Anulare act administrativ. Sentința nr. 530/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 530/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 94/96/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 530
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Completul compus din:
Judecător: M. I. – Președinte
Grefier: Z. A. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei în contencios administrativ privind pe reclamanta C. V. G., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA HARGHITA, având ca obiect anulare act administrativ.
În lipsa părților.
Se constată că, prezenta cauză a fost dezbătută în fond la data de 17 martie 2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 29.01.2015, sub nr._, reclamanta C. V. G., domiciliată în mun. Miercurea C., P-ța Libertății, nr. 8, ., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C., .. 94, județul Harghita, a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună anularea în tot a deciziilor cu numerele_/16.07.2014 și_/16.07.2014, emise de Directorul Executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita în Dosarul nr._, privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului 0-2 ani, ca fiind emise în afara termenului general de prescripție, prevăzut de art. 21 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, precum și anularea în tot a deciziei nr. 62/01.09.2014 (răspuns la plângerea prealabilă), emisă de Directorul Executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita, privind debitul constituind indemnizația pentru creșterea copilului.
În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 83/30.10.2014 (decizie de respingere a cererii de scutire de plată), emisă de Directorul Executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita, privind scutirea de la plata debitului, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului încasată necuvenit și constatarea scutirii de la plată a debitului în sumă de 10.257 lei, cu titlu de indemnizație de creștere copil pretinsă a fi încasată necuvenit, conform dispozițiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 126/2014, precum și anularea în tot a Deciziei nr. 95/30.12.2014, (răspuns la plângerea prealabilă referitoare la cererea de scutire de plată), emisă de Directorul Executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita, privind respingerea contestației formulate împotriva deciziei de respingere a scutirii de la plată a debitului reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului încasată necuvenit.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 14 coroborat cu art. 15 din Legea 554/2004, reclamanta a solicitat instanței să dispună suspendarea executării deciziilor nr._/16.07.2014 și_/16.07.2014, emise de Directorul Executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita în Dosarul nr._, privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului 0-2 ani, până la soluționarea prezentei cauze și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, referitor la îndeplinirea condițiilor referitoare la procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat faptul că prin Decizia nr._/16.07.2014, (ANEXA 1) emisă de Directorul Executiv Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita în Dosarul nr._, s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând indemnizație pentru creștere copil 0-2 ani, în sarcina sa, în cuantum de 7.174 lei, ca sumă plătită necuvenit, pentru perioada 01.04._10 și 01.05._10, motivat de realizarea unor venituri supuse impozitului pe perioada concediului pentru creșterea copilului, iar prin Decizia nr._/16.07.2014, (ANEXA 2), emisă în același dosar, s-a decis constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând indemnizație pentru creștere copil 0-2 ani, în sarcina sa, în cuantum de 3.083 lei, ca sumă plătită necuvenit, pentru perioada 01.07._10, motivul fiind același, respectiv realizarea de venituri supuse impozitului pe perioada concediului pentru creșterea copilului.
Reclamanta a precizat că, împotriva deciziilor mai sus menționate a formulat contestație (ANEXA 3), în termen legal, transmisă prin corespondență, cu confirmare de primire la data de 04.08.2014, primită de pârâtă la data de 05.08.2014, contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 62/01.09.2014 (ANEXA 4), emisă de Directorul Executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita, comunicată prin poștă la data de 18.09.2014.
Raportat la data emiterii deciziilor de debit, reclamanta a invocat excepția prescripției dreptului A.J.P.I.S. Harghita de a dispune constituirea debitului și recuperarea sumelor reprezentând indemnizație creștere copil 0-2 ani, arătând că potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului „ (1) Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție. (2) Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 544/2004."
