Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 83/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 483/326/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 83
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Grefier: G. D.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul-petent I. V. T., cu domiciliul în municipiul Sibiu, ., județul Sibiu, având CNP_, împotriva Sentinței civile nr. 881/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Toplița, în contradictoriu cu intimatul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, cu sediul în municipiul Miercurea C., ..34, județul Harghita, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție – HG nr.1391/2006.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.881/17.06.2014 a Judecătoriei Toplița s-a respins plângerea petentului I. V. T. domiciliat în municipiul Sibiu. ., jud. Harghita, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, cu sediul în municipiul Miercurea C., .. 78, județul Harghita, ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin Titlul IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, petentul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei și aplicarea a 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea de către aceasta a contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, faptă sancționată de art. 108 alin. 1 lit. c, pct. 3 și art. 101 alin. 2 don OUG 195/2002, în sarcina acestuia reținându-se faptul că în data de 13.02.2014, orele 17:21 a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . Toplița cu viteza pesete limita legală de 82 km/h, prin urmare depășind cu 32 km/h, limita de viteză admisă pe acel sector de drum de 50 km/h.
Afirmația petentului cu privire că ar exista o . nereguli procedurale precizând că pretinsa contravenție nu a fost probată veridic la momentul aplicării sancțiunii, că agentul a refuzat să prezinte dovezile certe fără să-l informeze asupra acuzației, și fără ca procesul verbal să fie semnat de către un martor, că nu a fost informat cu privire la dreptul de a formula obiecțiuni, nu s-a dovedit a fi reale. Din înregistrare rezultă că în data de 13.02.2014, orele 17:21 a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . Toplița cu viteza pesete limita legală de 82 km/h, prin urmare depășind cu 32 km/h, limita de viteză admisă pe acel sector de drum de 50 km/h, mai mult, în zona respectivă era și o curbă periculoasă pe acel sector de drum care reduce vizibilitatea, din înregistrare se evidențiază în mod clar că mașina se afla în localitate fiind surprinse case în momentul înregistrării, prin urmare s-a depășit cu 32 km/h, limita de viteză admisă pe acel sector de drum care, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 ,,Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h” și art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 care statuează în mod clar obligațiile participanților în trafic ,,Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Tot din materialul în format electronic, respectiv CD-ul, se observă autovehiculul_, valoarea vitezei măsurată de aparatul radar de 82 km/h, data și ora săvârșirii faptei.
Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravențiile Astfel, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară dacă fapta contravențională a fost constatată direct de agentul constatator care aplică sancțiuni contravenționale.
În consecință, instanța a apreciat că din probele administrate respectiv, înregistrarea în format electronic CD și constatările la fața locului ale agentului constatator că procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară. Din înregistrare se observă clar numărul de înmatriculare, valoarea vitezei măsurate, linia continuă și faptul că era în localitate – se observă o casă de locuit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.
În baza art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța a constatat că, contravenția a fost săvârșită în condiții de trafic dificil datorită unei curbe așa cum se vede din înregistrare, iar viteza cu care s-a circulat a pus în pericol siguranța în trafic.
Prin urmare, instanța a constatat că fapta contravențională săvârșită de petent prezintă un pericol social concret, apreciind că sancțiunea aplicată este dozată în așa fel încât îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul I. V. T., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare reală și efectivă, primei instanțe.
În cadrul motivelor, apelantul arată că, instanța nu s-a pronunțat sub nici un aspect asupra unor motivării plângerii contravenționale, respectiv: sancțiunea prescripției conform art. 14 alin 1 OG 2.2001, acest proces verbal nefiindu-i comunicat poștal până în prezent, ci doar prin afișare a procesului verbal contravențional, posibilitate ce era exclusiv subsidiară comunicării poștale; încălcarea principiului in dubio pro reo invocat, tras din nescăderea din viteza pretins a fi înregistrată nu a scăzut din viteza măsurată de cinemometru eroarea maximă de măsurare ( +/- 3%) din viteza înregistrată de aparat conform pct. 3.1.1. lit. c din NML3.
Potrivit art. 18 alin. 2 din Metodologia privind modul de folosire și exploatare a echipamentului de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor din viteza înregistrată de sistem se va scădea eroarea, valoarea rezultată fiind cea consemnată în procesul verbal de constatarea a contravenției. Potrivit alin. 3, această valoare reprezintă toleranța specificată prin norma de metrologie preamintită.
Astfel, în cazul dedus judecății viteza reală poate fi orice viteză din intervalul 82 km/h +/-3%, adică în intervalul 84,46 km/h ... 79,54 km/h.
Pe plan juridic, distincția mai sus relevată produce consecințe neechivoce raportat la incidența aplicării peremptorii a principiului in dubio pro reo. Având în vedere asemănările dintre dreptul contravențional și cel penal, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura desfășurată în fața instanței de judecată revine, în primul rând, organului constatator și nu petentului (cel puțin în situațiile în care săvârșirea faptei nu a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator).
Prin aplicarea principiului in dubio pro reo, viteza cu care a circulat este situată sub limita de 80 km/h, sens în care temeiul juridic al contravenției este eronat, fapta circumscriindu-se art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002.
