Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 134/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 717/234/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 134
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Completul constituit din:
Judecător: C. S. - Președinte
Judecător: U. E. Steluța
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul L. F. R., împotriva sentinței civile nr. 892 din 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în secret, în camera de consiliu, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță
1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ formulată de petentul L. F. R., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE HARGHITA, Miercurea C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va da, să se admite plângerea și anularea procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._, întocmit de I.P.J. Harghita la data de 28.04.2014, în subsidiar a solicitat petentul înlocuirea amenzii cu avertisment, obligarea intimatului la restituirea sumei achitate în cuantum de 382,50 lei, reprezentând contravaloarea amenzii achitate și taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
În motivare, petentul arată că, la data de 28.04.2014, a fost oprit de către Agentul de Politie Inspector TODIRICA I.. din cadrul I.P.J.Harghita-Serviciul Rutier, pe raza loc.Izvorul Mureșului,in jurul orei 9,15 pe motivul ca a fost înregistrat de către aparatul radar circulând cu viteza de 103 km/h in localitate, depășind astfel limita legală de viteză cu 53 km/h, fiind filmat cu aparatul radar "Autovision" . 361 montat pe autospeciala MAI 3448.
Prin urmare a fost sancționat contravențional cu amenda în suma de 765 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile. Consideră ca sancțiunea aplicată este netemeinică și nelegală, Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . Nr._ din data de 28.04.2014, fiind lovit de nulitate absolută prin prisma art.16 raportat la art.17 din O.G.Nr.2/2001, deoarece în actul contestat nu este trecut cu exactitate locul săvârșirii faptei, agentul constatator rezumându-se a preciza doar Loc.Izvorul Mureșului, ruta G.-Miercurea C.. Arată că în materia contravențiilor rutiere, având în vedere scopul legitim urmărit-siguranța traficului dar și necesitatea prevenirii unor abuzuri din partea agenților constatatori și pentru a înlătura arbitrariul în îngrădirea dreptului de a conduce, procesul verbal de sancționare nu se poate bucura pe deplin de prezumția de veridicitate în lipsa altor elemente sau probe care să îl confirme, cum sunt, de exemplu, înregistrările efectuate de cinemometrele dotate cu sistem video înregistrator, aparate care reprezintă, potrivit legii, mijloace tehnice care trebuie să fie omolagate și verificate metrologic.
În subsidiar, în situația în care instanța de judecată nu va reține motivele invocate, solicită să dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Art.21 alin.3 dinO.G.Nr.2/2001, dispune în sensul că „sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu - se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmarit de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal"
Art.7 alin.2 din O.G.Nr.2/2001, dispune că „avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa",cum este cazul lui, fiind lipsita de pericol social.
În cazul în care instanța ar considera pe fond ca ar putea exista o eventuală vinovăție a petentului solicită înlocuirea amenzii cu avertisment si anularea suspendării dreptului de a conduce, în baza disp. art. 5 alin. 2 lit .a din O. G. Nr.2/2001,coroborate cu prev.art. nr.38 alin.3 din același act normativ.
În drept plângerea a fost întemeiată pe disp.O.G.Nr.2/2001.
Petentul a depus la dosarul cauzei originalul procesului verbal de contravenție atacat, dovada achitării amenzii contravenționale.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
1.2 Intimatul legal citat, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal contestat.
Intimatul a arătat că, petentul a fost sancționat contravențional întrucât, in data de 28.04.2014, orele 09.15, a condus, pe DN12, la km 115+500m, pe raza loc. Izvoru Mureșului, auto cu numărul de înmatriculare_, cu viteza peste limita legala. Consideră că dovada incontestabila a depășirii vitezei legale o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar. Astfel, planșa foto radar pune în evidență faptul că petentul a circulat cu autovehiculul menționat, cu viteza de 103 km/h, prin urmare depășind cu 53 km/h limita maximă de viteză admisă pe acel sector de drum, respectiv 50 km/h.
Prin fapta sa, petentul a încălcat dispozițiile art. 121 din H.G. nr.1391/2006, text legal care stabilește anumite reguli pentru conducătorii auto, prin urmare o anumită conduită rutieră.
Ca temei legal de incriminare și sancționare indică dispozițiile art. 102, alin.3, lit."e" din O.U.G.nr. 195/2002, republicată, text legal care stipulează că:
„(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de auto sau de tramvai a următoarelor fapte:
e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic".
În conformitate cu textul legal menționat, potentului i-a fost aplicata și sancțiunea contravențională complementara a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile.
