Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 936/326/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 546
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Completul constituit din:
Judecător: U. I. C. - Președinte
Judecător: S. R.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul S.C. G. P. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 457 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I. TERITORIAL NR.8, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ., NR._ DIN DATA DE 08.05.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 02 iunie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 457 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Toplița, s-a respins plângerea formulată de către petenta ., cu sediul în ., județul Bihor, J_, CUI RO11279327, împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 08.05.2014 de către I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR REGIUNEA NR. 8 SIBIU, cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 08.05.2014, petenta a fost sancționată cu amendă de 4000 lei pentru că în urma verificărilor efectuate la momentul controlului din data de 07.05.2014, pe DN 12 Km 64 localitatea Sâncrăieni, județul Harghita asupra ansamblului de vehicule format din autovehicul cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare_, utilizat de petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport condus de conducătorul auto C. C. S., ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național conform avizului de însoțire nr._ și CMR din 07.05.2014, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, obligație ce trebuia îndeplinită în a 10-a zi de la data efectuării ITP-ului, respectiv cel târziu la 21.02.2014.
Ca temei legal al sancționării petentei a fost reținut art. 7 alin 1 din HG nr. 69/2012, fapta fiind constatată potrivit art. 4 pct. 61 din același act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța a reținut că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Lipsa semnăturii unui martor asistent nu este de natură să conducă la anulare a procesului verbal deoarece agentul constatator a menționat motivul care a stat la baza încheierii actului în aceste condiții, respectiv lipsa martorilor de la fața locului în momentul întocmirii actului atacat. Pentru aceleași motive, instanța a constatat că și susținerile referitoare la nerespectarea dreptului petentei de a formula obiecțiuni sunt neîntemeiate.
Dispozițiile art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 instituie o . elemente pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu actul constatator al contravenției. Obligația menționării acestor date revine în mod evident agentului constatator, iar neîndeplinirea îndatoririlor respective poate, fără îndoială, să atragă nulitatea actului întocmit. Însă aprecierea caracterului acestei nulități se face în raport de prevederile Codului de procedură civilă, întrucât, art. 47 din O.G. nr. 2/2001 stipulează expres că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Iar potrivit art. 175 alin. 2 din acest ultim act normativ, „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale, s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară”.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultă că lipsa unora dintre mențiunile obligatorii instituite de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 este o nulitate implicită, care poate să atragă desființarea actului numai dacă prin acesta s-a produs părții o vătămare care nu se poate înlătura în alt mod. Este incontestabil faptul că în cazul aplicării dispozițiilor art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 avem de-a face cu o nulitate, însă este vorba despre o nulitate implicită, virtuală, fiindcă ea nu este expres prevăzută de lege. Textul de lege amintit nu face decât să traseze niște obligații pentru agentul constatator, dar norma respectivă nu identifică în mod clar și sancțiunea care intervine în caz de nesocotire a acestor obligații. În consecință, ar fi excesiv și contrar prescripțiilor art. art. 175 alin. 2 C. pr. civ., să se procedeze la anularea procesului-verbal de contravenție în situația în care lipsurile sale, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, nu au produs vreo vătămare persoanei sancționate sau unei alte persoane interesate. În plus, sarcina dovedirii acestei vătămări aparține celui care invocă o asemenea pretenție în fața instanței de judecată, iar nu organului judiciar. Vătămarea nu se prezumă.
Referitor la nerespectarea obligațiilor instituie de art. 19 din OG nr. 2/2001, se reține că alin.1 al acestui articol: „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza care au fost motivele care au dus la încheierea procesului-verbal în acest mod”
Analizând procesul-verbal încheiat, instanța a reținut că acesta cuprinde motivele pentru care nu a fost semnat nici de către contravenient și nici de către un martor asistent, considerând astfel neîntemeiate susținerile petentei în sensul că procesul-verbal nu este legal încheiat, agentul constatator îndeplinindu-și obligațiile legale ce îi reveneau conform art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001, în situația inexistenței unui martor asistent.
