronat dar și periculos care ar putea pune pe viitor Curtea în situația de a analiza cazurile de ambuteiaj ca posibile pretinse încălcări ale prevederilor art. 5 și 8 din Convenție (privare de libertate și lipsa de respect a vieții private).
5.26 In concluzie, instanța de apel, reține că în speță, faptele au fost constatate personal de agentul constatator, situație în care se aplică prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal, fiind de neconceput ca într-un stat de drept, actul întocmit de un funcționar însărcinat să constate fapte de încălcare ale reglementărilor rutiere să rămână fără relevanță juridică.
5.27 Referitor la susținerea potrivit căreia nu-i poate fi imputată fapta de a nu acorda prioritate de trecere, așa cum este definită de legiuitor în art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, instanța de apel constată că
articol 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, definește acordarea priorității ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
5.28 In speță, problema priorității se pune față de o ambulanță care avea puse în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasa de culoare albastră și mijloace sonore, iar din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei rezultă cu claritate că apelantul conducând autoturismul cu număr de înmatriculare_ nu a redus viteza de deplasare și nu a circulat cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului pe sensul de deplasare, neacordând prioritate de trecere ambulanței cu număr de înmatriculare_ care circula având în funcțiune mijloacele speciale de culoare albastră și sonore, ba mai mult a depășit autoturismul_ care circula regulamentar în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu.
5.29 Față de cele expuse mai sus, constându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în temeiul art. 480 din NCPC, se respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petentul S. L., CNP_, cu domiciliul în Joseni, nr.310, județul Harghita împotriva Sentinței civile nr. 459/2015 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2015.
Președinte Judecător
C. S. U. E. Steluța
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.S.C.
Primit: 06.10.2015.
Tehnored./id/06.10.2015.
Ex.4/AIM
Jud.fond: T. A.M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 299/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 363/2015.... → |
|---|