În temeiul art.111, alin.(1), lit.c din O.U.G. nr 195/2002, republicat, s-a aplicat și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, eliberându-se, n schimb, dovada înlocuitoare cu valabilitate 15 zile. Constată că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond i de forma impuse de art.l6, pct.7 si art. 17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, ca fapta petentului a fost săvârșita cu vinovăție, iar ca atare sancțiunea aplicata este temeinică și in limitele stabilite de lege.
În concluzie, solicită menținerea procesului verbal contestat, în vederea justei soluționări a cauzei și atingerii scopului normei juridice încălcate de către contravenient și respingerea plângerii petenului LAZAROIU F. R..
În probațiune, solicită admiterea probei cu înscrisurile și fotografiile radar depuse la dosar.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civila, O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
2. Hotărârea instanței de fond:
Prin Sentința civilă nr. civile nr. 892/2014 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul L. F. R. (C.N.P._), cu domiciliul în Borsec, ..19, Jud. Harghita, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE HARGHITA (CUI_), cu sediul în Miercurea C., .. 34-36, jud. Harghita, ca neîntemeiată.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Prima instanță a reținut că petentul a formulat plângerea contravențională în termen legal, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia situației de fapt reținută, procesul verbal de contravenție, instanța a reținut că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională, întrucât, în data de 28.04.2014, orele 09.15, a condus, pe DN12, la km 115+500m, pe raza loc. Izvoru Mureșului, auto cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h, prin urmare depășind cu 53 km/h limita maximă de viteză admisă pe acel sector de drum, respectiv 50 km/h.
Potrivit art.100, alin.2, din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, coroborate cu prevederile art.108, alin.(l), lit."b", pct.2 din același act normativ.:
„(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează;
2) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
4. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic"”.
Starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal este probată cu înregistrarea video realizată cu ajutorul aparatului radar. Astfel, înregistrarea pune în evidență faptul că petentul a circulat cu autovehiculul menționat, cu viteza de 103 km/h, prin urmare depășind cu 53 km/h limita maxima de viteză admisă în localități.
Prin urmare, fapta petentului, săvârșită astfel cum a fost reținută mai sus, întrunește elementele constitutive pentru existența contravenției prevăzute de art. art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Față de cele expuse anterior, instanța a constatat că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și în mod legal s-a dispus sancționarea sa, astfel în baza art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de acesta împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ întocmit de I.P.J. Harghita la data de 28.04.2014.
4. Calea de atac declarată în cauză:
4.1 Împotriva Sentinței civile nr. 892/2014 a declarat apel petentul.
În cadrul motivelor, apelantul arată că pentru buna și justa administrare a activității de sancționare contravenționala, persoana care aplică sancțiunea contravențională trebuie să fie aceeași persoană care a constatat contravenția, respectiv aceeași persoană care a operat aparatul radar. Prin urmare este exclus de lege ca altcineva decât agentul constatator, un ofițer sau un subofițer din cadrul Ministerului de Interne să opereze un aparat radar, cu atât mai puțin o terță persoană. În acest sens menționează faptul că după cum se vede și din filmarea depusă la dosarul cauzei de către reprezentanții I.P.J. Harghita,serviciul rutier,în timpul filmării cinemometrul a fost mișcat (ora 9 și 16 min. din filmarea video) de către unul din agenții de circulație, fapt ce îl îndreptățește să consideră că înregistrarea video nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Învederează că Certificatul Nr.012/13.03.2009, emis de către Biroul Român de Metrologie Legală, privind aparatul pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometru) tip R. AUTOVISION, nu era valabil la data întocmirii Procesului verbal . Nr._, acest model de certificat fiind valabil doar până la data de 13.03.2014.
Totodată arată că, a solicitat ca pârâta să facă dovada că autovehicul cu numărul de înmatriculare MAI_, pe care era montat aparatul radar"Autovision" . 361, avea instalat și obturatorul de la grila ventilatorului care este obligatoriu a fi montat pentru a asigura ca măsurătorile să nu fie denaturate de funcționarea ventilatorului autospecialei MAI_, mai ales că autospeciala MAI_ era în mișcare, dar pârâta nu a depus la dosarul cauzei dovezi în acest sens.