În ceea ce privește încheierea ulterioară a actului administrativ, instanța a reținut că față de art. 13 alin 1 și art. 14 din OG nr. 2/2001, procesul – verbal astfel încheiat nu este lovit de nulitate, iar exercitarea dreptului de a formula obiecțiuni este strâns legată de prezența contravenientului la întocmirea procesului – verbal de contravenție. Când procesul – verbal este încheiat în lipsa acestuia, cum este în speță, este de la sine înțeles că petenta nu putea formula obiecțiuni, iar agentul constatator nu poate fi în culpă pentru lipsa acestei posibilități.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că situația de fapt descrisă în actul administrativ contestat nu a fost contestată de către petentă, iar din înscrisurile atașate întâmpinării rezultă săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012.
Astfel, sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, pentru angajarea răspunderii contravenționale, este necesară existența unui comportament ilicit, care să aparțină contravenientului. Instanța a constatat, astfel, că la data verificărilor, respectiv 07.05.2014, nu s-a făcut dovada respectării de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, obligație ce trebuia îndeplinită în a 10-a zi de la data efectuării ITP-ului, respectiv cel târziu la 21.02.2014.
În ceea ce privește apărarea petentei, instanța nu o poate reține, întrucât nimeni nu-și poate invoca propria culpă în nerespectarea unei prevederi legale, la data efectuării transportului existând obligația acesteia de a echipa autoturismul cu plăcuțele anterior menționate.
Prin urmare, contravenția reținută în sarcina petentei de către agentul constatator există și este de natură să atragă răspunderea contravențională a acestuia, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea cerințelor de temeinicie și legalitate institute de lege.
Sub aspectul vinovăției cu, care a fost comisă fapta contravențională, instanța a considerat că petenta a acceptat rezultatul faptei sale și nu a făcut nici dovada unor împrejurări care, în condițiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001, înlătură caracterul contravențional al faptei comise, astfel că instanța a considerat că aceasta a fost săvârșită cu vinovăție.
În aceste condiții, instanța a apreciat că situația reținută în procesul-verbal corespunde adevărului și, întrucât fapta concretă descrisă în procesul-verbal atacat întrunește elementele descrise în norma incriminatoare, a considerat că sunt întrunite în ceea ce privește comportamentul petentei elementele necesare pentru angajarea răspunderii sale contravenționale pentru fapta reținută de către agentul constatator, context în care se impune menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Privitor la sancțiunea aplicată, reținând dispozițiile art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora « Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța apreciază că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Astfel, față de dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, sancțiunea principală a avertismentului se poate aplica în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, în cauză nefiind îndeplinită această cerință.
Întrucât pericolul social este avut în vedere de către legiuitor la edictarea unor norme legale care să protejeze și să prescrie anumite conduite, instanța a constatat că legiuitorul a stabilit faptul că conduita petentei constituie o încălcare foarte gravă a regulamentelor de transport și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale. Instanța mai reține că rațiunea urmărită de legiuitor la incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice și legalitatea transporturilor efectuate, iar sancțiunea aplicată are un caracter preventiv urmărind protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă încălcarea normelor privind transportul rutier.
Se mai reține că în cauză nu au fost dovedite circumstanțe care să ducă la săvârșirea unei fapte cu un grad redus de pericol social, nimeni neputându-și invoca propria culpă în nerespectarea unei prevederi legale, la data efectuării transportului existând obligația petentei de a echipa autoturismul cu plăcuțele anterior menționate
Instanța mai reține că nu este cazul ca în această speță să fie înlocuită sancțiunea cu amenda contravențională aplicată cu cea a avertismentului, mai ales că agentul constatator a aplicat o amendă minimă petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. G. P. S.R.L ., solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii apelate și rejudecarea cererii în fond or trimiterea spre rejudecare pentru a se asigura o judecată unitară.
În cadrul motivelor, apelanta arată că, conform procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 08.05.2014, societatea a fost sancționată contravențional cu suma de 4000 lei deoarece se constata că autoutilitara nu avea montată plăcuță de mase și dimensiuni.
Situația de fapt nu a fost corect transpusă și nici corect reiterată de instanța de fond.
