Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 204/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 2180/96/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 204
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Completul constituit din:
Judecător: U. E. Steluța - Președinte
Judecător: C. S.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în contestația în anulare formulată de contestatoarea . SRL, împotriva deciziei civile nr. 328 din 10.10.2014, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR- DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție-contestație în anulare.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
I. Sub nr._ din 11.09.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei O.-S. plângerea formulată de petenta S.C. O. E. SHOP S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ din 26.08.2013, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B..
Prin sentința civilă nr.2608 din 04.12.2013, pronunțată de Judecătoria O.-S., s-a dispus respingerea plângerii.
Prin decizia civilă nr.328 din 10.06.2014 a Tribunalului Harghita s-a dispus respingerea apelului declarat de S.C. O. E. SHOP S.R.L.
II. Împotriva deciziei civile nr.328 din 10.06.2014 au formulat contestație în anulare petenta S.C. O. E. SHOP S.R.L., calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr._ din data de 16.10.2014.
Contestatoarea solicită admiterea contestației și anularea deciziei atacate, iar în urma rejudecării apelului, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe și rejudecarea cauzei în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În dezvoltarea motivelor, contestatoarea arată că instanța de apel în motivarea hotărârii definitive la care se referă contestația în anulare, având practic și în esență un singur motiv de respingere a apelului, a reținut greșit, relativ la circumstanțele personale ale apelantei petente că „se constată că din atitudinea subscrisei nu rezultă că am fi încercat să contribuim Ia înlăturarea efectelor contravenției reținute în sarcină lor, reținând în mod eronat că prin Decizia nr._/22.11.2012 a AFP O.-S. AR FI FOST RESPINSA cererea noastră de înregistrare în Registrul operatorilor intracomunitari și totuși am continuat sa procedam la achiziția intracomunitara de produse si nici după data constatării nu am întreprins demersuri pentru că obține această autorizație."
Această constatare este evident eronată, instanța citind greșit această decizie a AFP, întrucât așa cum rezultă din Decizia nr._/22.11.2012 a AFP O.-S. - care este de fapt un
formular tipizat (cu casete de bifat) și care a fost completat de autoritatea emitentă - rezultă clar că doar caseta de Ia mențiunea „aprobarea cererii de înscriere..."este bifată prin marcarea cu semnul
„X", și nu caseta de la mențiunea de „respingerea cererii de înregistrare...."
Este evidentă greșeala materială a instanței de apel care din eroarea umană și neatenție nu a observat că în realitate pentru ei nu s-a respins ci s-a aprobat înregistrarea.
Ca urmare a acestei greșeli materiale instanța a considerat că a avut o conduită care nu justifică cererea de individualizare a sancțiunii, respingându-le greșit apelul pentru înlocuirea sancțiunilor principale și complementare contravenționale cu amendă.
Corectându-se această greșeală materială, solicită că, față de circumstanțele reale și datele rezultate din starea de fapt, ce relevă buna credință în desfășurarea activității lor comerciale în speța, în care a înțeles a îndeplini toate demersurile legale legate/impuse de obligațiile de achitare a obligațiilor lor de plată către bugetul de stat - cele referitoare la accizele datorate și plătite de ei fără excepție, solicită a constata ca petenta-recurentă nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat.
Mai solicită a se reține lipsa pericolului social, relativ la nedepunerea declarației la organele vamale, atâta timp cât le-a îndeplinit obligația de depunere a acestor declarații relative la produsele accizabile către administrația financiară.
Față de circumstanțele personale ale petentei recurente constând în activitatea societății fără nicio sancțiune anterioară, precum și gravele urmări economice ale aplicării sancțiunilor amenzii și confiscării, în ceea ce o privește, solicită ca, în cazul cu totul subsidiar al înlăturării apărărilor sale principale, a dispune reindividualizarea sancțiunilor aplicate, cu înlocuirea amenzii contravenționale cu AVERTISMENTUL și înlăturarea măsurii complementare a confiscării, dispuse în procesul verbal de contravenție împotriva cărui a formulat plângerea.
Invocă în același sens, jurisprudența CEDO care concura la admiterea acestei cereri a petentei-recurente în sensul că individualizarea sancțiunii contravenționale constituie o obligație legală, atât pentru agentul constatator (iar în lipsa îndeplinirii acesteia ca în cazul de fata) și pentru instanța. Citează din nou, Hotărârea CEDO în Cauza A. contra României (2007), în care Curtea Europeana a decis ca: „în cauzele contravenționale contravenientul beneficiază de toate garanțiile procesului penal", inclusiv dreptul la individualizarea sancțiunii contravenționale, conform circumstanțelor obiective și subiective, personale ale contravenientului cum sunt cele antemenționate.