Nu în ultimul rând, arată că: „prevederile Cap.3,pct.3.1,art. 311, it.c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre),care prevede ca: Pentru măsurarea vitezei in condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atat in regim staționar cat si in regim de deplasare,eroarea tolerata este de: ±4%din valoarea convențional adevărata pentru viteze egale sau mai mari decât 100 Km/h.,iar daca aceste erori s-ar aplica la vitezele cu care, dupa cum susțin reprezentanții I.P.J. subsemnatul am fost înregistrat cu aparatul radar, incadrarea juridica a faptei,ca si sancțiunea aplicata,ar fi cu toate altele(in condițiile date cand cinemometrul a fost mișcat continuu de unul din agenți in timpul filmarii), acand imposibila pentru instanța stabilirea cadrului legal in care s-a aplicat sanctiunea, stiut fiind ca regimul sancționator diferă de Ia o viteza Ia alta”.
În acest sens, precizează faptul că potrivit jurisprudenței CEDO dedusă din cauzele Salabiku c/ a Franței și Janosevic c/a Suediei,orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu împiedică, în principiu existența lor, dar obligă statele contractante să asigure un echilibru între importanța mizei și drepturile apărării. Altfel spus, mijloacele folosite trebuie să fie proporționale cu scopul legitim
urmărit.
Față de acestea, în materia contravențiilor rutiere,având în vedere scopul legitim urmărit-siguranța traficului dar și necesitatea prevenirii unor abuzuri din partea agenților constatatori și pentru a înlătura arbitrariul în îngrădirea dreptului de a conduce, procesul verbal de sancționare nu se poate bucura pe deplin de prezumția de veridicitate în lipsa altor elemente sau probe care să îl confirme, cum sunt de exemplu înregistrările efectuate de cinemometrele dotate cu sistem video-înregistrator, aparate care reprezintă, potrivit legii mijloace tehnice care trebuie să fie omologate și verificate metrologic.
În subsidiar, în situația în care instanța de judecată nu va reține motivele invocate anterior, solicită să dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Art.21 alin.3 din O.G.Nr.2/2001 dispune în sensul că sancțiunea aplicată trebuie "sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu - se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmarif de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal".
Art.7 alin.2 din O.G.Nr.2/2001 dispune că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, cum este cazul de față, fiind lipsită de pericol social.
Având în vedere aceste aspecte menționate - respectarea prevederilor legale, buna credință a apelantului, lipsa vinovăției, a pericolului social și inexistența vreunui prejudiciu, solicită dispunerea înlocuirii sancțiunii dispuse în sarcina apelantului prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertismentului.
Pentru motivele de fapt și de drept invocate mai sus, solicită admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a Contravențiilor . Nr._ din data de 28.04.2014.
În cazul în care instanța ar considera pe fond că ar putea exista o eventuală vinovăție a sa (deși nu vede care ar putea fi aceasta) solicită dispunerea înlocuirii amenzii cu avertisment și anularea suspendării dreptului de a conduce, în baza disp. art. 5 alin. 2 lit .a din O. G. Nr.2/2001, coroborate cu prev.art.38 alin.3 din același act normativ.
În drept invocă disp. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 și O.G.Nr.2/2001.
4.2 Intimatul a depus întâmpinare (f. 23) prin care a solicitat respingerea apelului, arătând, în esență, că în mod legal, instanța a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma impuse de art. 16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobata de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, că fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, iar ca atare sancțiunile aplicate sunt temeinice și proporționale cu gradul de pericol social ridicat.
Consideră că, instanța a apreciat în mod corect că lipsurile invocate de petent nu tind să conducă la anularea procesului verbal, întrucât nu au produs vreo vătămare persoanei sancționate sau unei alte persoane interesate. Și față de criticile legate de temeinicia procesului verbal instanța a apreciat că fapta a fost reținută în mod justificat în sarcina petentului, acesta nereușind să administreze probe contrare celor pertinente si concludente propuse de intimat.
Potrivit înscrisurilor depuse în probațiune și admise de către instanță, verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05, inclusiv a valorilor tolerate, se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. Măsurătorile efectuate cu respectivele cinemometre, după verificarea metrologică a acestora, sunt legale și asupra lor nu se mai poate interveni.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
4.3 Apelantul în răspunsul la întâmpinare reiterează motivele invocate în apel.
II. Considerentele instanței de apel
5. Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de caracterul devolutiv al apelului, instanța a ajuns la concluzia că este nefondat.
5.1 In esență, prin apelul formulat, petentul invocă încălcarea de către prima instanță a prezumției de nevinovăție, pe care instanța ar fi înlăturat-o, contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicând în schimb prezumția de legalitate și temeinicie în privința procesului verbal de contravenție, deși fapta a fost constatată cu mijloace tehnice care, după aprecierea sa, nu s-a dovedit că îndeplineau cerințele legale.