În aceste condiții, reclamanta a precizat faptul că Deciziile nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014 au fost emise de directorul executiv al A.J.P.I.S. Harghita după o perioadă de peste 4 ani de la data la care sumele acordate cu titlu de indemnizație creștere copil au fost efectiv încasate. Termenul de prescripție stabilit de legiuitor este de 3 ani și curge conform normelor generale, de la data la care sumele au fost încasate necuvenit. Având în vedere faptul că, potrivit OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, plata indemnizației pentru creștere copil se efectuează lunar, dreptul la acțiune cu privire la aceste prestații se stinge printr-o prescripție distinctă, așa cum prevede art. 12 din Decretul nr. 167/1958 - act normativ aplicabil prescripției în amil 2010, potrivit Capitolului VIII- art. 201-205 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Conform art. 1 din același decret, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
Reclamanta a precizat faptul că, în speță, sumele plătite cu titlu de indemnizație de creștere copil au fost încasate, conform viramentelor bancare, în luna aprilie 2010 la data de 09.04.2010, în luna mai 2010 la data de 11.05.2010 și în luna iulie 2010 la data de 09.07.2010. Astfel, valorificarea dreptului A.J.P.I.S. Harghita de recuperare a sumelor considerate ca fiind încasate necuvenit trebuia să se înscrie în termenul general de prescripție de 3 ani de la data plății acestor sume, calculat pentru fiecare lună în parte. Însă, după cum se poate constata, A.J.P.I.S. Harghita a înțeles să-și exercite dreptul de valorificare a prestațiilor acordate necuvenit, prin emiterea Deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014, ce vizează restituirea indemnizației de creștere copil, achitate în perioada 01.04._10, 01.05._10 și 01.07._10, cu depășirea termenului legal de 3 ani de valorificare dreptului pretins, de la data nașterii sale. Dacă termenul general de prescripție de 3 ani ar opera de la data emiterii deciziilor de stabilire a debitelor, în speță de la data de 16.07.2014, conform susținerilor A.J.P.I.S. Harghita, dispozițiile legale prevăzute de art. 21 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 și cele cuprinse în actele normative ulterioare cu incidență asupra prestațiilor sociale de acest gen, care reglementează termenul înăuntrul căruia trebuie recuperate aceste debite, respectiv art. 24 alin. (1) din OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, art. 1 alin. (5) din OUG nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistență socială, precum și pentru modificarea art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 1, pct. 2 din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor, nu ar mai avea aplicabilitate, A.J.P.I.S. Harghita putând emite decizii de constituire debite și recuperare sume necuvenite oricând, în funcție de data la care înțelege să-și exercite prerogativele legale de monitorizare și control a sumelor acordate cu titlu de prestații sociale.
Reclamanta a precizat faptul că potrivit OUG nr. 113/21.12.2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, prin care s-a abrogat OUG nr. 116/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, Agenția Națională și agențiile teritoriale înființate în subordinea acesteia, au ca obiectiv principal monitorizarea modului de acordare a sumelor pentru plata beneficiilor de asistență socială și pentru programele de servicii sociale, conform dispozițiilor art. 5 lit. d), având în acest sens atribuții de monitorizare și control asupra modului de acordare a beneficiilor de asistență socială, așa cum dispun prevederile art. 6 alin. (1) lit. 1) din același act normativ și cele cuprinse în Regulamentul de Organizare și Funcționare al acestui instituții.
Prin urmare, reclamanta a precizat că A.J.P.I.S. Harghita avea obligația legală de a monitoriza și controla modul în care se efectuau plățile cu privire la prestațiile sociale, asigurând respectarea și aplicarea legislației în domeniu. Faptul că A.J.P.I.S. Harghita a efectuat un control în acest sens doar în anul 2014 nu constituie un temei legal de aplicare a termenului de prescripție calculat de la această dată, având în vedere că împrejurările care au stat la baza constituirii debitului, respectiv veniturile obținute în perioada 01.04.-31.05.2010 și 01.07.-31.07.2010, au existat atât în perioadele menționate, cât și ulterior, până la data constatării, respectiv 16.07.2014.
În acest sens, reclamanta a menționat că veniturile pe care le-a obținut, în cuantum total de 82,11 lei, conform adeverinței nr._/76.11.2014, emisă de Maxygo Broker de asigurare SRL, reprezentând comision în baza Contractului de mandat nr. 5383/07.12.2009, au fost supuse impozitării cu reținere la sursă, potrivit Codului fiscal, astfel că, informațiile referitoare la acest aspect declarate Ia Administrația Finanțelor Publice ar fi putut fi obținute de către A.J.P.I.S. Harghita într-un termen rezonabil, care să-i permită constatarea și recuperarea debitului, în termenul general de prescripție, cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) din OUG nr. 148/2005.