Apelanta invocă jurisprudența CEDO care a statuat că între apărarea dreptului la proprietate și cerințele interesului general trebuie să domnească în just echilibru - Cauza Hentrich c/a Franța, (Hotărârea din 03 iulie 1995), precum și aceea de a nu se impune o povară excesivă, trebuind reținut în virtutea principiului de proporționalitate, ridicat la rang de principiu general al dreptului comunitar, că legalitatea unei reglementări este subordonată condiției ca mijloacele pe care le folosește să fie capabile să realizeze obiectivul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauză și să nu meargă dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, dat fiind că atunci când poți alege din mai multe măsuri corespunzătoare, se impune recurgerea/a cea mai puțin constrângătoare (Hotărârile Industriaș Pesqueras c/a Comisie 24.04.1996, NMB s.a. c/a Comisie 22.01.1997.)
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a analizat mai multe plângeri formulate de persoane care, fiind sancționate contravențional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text.
Prin hotărârile luate, Curtea a decis în mod constant că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de toate garanțiile procesului penal.
Ca urmare, cerința individualizării sancțiunii în raport cu circumstanțele atenuante ale petentului este justificată și aplicabilă în prezenta cauză. (Cauza OZTURK c/a Germaniei din 1984, Cauza ZILIBERG c/a Moldovei din 2005, Cauza DOROTA SZOTT-MEDINSKA s.a. c/a Poloniei din 2003, cauza A. c/a României din 2007).
Jurisprudența Curții Europene statuează asupra faptului că sarcina instanțelor este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, pe de o parte, și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar și sancțiunile aplicate, pe de altă parte.
Tot din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocă în sprijinul cererii lor și cauzele: Sălăbiaku c. Franței, s. A no 141-A, p. 15, § 28, 7 oct. 1988; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mort. 2001; Anqhel c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007).
Data fiind existența normei de reglementare și sancționare, în speță, pericolul social concret al faptei petentei este îndreptat spre minim. Este necesar a avea în vedere că scopul pedepsei este în primul rând educativ, inclusiv cu funcția de exemplaritate, peste care caracterul sancțiunii devine represiv.
Aceasta este logica aplicării sancțiunilor în materia dreptului penal (căreia îi este asimilată în viziunea CEDO și materia contravențională) unde, în căzui unei ușoare și prime abateri există posibilitatea renunțării la pedeapsă, amânarea aplicării pedepsei, deși legea prevede pentru fapta respectivă pedeapsă cu închisoarea.
Dacă în materia dreptului penal în care faptele sunt de o gravitate superioară față de contravenții exista această posibilitate de acordare a clemenței față de un făptuitorul primar, în considerarea tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei, cu atât mai mult, pentru egalitate de tratament și în virtutea dreptului la un proces echitabil, se poate aplica sancțiunea avertismentului și în acest caz de fapta contravențională.
Față de aceste împrejurări, precizează că această sancțiune este mai potrivită realizării scopului general și special al aplicării sancțiunii contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament mai diligent la timp în întocmirea formalităților specifice activitatea, indiferent de numărul acestora.
În drept, contestatorii au invocat prevederile art.503 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare (f.17-20) prin care solicită respingerea contestației în anulare. Intimata arată că agenții constatatori din cadrul Direcției Regională Vamală B. au efectuat un control inopinat la societatea comercială mai sus menționată. În urma controlului s-a constatat că . SRL a achiziționat în vederea comercializării produse accizabile - cafea - fără a respecta art. 207 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, republicat, cu modificările și completările ulterioare, unde se prevede expres:
"Următoarele produse sunt supuse accizelor:
a) cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 și 0901 12 00:
b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile NC 0901 21 00, 0901 22 00 și 0901 90 90:
c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC 2101 11 și 2101 12:(...)
Societatea comercială nu a respectat nici prevederile art. 209, alin. 3 din Codul fiscal, unde se stipulează expres: "Operatorii economici care achiziționează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207 au obligația ca, înainte de primirea produselor, să se înregistreze la autoritatea competentă, în condițiile prevăzute în normele metodologice, și să respecte următoarele cerințe:
a) să garanteze plata accizelor în cuantumul și în condițiile stabilite în normele metodologice;
b) să țină evidența livrărilor de astfel de produse;
c) să prezinte produsele la cererea organelor de control;
d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocurilor din partea organelor de control.
Nu se supun acestor cerințe antrepozitarii autorizați și destinatarii înregistrați care achiziționează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207 lit d) - e) și nici operatorii economici care achiziționează produsele prevăzute la art. 207 lit. a) - c) și f) -1) pentru uzul propriu. "
În urma controlului s-a stabilit că societatea a achiziționat cafea măcinată 3.212 kg. și cafea solubilă 35 kg., în valoare totală (valoare de vânzare) de 114.505 lei. Aceste achiziții intracomunitare s-au efectuat în perioada 01.01._13, fără obținerea autorizației pentru achiziții intracomunitare de la autoritatea competentă.