În acest profil, prin prisma dubiului vitezei cu care se pretinde că a circulat se impunea anularea procesului verbal contravențional raportat la încălcarea art. 16 alin 1 teza a 8-a O.G. 2/2001, temeiul legal învederat (art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002) fiind nelegal, pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime stabilite pe sectorul de drum fiind incidente art. art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. 195/2002, contravenție pentru care se dispun 4-5 puncte amendă și 3 puncte penalizare; dar și raportat Ia art.17 O.G- 2/2001 pentru că nu s-a făcut o descriere corectă a faptei.
Nulitatea relativă trasă din prev. art. 16 alin 7, art. 19 alin 1, 3 OG 2/2001, motivată prin inexistența unui martor care să ateste refuzul său de a semna procesul verbal și al motivării acestui refuz de către el, datorat neprezentării dovezilor asupra vitezei pretinse și de i se consemna obiecțiunile formulate.
Agentul constatator avea obligația imperativă de a le aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni și de ale consemna, aspect necomplinit în cauză, în acest sens, comportamentul agentului constatator este discreționar și abuziv, iar vătămarea sa evidentă, fiind sancționat printr-un act neegal.
Mai precizează că, încălcarea prev. art 181 alin. 1 HG 1391/2006 ce stipulează că în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. "
Considerentele instanței că fapta ar fi fost demonstrată prin înregistrarea video nu asanează nulitatea hotărârii trasă din nepronunțarea asupra apărărilor legitime.
Prin acest mod de soluționare a acțiunii, Judecătoria a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului, obligație care incumba primei instanței și care a fost ignorată în prezenta cauză.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 25.09.2014 intimatul IPJ Harghita a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică (fila 10).
În motivarea întâmpinării intimata arată că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, în mod corect prima instanță a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 16 pct. 7 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, în mod corect instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a constatat că intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul.
Înregistrarea video este dovada incontestabilă a faptului că petentul circula cu viteza peste limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv. Înregistrarea radar a fost efectuată în condiții de legalitate, iar probele depuse la dosarul cauzei dovedesc că agentul constatator se afla în timpul serviciului și aparatul radar este omologat și verificat metrologic.
În virtutea efectului devolutiv al apelului, solicită instanței să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție în baza apărărilor formulate de instituția noastră prin întâmpinarea la plângerea contravențională și a probelor depuse la dosarul cauzei.
În drept, se invocă dispozițiile art.205-208 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civilă, OG nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen și este legal timbrat.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Examinând apelul declarat de apelant în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.477 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Astfel, în baza Procesului-verbal . nr._ din data de 13.02.2014 încheiat de agentul constatator al intimatului IPJ HARGHITA, petentul I. V. T., a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei și aplicarea a 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.108 alin.1 lit.c pct.3 și art.101 alin.2 din OUG nr.195/2002.
S-a reținut în fapt că, în data de 13.02.2014, orele 17:21, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul Toplița cu viteza pesete limita legală de 82 km/h, prin urmare depășind cu 32 km/h, limita de viteză admisă pe acel sector de drum de 50 km/h.
Apelantul arată că, instanța nu s-a pronunțat asupra sancțiunii prescripției conform art.14 alin.1 din OG nr.2/2001, arătând că procesul-verbal nu i-a fost comunicat poștal până în prezent, ci doar prin afișare, ceea ce reprezintă o posibilitate exclusiv subsidiară comunicării poștale.
În ceea ce privește aceste susțineri, Tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art.14 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Conform art.27 comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, operațiunea de afișare fiind consemnată într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În speță procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentului prin afișare la data de 12.03.2014, fiind încheiat proces-verbal, semnat de agent și martor asistent, conform prevederilor art.27 din OG nr.2/2001 (fila 8).
Plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție a fost înaintată instanței la data de 18.03.2014, în termenul legal de 15 zile reglementat de art.31 alin.1 din ordonanță.
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.10/10.06.2013 dată în soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea prevederilor și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la art.14 alin.1, art.25 alin.2 și art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 s-a statuat că, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Însă, în prezenta cauză chiar dacă nu s-a făcut dovada că procesul-verbal ar fi fost comunicat în prealabil prin poștă, petentul a luat la cunoștință de procesul-verbal care a fost afișat la data de 12.03.2014, iar peste 6 zile a formulat plângere împotriva acestui act.
Prin urmare, în ipoteza în care petentul a formulat în termen legal plângere împotriva actului constatator, nu se poate susține că petentului i-ar fi fost încălcat vreun drept legat de comunicarea procesului-verbal și nici că ar fi intervenit prescripția executării sancțiunii. Intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale și momentul de la care curge termenul de decădere pentru introducerea plângerii contravenționale se verifică în raport cu data primirii efective a procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată, ceea ce în speță s-a realizat în mod evident prin afișare, împrejurare necontestată, chiar afirmată de petent.
Apelantul invocă nulitatea relativă a procesului-verbal din considerentele că nu i-a fost adusă la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, respectiv că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent în situația în care a refuzat semnarea acestuia.