Pe de altă parte, a specificat că, chiar dacă art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, cuprinde dispoziții cu caracter general, aceasta nu înseamnă că A.J.P.I.S. Harghita își poate alege aleatoriu data de la care să curgă termenul de prescripție, astfel încât aceasta să corespundă intereselor sale, eludând dispozițiile privind instituția prescripției dreptului la acțiune.
Referitor la soluționarea de către A.J.P.I.S. Harghita a plângerii reclamantei, aceasta a arătat că prin Decizia nr. 62 din 01.09.2014 (ANEXA 4), privind debitul constituind indemnizația pentru creșterea copilului, Directorul Executiv al A.J.P.I.S. Harghita a decis respingerea contestației formulată de subsemnata împotriva Deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014, motivat de faptul că, în perioada constatării debitului, am realizat venituri provenite din activități desfășurate în baza contractului de mandat, așa cum rezultă din adeverința nr. 8729/11.07.2014, emisă de societatea Maxygo Broker de Asigurare SRL.
Reclamanta a precizat faptul că, Decizia nr. 62/01.09.2014 privind debitul constituind indemnizația pentru creșterea copilului, emisă de Directorul Executiv al AJPIS Harghita este neîntemeiată, având în vedere că, aceasta este motivată în drept pe dispozițiile OUG nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, act normativ care nu era în vigoare la data stabilirii indemnizației pentru creșterea copilului de care a beneficiat, și nici la data la care a realizat venituri supuse impozitului. În acest sens, a arătat că, OUG nr. 111/2010, privind indemnizația lunară pentru creșterea copiilor a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830/10.12.2010 și a devenit aplicabilă copiilor născuți începând cu 01.01.2011. Or, în speță, ea a beneficiat de concediul și indemnizația pentru creșterea copilului în temeiul dispozițiilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, copilul meu fiind născut la data de 16.19.2009, și nicidecum de cele prevăzute de OUG nr. 111/2010.
Pe de altă parte, a arătat că în cuprinsul deciziei se precizează faptul că în perioada constatării debitului, a avut venituri provenite din activități desfășurate în baza contractului de mandat încheiat cu Maxygo Broker de Asigurare SRL. Dacă debitul mai sus menționat a fost constatat în perioada în care a realizat venituri supuse impozitării, deci în perioada 01.04._10, 01.07._10, nu se justifică motivarea prevăzută în art. 2, teza finală din Decizia nr. 62/01.09.2014, potrivit căreia „prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut împrejurarea sau nașterea dreptului”, cu consecința respingerii contestației.
În ceea ce privește răspunsul A.J.P.I.S. Harghita la cererea sa de scutire de la plată a debitelor, reclamanta a menționat faptul că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 126/23.09.2014 pentru modificarea OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, a formulat o cerere privind scutirea de la plată a debitelor constituite în baza Deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014, conform dispozițiilor art. II alin. (1) coroborate cu art. IV alin. (1) din actul normativ menționat, cerere ce a fost înregistrată la A.J.P.I.S. Harghita sub nr._/06.10.2014.
Prin Decizia nr. 83/30.10.2014, emisă de Directorul Executiv al A.J.P.I.S. Harghita, în baza prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precizată din nou ca temei legal, comunicată prin poștă la data de 19.11.2014, a fost respinsă cererea formulată, motivat de faptul că, din adeverința nr. 8729/11.07.2014, eliberată de către Maxygo Broker de Asigurare SRL, reiese că în perioada constatării debitului a avut venituri din activități desfășurate în baza contractului de mandat, în drept fiind invocate prevederile art. III, alin. 1 din Legea nr. 126/23.09.2014.