5.2 Având în vedere aspectele invocate, instanța de apel constată că se impune ca în speță, să fie clarificate particularitățile regimului probator aplicabil în materie contravențională, și în special modul de aplicare a prezumțiilor și sarcina probei sub diverse aspecte care pot ridica probleme în cauză, prin prisma jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului.
5.3 In cauze recente, împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cauza . (cererea nr._/04) și N. G. (cererea nr._/05), constatând că față de particularitățile procedurii contravenționale în România, apare necesitatea stringentă de a se aduce clarificări regulilor aplicabile în procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată în așa fel încât să se respecte un just echilibru între diversele interese aflate în conflict, dintre care unele particulare și altele publice, a analizat pe larg și a clarificat aspecte deosebit de utile în practica instanțelor naționale.
5.4 Nevoia stringentă a acestor clarificări, pentru instanțele naționale, sesizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă din considerentele Curții, din cauza N. G. c. României (cererea nr._/05). Analizând admisibilitatea cererii în fața Curții, dată fiind valoarea foarte mică a amenzii (circa 17 euro), care ar fi permis aplicarea noului criteriu de admisibilitate prevăzut la art. 35 § 3 lit. b) din Convenție, Curtea a decis să analizeze cauza pe fond, reținând la pct. 24 că se justifică neaplicarea noului criteriu de admisibilitate, fiind vorba de prima cauză supusă Curții spre examinare de la modificarea legislației și practicii interne relevante pe care anterior Curtea le-a declarat contrare art. 6 din convenție, pe motiv că nu ofereau garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru apărarea persoanelor față de posibilele abuzuri comise de autorități (A., citată anterior, pct. 69).
5.5 Relevante în cauză sunt aprecierile Curții, referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (pct. 30), în măsura în care contravenientul nu este în imposibilitate de a face proba contrarie, procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
5.6 Concret, în cauza N. G. c. României (cererea nr._/05), Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”
5.7 In speță, petentul căruia potrivit prevederilor art. 249 Cod pr civila, îi revenea sarcina probei, nu a formulat o cerere de probațiune în care să arate clar și concret ce probe solicită și ce anume tinde a dovedi cu aceste probe.
5.8 Intimatul a depus în probațiune referatul agentului, adeverință privind calitatea agentului, buletinul de verificare metrologică, atestat, un certificat aprobare de model, cazier auto și un CD cu înregistrarea video (f. 16-25 din dosarul primei instanțe).
5.9 Petentul nu a solicitat administrarea unor probe contrarii, cum ar fi o expertiză tehnice de specialitate, care putea confirma sau infirma susținerile sale.
5.10 Instanța de apel constată că petentul nevalorificându-și dreptul de a face dovada contrarie celor menționate în procesul verbal, confirmate de înregistrarea video, nu se putea prevala de prezumția de nevinovăție.
5.11 Tot prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de apel constată că în speță fiind în prezența unor abateri de la regulile rutiere, reguli care au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, dreptul la un proces echitabil al contravenientului trebuie exercitat de o maniera care să-i permită acestuia să administreze toate probele care îi pot stabili nevinovăția dar în același timp trebuie respectate toate restricțiile și obligațiile impuse de legiuitor iar actele întocmite de agenții care constată faptele trebuie să se bucure de autoritate, până la proba contrarie.
5.12 Concret, în cauza O’Halloran și Francis împotriva Marii Britanii din 29.07.2007 (cererile nr._/02 și_/02) în care ambii reclamanți au fost sancționați contravențional pentru fapte contrarii normelor privind circulația rutieră, Curtea a analizat dreptul la tăcere invocat de petenți și a reținut că orice proprietar de vehicul se supune unei reglementări impuse de faptul că deținerea unui automobil implică potențialul de a cauza grave vătămări. Se presupune că cei care dețin autoturisme au acceptat anumite responsabilități și obligații. Se mai arată că reclamanții beneficiau de celelalte garanții ale unui proces echitabil, întrucât chiar și în condițiile în care se autoincriminau, rămânea în sarcina acuzatorului de a face dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei alegate, acuzatul beneficiind de dreptul de a administra probe, inclusiv martori.