Față de aceste susțineri, Tribunalul reține că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG nr.2/2001. Prin urmare, încălcarea unor alte dispoziții, precum cele ale art.16 alin.7, respectiv art.19 alin.1 și 3 din ordonanță ar putea să atragă doar nulitatea relativă a procesului-verbal, situație în care partea trebuie să dovedească o vătămare care i s-a produs prin întocmirea actului în acest mod și care nu s-ar putea înlătura decât prin anularea acestui act, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.22/19.03.2007 de soluționare a recursului în interesul legii, prin care a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în act.16 alin.7 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În considerentele aceleiași decizii s-a mai reținut că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă. În acest sens s-a mai reținut că și în art.19 din ordonanță sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, însă fără a se mai menționa ca nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului. Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță, potrivi cărora numai lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu.
În ceea ce privește starea de fapt reținută de agentul constatator, Tribunalul observă că fapta a fost constatată în baza înregistrării radar, dovadă depusă la dosar, din care rezultă că petentul nu a respectat regulile de circulație și a condus autoturismul cu depășirea limitei de viteză. Măsurătoarea a fost efectuată de o persoană autorizată, cu un aparat radar legal verificat metrologic (filele 19-20 24 d.f.).
În urma vizionării înregistrării radar se constată că autovehiculul cu nr. înmatriculare_, proprietatea petentului, a circulat cu viteza de 82 km/h în localitate, autoturismul putând fi lesne de identificat, astfel această dovadă prezentată de intimat este concludentă și verosimilă în ceea ce privește săvârșirea faptei de petent, care a depășit cu 32 km/h limita maximă legală a vitezei pe acel sector de drum, prevăzut de art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește încălcarea principiului in dubio pro reo, tras din nescăderea din viteza pretins a fi înregistrată a erorii maxime de măsurare ± 3 % conform pct.3.1.1.lit.c din NML, Tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile pct.1.1. din Ordinul nr.301/2005, această normă de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere.
Conform pct.1.2. pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1. trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 "Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal".
Prin urmare, în sensul acestor prevederi legale erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, respectiv și aceea de „+/- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic” prevăzută la pct.3.1.1 lit.c, sunt avute în vedere cu ocazia verificării metrologice a aparatelor de cinemometru, în vederea atestării legalității acestora, și nu cu ocazia utilizării acestor aparate pentru măsurarea vitezei participanților în trafic.
Prevederile legale ale pct.3.1.1. lit.c din ordin nu pot fi interpretate în sensul că în mod obligatoriu trebuie scăzută 4% din valoarea măsurată, în condițiile în care în speță nu s-a dovedit că cinemometrul utilizat ar fi funcționat cu erori, întrucât o asemenea obligație nu este reglementată de lege în sarcina agentului constatator.
Verificarea cerințelor cuprinse în NML, inclusiv a valorilor tolerate, se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, iar măsurătorile efectuate cu cinemometrele atestate sunt considerate a fi legale.
În speță nu s-a dovedit că cinemometrul utilizat ar fi funcționat cu erori, iar o obligație legală în sarcina agentului constatator, respectiv de a ține cont în mod obligatoriu eroarea tolerată de ± 4 % nu este reglementată nici de prevederile OUG 195/2002, și nici de cele ale HG nr.1391/2006.
Prin urmare, având în vedere dovezile sus expuse, Tribunalul este de părere că procesul-verbal corespunde exigențelor prevederile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, fiind descrisă fapta contravențională cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acestuia, iar din dovezile administrate de instanța de fond rezultă în mod concludent săvârșirea contravenției de către petent.
Tribunalul reține că în cauza A. contra României, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Secția I-cameră, s-a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuie respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, trebuie respectată prezumția de nevinovăție a contravenientului, precum și dreptul la apărare al acestuia. Astfel, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului-verbal trebuie aduse dovezi de către organul sancționator care să probeze vinovăția petentului în cazul în care acesta contestă faptele reținute în sarcina sa și sancțiunile aplicate.
Tribunalul este de părere că în spiritul celor dispuse de CEDO și în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului-verbal au fost aduse dovezi de către organul sancționator, astfel prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul a fost răsturnată prin dovada constând în înregistrarea radar a vitezei de circulație a autovehiculului.
În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate pentru fapta petentului de circula cu 82 km/oră, depășind cu 32 km/h limita legală de viteză, având în vedere urmarea ce s-ar fi putut produce datorită conducerii cu exces de viteză pe un sector de drum unde viteza maximă este limitată la 50 km/h, în interiorul unei localități populate, instanța apreciază că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, neputându-se aprecia că fapta ar fi de gravitate redusă în sensul art.7 alin.3 din OG nr.2/2001.
Pentru considerentele sus expuse, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, motiv pentru care în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul I. V. T., domiciliat în municipiul Sibiu, ., județul Sibiu, având CNP_, împotriva Sentinței civile nr.881/17.06.2014 a Judecătoriei Toplița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2015.
Președinte Judecător
M. I. S. E.
Grefier
G. D.
Red.Sz.E./26.03.2015
Primit: 26.03.2015
Tehnored./id/26.03.2015
Ex. 4/SD.-
Jud.fond: Ț. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 137/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 258/2015. Tribunalul... → |
|---|