Reclamanta a precizat faptul că, împotriva Deciziei nr. 83/30.10.2014, a formulat, în termen legal, contestație, înregistrată la AJPIS Harghita sub nr._/04.12.2014, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 95/30.12.2014, comunicată prin poștă la data de 19.01.2015. În motivarea Deciziei nr. 95/30.12.2014, Directorul Executiv al AJPIS Harghita, a invocat în fapt și în drept aceleași motive care au fost avute în vedere și în deciziile anterioare de respingere a contestației și a cererii de scutire de plată, fără o analiză detaliată a situației de fapt existente și a motivelor invocate în contestație, emițând un act superficial ce poartă același șablon și aceeași poziție de respingere nejustificată a argumentelor legale expuse, fără a preciza exact culpa ce îi este adusă și frauda pe care a produs-o bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale, cu consecința restituirii indemnizației acordate, în cuantum total de 10.257 lei.
Reclamanta consideră că, realizarea unor venituri constând în obținerea de comision în baza unui contract de mandat, pentru care s-au respectat toate dispozițiile legale în materie, fiind achitate sumele aferente cu titlu de impozit, potrivit Codului fiscal, declarate la administrația finanțelor publice, nu reprezintă o infracțiune sau o faptă ilicită care să conducă la stabilirea de către AJPIS Harghita, în sarcina mea, a unei culpe în sensul dispozițiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 126/2014. Dispozițiile art. III alin. (1) din Legea nr. 126/2014 trebuie interpretate din perspectiva considerentelor pe care le-a avut în vedere legiuitorul, care a înțeles că beneficiul scutirii de la plată a debitelor constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza OUG nr. 148/2005 sau a OUG nr. 111/2010, nu se va aplica acelor persoane care s-au folosit de fraudă și au săvârșit o faptă ilicită, din culpă, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații, care au avut drept consecință stabilirea eronată a cuantumului indemnizației de creștere copil sau a perioadei de acordare a acesteia, și nicidecum a situațiilor în care drepturile au fost corect stabilite în baza unor documente legale, emise de organele competente.
În continuare, reclamanta a precizat că acest aspect este relevant și din prisma dispozițiilor art. I, pct. 1-2 din Legea nr. 126/2014, care reglementează realizarea de venituri supuse impozitului pe perioada concediului pentru creșterea copiilor și cuantumul acestora, într-un context care a avut ca fundament situațiile întâlnite în practică și necesitatea încadrării lor într-un cadru legal care să țină cont atât de natura beneficiilor de asistență socială, în special a indemnizației pentru creșterea copiilor, cât și de stimularea comportamentului activ pe piața muncii a persoanelor beneficiare de indemnizație pentru creșterea copiilor.
Totodată, a precizat că, condiția avută în vedere de legiuitor pentru acordarea scutirii de la plata debitelor constituite în baza OUG nr. 148/2005 și OUG nr. 110/2010 este cea prevăzută de art. IV alin. (1) din Legea nr. 126/2014. În susținerea acestor argumente, reclamanta a anexat acțiunii punctul de vedere care i-a fost comunicat de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin adresa înregistrată sub nr. 3964/L.C./4771/C.S./08.12.2014, urmare a solicitării sale cu privire la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 126/2014 pentru modificarea OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, în care se precizează clar că acest act normativ nu se aplică celor care „au fraudat sistemul prin declararea unor date neconforme cu realitatea, falsificarea unor documente sau nedeclararea în mod voit a unor informații". În acest sens, reclamanta a solicitat să se constate că, prin obținerea sumei de 82,11 lei, reprezentând comision în baza contractului de mandat, declarată la administrația financiară, nu a fraudat sistemul și nu a produs o pagubă bugetului de stat, cuantumul indemnizației de creștere copil fiindu-i stabilit în baza veniturilor salariale obținute, pentru care a contribuit la bugetul statului în calitate de salariat, având o vechime în muncă de aproximativ 22 de ani.
Față de cele mai sus expuse, reclamanta consideră că, invocarea în drept a culpei personale constituie o încălcare abuzivă a drepturilor și intereselor sale legitime, atâta timp cât, din documentele și informațiile existente la dosar și cele obținute ulterior de către AJPIS Harghita nu rezultă sub nicio formă săvârșirea unei fapte ilicite care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 126/2014 și, pe cale de consecință, la îngrădirea drepturilor sale de a beneficia de prevederile acestui act normativ.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 legea contenciosului administrativ, art. 194 și urm. din Codul de procedură civilă, OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1025/09.08.2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, Noul cod civil și Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, OUG nr. 113/21.12.2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, Legea nr. 126/23.09.2014 pentru modificarea OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului.