5.13 In aceeași cauză, s-a formulat o opinie concordantă a judecătorului Borrego Borrego, în care acesta arată că hotărârea Curții, ar fi trebuit să fie scurtă și clară, fiind suficient să se arate că omul-cetățean care posedă și conduce o mașină, acceptă existența reglementărilor legale referitoare la vehiculele cu motor și se angajează să le respecte pentru a trăi în societate. Or, aceste reglementări presupun în mod evident responsabilități. A complica ceva simplu, spune dl. judecător Borrego Borrego, echivalează cu a urma un drum eronat dar și periculos care ar putea pune pe viitor Curtea în situația de a analiza cazurile de ambuteiaj ca posibile pretinse încălcări ale prevederilor art. 5 și 8 din Convenție (privare de libertate și lipsa de respect a vieții private).
5.14 Referitor la marja de eroare la care se referă apelantul, instanța constată că din buletinul de verificare metrologică depus la fila 18 din dosarul primei instanțe, rezultă că cinemometrul de control rutier tip radar, folosit la înregistrare, măsoara atât în regim staționar cât și de deplasare iar erorile maxime tolerate sunt menționate la pct. 3.1.1 din Normele de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobate prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările ulterioare (Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.)
5.15 Marja maximă de eroare are dublă semnificație, respectiv atât pozitivă cât și negativă și este avută în vedere la calibrarea aparatului radar iar legiuitorul atunci când a stabilit limitele de viteze admise și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferite contravenții, a avut în vedere și marjele de eroare ale cinemometrelor astfel încât în măsura în care s-a dovedit că cinemometrul a fost verificat metrologic, există garanția corectitudinii stabilirii contravenției.
5.16 De altfel, așa cum s-a arătat deja mai sus, în măsura în care petentul avea siguranța că nu a săvârșit fapta ce i se impută, avea posibilitatea de a solicita administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate pentru a verifica susținerile sale privind eventualele erori de înregistrare la care se referă.
5.17 In concluzie, instanța de apel, reține că în speță, fapta de a depăși viteza legală a fost constatată cu mijloace tehnice iar petentul nu a făcut dovada contrarie, situație în care se aplică prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal, fiind de neconceput ca într-un stat de drept, actul întocmit de un funcționar însărcinat să constate fapte de încălcare ale reglementărilor rutiere să rămână fără relevanță juridică, deși petentului i s-a dat posibilitatea de a face proba contrarie și putea să o facă prin administrarea unei expertize de specialitate, expertul având posibilitatea de a stabili în funcție de înregistrarea video și de mențiunile din procesul-verbal dacă fapta a fost sau nu săvârșită de către petent sau, cel puțin ar fi putut plasa faptele sub limita unei îndoieli rezonabile ceea ce ar fi putut duce la o soluție favorabilă petentului.
5.18 Referitor la pretinse vicii de formă ale procesului verbal, este de remarcat că în considerentele Deciziei în interesul legii nr. XXII/2007, instanța supremă reține că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea necondiționată a actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
5.19 În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă petentul dovedește că i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului verbal.
5.20 In speță, nu s-au invocat și evident, nici dovedit astfel de aspecte.
5.21 Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de apel constată că petentul nu realizează gravitatea faptei reținute în sarcina sa, arătând că fapta prezintă pericol social redus or, din moment ce fapta a fost incriminată de legiuitor există prezumția absolută că fapta prezintă pericol social suficient pentru a fi sancționată conform normei legale. In privința pericolului social concret, instanța de apel constată că insistența cu care petentul arată că fapta sa este minoră, denotă o lipsa totală de înțelegere a gravității faptei, acesta confundând lipsa stării de pericol în trafic cu neîntrunirea la momentul săvârșirii faptei a cumulului de factori care ar fi putut duce la un accident cu consecințe grave, astfel încât înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment este total nepotrivită într-un astfel de context.
5.22 Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate este de remarcat și faptul că din cazierul auto depus la dosar (f. 23-24 din dosarul primei instanțe) rezultă cu prisosință lipsa de înțelegere a petentului cu privire la responsabilitățile ce-i revin în calitate de conducător auto.
5.23 Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.480 Cod pr civila, se respinge apelul declarat de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petentul L. F. R., CNP_, domiciliat în Borsec, .. 19 jud. Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 892/2014 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2015.
Președinte Judecător
C. S. U. E. Steluța
Grefier
Șașcă M.-C.
Red. S.C.
Primit:10.03.2015.
Tehnored/id:11.03.2015.
Ex. 4/A.IM.
Jud. de fond: I. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 107/2015.... → |
|---|