Astfel, critica pe care o aduce sentinței este, prin raportare la susținerea instanței de fond în cadrul paginii nr 5,"Sub aspectul vinovăției cu, care a fost comisă fapta contravențională, instanța consideră că petenta a acceptat rezultatul faptei sale și nu a făcut nici dovada unor împrejurări care, în condițiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001, înlătura caracterul contravențional al faptei comise, astfel că instanța consideră că aceasta a fost săvârșită cu vinovăție "
Rolul controlului în trafic este și trebuie să fie de remediere, de îndrumare, rol care poate fi îndeplinit și prin avertisment verbal sau scris. Nu este necesar ca în contextul economiei actuale de piața ca operatorii economici să fie îngreunați cu astfel de sancțiuni ce în genere pot duce treptat la diminuarea capacității sale de susținere economică. Trebuie avut în vedere, că în nici un alt stat membru UE nu exista plăcuțe pentru mase și dimensiuni. Depune în acest sens solicitarea Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutier din România nr.3456/09.12.2013 transmisă către Ministerul Transporturilor prin care atrage atenția asupra faptului că nu a fost controlat și nici amendat vreun transportator romana în UE pentru lipsa plăcuțe.
În atingerea minimă adusă uneia din valorile sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei contravenții. Trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului. Toate celelalte aspecte verificate de intimata cu ocazia controlului au corespuns doar plăcutele de mase și dimensiuni au lipsit. Sancțiunea avertismentului fiind în măsura a remedia situația.
Solicită a se observa că nu există nici un pericol.
Sancțiunea contravențională nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci doar un mijloc prin care se protejează relațiile sociale și se formează un spirit de responsabilitate.
În întâmpinare ISCTR-ul spune că trebuie să facă o supraveghere în trafic. Era suficient aplicarea unui avertisment. Nu era necesar aplicarea unei amenzi într-un asemenea cuantum.
Lipsește de asemenea pericolul social și nu s-a pricinuit nici o pagubă de orice fel, și nici nu ar fi putut.
În contextul actualei economii a se aplica o amendă în cuantum de 4000 lei reprezintă o discrepanță între valoarea ocrotită și norma legală.
De altfel trebuie avut în vedere, că în nici un alt stat membru UE nu există plăcuțe pentru mase și dimensiuni. Depune în acest sens solicitarea Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutier din România nr 3456/09.12.2013 transmisă către Ministerul Transporturilor prin care atrage atenția asupra faptului că nu a fost controlat și nici amendat vreun transportator romana în UE pentru lipsa de plăcuțe.
Astfel ca intenția legiuitorului nu este de a se considera aceste fapte grave cum s-a precizat la pagina 5 a sentinței apelate ci de a se elimina aceasta cerință.
La o scurtă analiză asupra art.16 din OG 2/2001 observă că legiuitorul impune ca procesul verbal să cuprindă în mod obligatoriu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi Ia aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. In fapt o astfel de relatare nu există în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În continuare se arată la aliniatul 7 ca „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În al doilea rând, potrivit art. 19 din OG 2/2001: (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Cu toate că practic, din felul în care este formulat textul, art. 19 din OG nr. 2/2001 ar permite încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, aceasta prevedere trebuie interpretata prin prisma art. 16 alin. 7, în sensul că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie sa fie urmarea refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fata agentului constatator, și nicidecum în sensul îngrădirii dreptului contravenientului de a face obiecțiuni, drept expres prevăzut de lege. Altfel, ar rezulta că, în mod absurd și abuziv, agentul constatator să poată alege între a-i da dreptul contravenientului să facă obiecțiuni și a-i îngrădi acest drept, respectiv să încheie procesul-verbal în lipsa contravenientului, fără o justificare rezonabilă. Acesta este cazul de față, intimata putea să solicite prezența reprezentantului lor legal la sediul intimatei pentru a i se acorda posibilitatea efectuării obiecțiunilor, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Reprezentantului legal al societății lor trebuia să i se acorde posibilitatea efectuării obiecțiunilor la care este îndreptățit cât și erau și martori care puteau semna procesul verbal de contravenție. Procesul verbal trebuia încheiat în prezența reprezentantului său, pentru a nu le priva de dreptul de a efectua obiecțiuni.