În probațiune, reclamanta a depus o . înscrisuri (filele nr. 6-28).
La data de 11.03.2015, reclamanta a depus la dosar, în completare, Ordinul comun al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și ministrului finanțelor publice nr. 2396/_ privind aprobarea Procedurii de efectuare a plății restituirilor prevăzute de Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum I pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului și instrucțiunile de aplicare a prevederilor art. II-IV din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, precizând conținutul art. 2 din procedură, respectiv „Conform prevederilor art. III din lege nu fac obiectul scutirii plată ș/sau restituirii debitele care, după caz: a) sunt contestate prin acțiune în instanță și aflate în pronunțare; b) sunt contestate prin acțiune în instanță și pentru care instanța s-a pronunțat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă; c) sunt stabilite ca urmare a corectării veniturilor care au stat la baza stabilirii dreptului, fie din cauza completării incorecte de către angajator a adeverinței de venituri, fie din cauza diferențelor de venit în condițiile art. 22 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, cu modificările și completările ulterioare.”
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, la data de 17.03.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și menținerea în tot a deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014, emise de directorul executiv al AJPIS Harghita, a deciziei nr. 62/01.09.2014 de respingerea a contestației emise de directorul executiv al AJPIS Harghita, ca fiind legale și temeinice.
În susținerea respingerii excepției invocate, pârâta a arătat că potrivit art. 2500 din Codul civil, obiectul prescripției extinctive este dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, ce se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Prin drept la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz. Astfel, prescripția extinctivă nu operează asupra debitului ci asupra dreptului de a constrânge debitorul să restituie sumele încasate cu titlul necuvenit. A menționat faptul că potrivit art. 2517 din Codul civil, termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.
În ceea ce privește începutul prescripția extinctivă, pârâta a învederat că prevederile art. 2523 din Codul civil, conform cărora „Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui", adică a dreptului și pe cale de consecință consideră faptul că, prescripția extinctivă nu operează asupra debitului ci asupra dreptului la acțiune, în speță termenul de prescripție începe să curgă de la data constatării debitului care corespunde cu data controlului efectuat de către instituțiile statului abilitate, respectiv Curtea de conturi sau inspectori sociali, persoane abilitate din cadrul Ministerului muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că în urma controlului efectuat, prin Decizia nr._/16.07.2014, s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei de 7174 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului, încasată necuvenit pentru perioada 01.04._10, iar prin Decizia nr._/16.07.2014 s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei de 3083 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului, încasată necuvenit pentru perioada 01.07._10.
Pârâta a precizat că, în perioada concediului pentru creșterea copilului reclamanta - a realizat venituri supuse impozitului. Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, pentru acordarea indemnizației de creșterea copilului, beneficiarul nu trebuie să realizeze venituri supuse impozitului pe venit. A arătat că din adresa nr. E 3829/16.07.2014, eliberată de către Groupama Asigurări, a reieșit faptul că reclamanta, în perioada constatării debitului, a avut venituri provenite din activități desfășurate în baza contractelor încheiate potrivit Codului civil - contract de agent de asigurare. Potrivit art. 16, alin. 2, lit. „i” din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, dreptul la indemnizație se suspendă în perioada în care beneficiarul realizează venituri supuse impozitului cum sunt cele definite la art. 46 din Legea nr. 571/2003, privind codul fiscal.
Totodată, pârâta a precizat că art. 16, alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, a fost modificat prin Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, iar legiuitorul a dorit ca mămicile să poată realiza, pe viitor, venituri supuse impozitului până la 6 ISR într-un an calendaristic.
Potrivit art. III din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, debitele cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție acordate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenție de către acesta a unor documente despre care cunoștea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității sau nedeclararea unor informații nu fac obiectul scutirii la plată.
În vederea susținerii întâmpinării formulate, pârâta a invocat ca și practică judiciară în materie. Cât privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca fiind netemeinic.
În drept, au fost invocate prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111 din 8 decembrie 2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, ale Hotărârii nr. 52 /2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111 din 8 decembrie 2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, ale Legii nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, ale art. 205 din Cod procedură civilă.