În conformitate cu prevederile art. 221, alin. 2, lit. a: "Următoarele fapte constituie contravenții: a) deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu; (...), w) deținerea în scopuri comerciale, cu neîndeplinirea cerințelor prevăzute în prezentul titlu, a produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un alt stat membru;
Contravențiile prevăzute la alin. 2 se sancționează cu amendă de la 20.000 lei, la 100.000, precum și confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), e), i), j)-w).
Pentru motivele arătate și demonstrate, solicită respingerea contestației în anulare, având în vedere faptul că nu se află în prezența motivelor prevăzute de art. 503 din Lenea 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Fiscală, Decizia civilă nr. 328/10.10.2014, prin care s-a respins apelul declarat de . SRL, respectiv Sentința civilă nr. 2608/04.12.2013 prin care s-a respins plângerea petentei au fost date de o instanță competentă, dezlegarea dată apelului nu este rezultatul unei erori materiale, instanța de apel nu a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, respectiv contestatorul a fost legal citat
Instanța de fond și instanța de apel au apreciat corect că fapta petentei a fost săvârșită cu vinovăție, ca atare, sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale în raport cu criteriile stabilite de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001, fiind întrunite condițiile prev. de art. 5, alin. 6.
Mai mult, Tribunalul a reținut că măsura complementară a confiscării aplicată petentei, a fost aplicată în mod legal, în temeiul art. 221 alin. 3, ind. 3, lit. a din Codul Fiscal, care prevede, că contravenția prevăzută la alin. 2, lit. w se sancționează cu confiscarea produselor, iar în situați în care acestea au fost vândute, prin confiscarea sumelor rezultate din această vânzare.
Sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, prin urmare nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (f.25-28), prin care arată că instanța de apel a reținut greșit, relativ la circumstanțele atenuante personalele petentei că „se constată că din atitudinea sa nu rezultă că ar fi încercat să contribuie la înlăturarea efectelor contravenției reținute în sarcina lor, reținând în mod eronat ca prin Decizia nr._/22.11.2012 a AFP O.-S. ar fi fost respinsă cererea lor de înregistrare în Registrul operatorilor intracomunitari și totuși ea ar fi continuat să procedeze (a achiziția intracomunitara de produse, deși le-ar fi fost respinsă calitatea de operatori intracomunitari.
III. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Tribunalul, analizând contestația în anulare, cu întâietate în ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, invocată de instanță din oficiu, constată că această excepție este întemeiată.
La primul termen de judecată, cel din data de 14.01.2015, Tribunalul a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția tardivității introducerii contestației în anulare în raport de dispozițiile art.506 alin.1 Cod procedură civilă.
La următorul termen de judecată, contestatoarea a învederat instanței că imobilul la care s-a făcut comunicarea deciziei atacate nu are cutie poștală, astfel că a luat la cunoștință de hotărâre la sfârșitul lunii septembrie 2014, iar nu la 27.08.2014, cum rezultă din procesul verbal de comunicare a hotărârii.
Întrebată de instanță, reprezentanta convențională a contestatoarei a învederat instanței că nu a formulat cerere de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare.
Tribunalul constată că a fost solicitată repunerea în termen, în temeiul art.186 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din data de 25.02.2015, fiind invocată din oficiu de către instanță tardivitatea cererii de repunere în termen.
Astfel, față de aceste împrejurări, Tribunalul reține că, potrivit art.186 alin.2 Cod procedură civilă, repunerea în termen trebuia cerută în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării. În cauză, împiedicarea contestatoarei de a îndeplini actul de procedură și de a cere repunerea în termen a încetat la sfârșitul lunii septembrie, când a arătat contestatoarea că a luat la cunoștință de decizia atacată.
Aceasta înseamnă că cererea de repunere în termen și, totodată, formularea contestației în anulare trebuia îndeplinite cel târziu până la 17.10.2014. Cum repunerea în termen a fost solicitată la 25.02.2015, deci cu depășirea cu mult a termenului legal, Tribunalul constată că este tardivă.
Nefiind repusă în termenul de formulare a contestației în anulare, Tribunalul reține că cererea de contestație este tardiv depusă. Potrivit art.506 alin.1 Cod procedură civilă „contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă”.
Se constată că hotărârea atacată a fost comunicată contestatoarei la 27.08.2014, iar contestația în anulare a fost înregistrată la instanță la data de 13.10.2014, cu depășirea termenului legal de 15 zile
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. O. E. Shop S.R.L., astfel cum rezultă din minută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea S.C. O. E. S.R.L, RO_, cu sediul în O. S., ., jud. Harghita.
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. O. E. S.R.L. împotriva deciziei civile nr.328 din 10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Harghita, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2015.
Președinte Judecător
U. E. Steluța C. S.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.S.E.U./23.04.2015
Primit: 23.04.2015
Tehnored./id/23.04.2015
Ex.4/SD.-
Jud.fond: B. Cs.I.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 838/2015. Tribunalul HARGHITA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 203/2015.... → |
|---|