Intimata putea să solicite prezența reprezentantului lor legal la sediul intimatei pentru a i se acorda posibilitatea efectuării obiecțiunilor, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
În subsidiar, cu privire la amenda aplicată și cuantumul acesteia arată că potrivit OG 2/2001 sancțiunile contravenționale principale sunt avertismentul, amenda contravențională, amenda contravențională având un caracter administrativ potrivit articolului 8. Solicită a se remarca și prevederile art.5 al. 5 potrivit căreia se instituie ca „Sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite." Mergând mai departe la art. 7 al. 3 „Avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune."
Consideră că la aplicarea sancțiunii intimata nu a respectat prevederile Art. 21 al. 3 potrivit căreia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal." Sancțiunea contravențională nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci doar un mijloc prin care se protejează relațiile sociale și se formează un spirit de responsabilitate.
Mai menționează că a achitat suma de 2000 lei în termen de 48 de ore, raportat la faptul ca acest termen este acordat o singură dată și nu reprezintă o recunoaștere a celor constatate de intimată în cuprinsul procesului verbal contestat.
În drept, se invocă prev. art 466 cod procedura civila și OG 2/2001.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Apelul este fondat.
Analizând cauza în limitele efectului devolutiv al apelului constată că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În ce privește celelalte critici ale apelantei tribunalul le găsește nefondate.
Apelanta a arătat că fapta sa nu ar trebui sancționată contravențional, pentru argumentele arătate mai sus. tribunalul reține că, potrivit principiului legalității incriminării, numai legiuitorul are competența de a stabili faptele care constituie contravenții, instanța de judecată neputând cenzura această apreciere sub nici un temei.
În ce privește considerentele legate de lipsa obiecțiunilor contravenientului din procesul-verbal, tribunalul constată că aceste mențiuni determină doar o nulitate virtuală, în condițiile indicării și dovedirii vreunei vătămări. Apelanta nu a indicat care ar fi vătămarea produsă, astfel că procesul-verbal nu poate fi anulat pentru aceste motive legate de menționarea obiecțiunilor.
În ce privește sancțiunea aplicată, tribunalul constată că amenda contravențională este, într-adevăr o sancțiune disproporționată.
Potrivit art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”. Aplicarea sancțiunii contravenționale nu este un scop în sine, ci prin aceasta se urmărește atragerea atenției asupra pericolului social al faptei săvârșite și crearea unei atitudini corespunzătoare față de respectarea dispozițiilor legale.
Fapta apelantei de a nu aplica plăcuțele privind dimensiunile și masele autovehiculului nu prezintă un pericol social semnificativ având în vedere că apelanta nu a urmărit eludarea vreunei dispoziții referitoare la reglementarea acestor mase și dimensiuni. Constatarea contravenției are în vedere, în mod pur formal, lipsa acestor plăcuțe și nu încălcarea regimului legal al gabaritului autovehiculelor. Pe de altă parte, tribunalul are în vedere că reglementarea ce se reține a fi încălcată este relativ nouă, iar pentru respectarea acesteia este necesară afectarea de timp și de resurse financiare de către apelantă.
Față de cele reținute, tribunalul constată că sancțiunea avertismentului este cea adecvată și proporțională faptei petentei, căreia i se va atrage astfel atenția asupra respectării dispozițiilor legale, chiar în situația în care le consideră injuste.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta S.C. G. P. S.R.L., CUI RO_, cu sediul în Comuna Pietroasa, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 457 din 12 februarie 2015 a Judecătoriei Miercurea-C..
Schimbă în tot sentința atacată. Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. G. P. S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 8 mai 2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii de 4.000 lei aplicată prin procesul-verbal atacat cu sancțiunea avertismentului. Atrage atenția petentei asupra pericolului faptei și recomandă respectarea legii.
Respinge cererea petentei de restituire a amenzii achitate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2015.
Președinte Judecător
U. I. C. S. R.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.C.I.U./14.09.2015
Primit: 14.09.2015
Tehnored./id/15.09.2015
Ex. 4/SD.-
Jud.fond: C. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 406/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 545/2015.... → |
|---|