În cadrul ședinței de judecată din data de 17 martie 2015, reclamanta a declarat că, lasă la aprecierea instanței soluționarea capătului V de cerere, respectiv suspendarea executării deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014, emise de Directorul Executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita în dosarul nr._, privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului 0-2 ani, până la soluționarea prezentei cauze.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Prin Decizia nr._/16.07.2014 (f.7), emisă de pârâtă pe seama reclamantei, privind recuperarea sumei plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, s-a stabilit că se recuperează suma de 7.174 lei, primiți de susnumită în mod necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioadele 01.04.2010 – 30.04.2010 și 01.05.2010 – 31.05.2010.
Totodată, prin Decizia nr._/16.07.2014 (f.8) s-a dispus recuperarea sumei de 3.083 lei, încasată în mod necuvenit de reclamantă în perioada 01.07.2010 – 31.07.2010.
În cuprinsul celor două decizii, pârâta a reținut că, în perioadele menționate, reclamanta a realizat venituri supuse impozitului, după cum rezultă din datele comunicate de MaxyGo Broker de Asigurări S.R.L. (f.16). În același sens, s-a apreciat că veniturile din activitatea de asigurare sunt supuse impozitului pe venit, motiv pentru care, în perioadele în care le-a realizat, reclamanta nu putea beneficia și de indemnizația pentru creșterea copilului.
Potrivit art. 24 al. (1) din OUG nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, „sumele reprezentând drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, încasate necuvenit, se recuperează de la beneficiarii acestora, în condițiile legii, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție.”
Astfel, trebuie precizat faptul că pârâta a procedat la emiterea deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014 după trecerea a peste 4 ani de la data la care sumele acordate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului au fost efectiv încasate.
De asemenea, în conformitatea cu prevederile OUG nr. 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, plata indemnizației pentru creșterea copilului se efectuează lunar, dreptul la acțiune cu privire la aceste prestații se stinge printr-o prescripție distinctă, așa cum prevede art. 12 din Decretul nr. 167/1958, act normativ aplicabil prescripției aferente anului 2010, potrivit Capitolului VIII - art. 201-205 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Totodată, conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
Conform celor susținute de reclamantă și necombătute de către pârâtă, sumele plătite cu titlu de indemnizație de creștere a copilului au fost încasate, conform viramentelor bancare, pentru luna aprilie 2010, la data de 09.04.2010, pentru luna mai 2010, la data de 11.05.2010 și pentru luna iulie 2010, la data de 09.07.2010.
În contextul celor prezentate, instanța apreciază că, deciziile nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014, ce vizează restituirea de către reclamantă a indemnizației de creștere a copilului, au fost emise cu depășirea termenului legal de prescripție de 3 ani, urmând a proceda la anularea lor.
Subsecvent anulării deciziilor menționate anterior, instanța va dispune și anularea deciziei nr. 62/01.09.2014 (f.13), emisă de pârâtă pe seama reclamantei, privind debitul reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului.
De asemenea, în contextul în care instanța a dispus anularea deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014, va proceda la respingerea cererii subsidiare formulată de reclamantă, precum și a cererii de suspendare a celor două decizii menționate anterior.
Ținând cont de aceste considerente, instanța va proceda la admiterea în parte a acțiunii promovată de reclamantă.
Având în vedere prevederile art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea reclamantei C. V. G., domiciliată în mun. Miercurea C., P-ța Libertății, nr. 8, ., CNP:_, formulată împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Harghita, cu sediul în Miercurea C., .. 94, jud. Harghita, și în consecință:
Dispune anularea deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014, emise de pârâtă pe seama sa, ca fiind emise în afara termenului general de prescripție, prevăzut de art. 21 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Dispune anularea deciziei nr. 62/01.09.2014, emisă de pârâtă pe seama sa, privind debitul reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului.
Respinge cererea subsidiară formulată de reclamantă, precum și cererea de suspendare a executării deciziilor nr._/16.07.2014 și nr._/16.07.2014.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul Harghita.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.03.2015.
Președinte,
M. I.
Grefier,
Z. A. C.
Red.: M.I.
Primit: 28.04.2015
Tehnored./id./28.04.2015
4 ex. Z.C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1392/2015. Tribunalul... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
