Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 596/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1766/234/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.596
Ședința publică din data de 18 iunie 2015 18 Iunie 2015
Completul compus din:
Judecător: U. E. Steluța – Președinte
Judecător: C. S.
Grefier: Z. A. C.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta . împotriva sentinței civile 92, pronunțată la data de 27 ianuarie 2015 în dosarul nr._, de către Judecătoria G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER – INSPECTORATUL TERITORIAL 8.
În lipsa părților.
Se constată că prezenta cauză a fost dezbătută în fond la data de 17 iunie 2015, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrală din prezenta decizie civilă.
INSTANȚA
Deliberând constată:
I. Sub nr._ din 30.09.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei G. plângerea contravențională formulată de petenta .. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER BUCUREȘTI, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 12.09.2014.
Prin sentința civilă nr.92 din 27.01.2015 a Judecătoriei M. C. s-a dispus respingerea plângerii.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.09.2014, s-a reținut faptul că la aceeași dată, orele 10.05, pe DN 12, km 141, localitatea Lăzarea a fost oprit și verificat ansamblul de autovehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către F. SRL și condus de către B. A., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național (f. 4).
La momentul controlului s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestuia, respectiv faptul că operatorul de transport rutier F. SRL nu a echipat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu plăcuță din care să rezulte dimensiunile maxime admise ale acestuia, în scopul facilitării controlului deoarece pe autovehiculul anterior menționat exista doar plăcuța cu masele maxime admise aplicată de producător.
Potrivit mențiunilor din procesul verbal de constatare a contravenției, în cazul în care pe plăcuță există specificate doar masele maxime admise RAR aplică pe vehicul o altă plăcuță cu valorile dimensiunilor. Această plăcuță trebuia aplicată începând cu data de 04.02.2014 deoarece respectivul autovehicul a efectuat ITP-ul la data de 24.01.2014, conform Ordinului 1567/24.12.2013, care stipulează că termenul limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație.
Fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012, aceasta fiind sancționată în temeiul art. 7 alin. 1 și 2 lit. a din același act normativ cu amendă în cuantum de 4.000 de lei cu posibilitatea ca în termen de 48 de ore să achite jumătate din minimul amnezii, respectiv 2.000 de lei.
Petenta nu a semnat procesul verbal de contravenție, întrucât nu era de față la momentul încheierii acestuia, dar nici de un martor care să certifice aceste aspecte deoarece nu s-a putut identifica un alt martor decât un alt agent constatator.
Potrivit formularului de control în trafic . nr._ nu s-au înregistrat abateri în ceea ce privește timpii de conducere și odihnă (f. 5).
Conform facturii . nr._ din data de 17.09.2014 și a ordinului de plată din aceeași dată, petenta a achiziționat plăcuța inscripționată cu masele și dimensiunile maxime autorizate (f. 6, 15).
Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 instanța a constatat că petentul a formulat în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 plângere contravențională.
Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
De precizat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, s-a reținut că art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice existența unor prezumții de fapt și de drept în măsura în care acestea sunt incluse în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare (Cauza A. c. României, paragraful 60; cauza I. P. c. României, paragraful 31, cauza N. G. c. României, paragraful 30).
De asemenea, în cauzele anterior indicate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei, în vederea răsturnării prezumției, astfel cum rezultă din dispozițiile dreptului național aplicabil în materie contravențională, aparține celui care supune o pretenție judecății, respectiv petentului.
În ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentei prevăzută de art. 4 pct. 61 din HG 69/2012 instanța reține că aceasta constă în nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora. Săvârșirea acestei contravenții este sancționată de art. 7 alin. 1 din același act normativ cu amendă de la 4.000 la 6.000 lei.
Instanța a mai reținut că, potrivit art. 1341 alin. 1 din OMTI nr. 980/2011, în scopul facilitării controlului vehiculelor care sunt utilizate de întreprinderile de transport în cont propriu sau de operatorii de transport rutier, aceștia au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează:
a) plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului;
b) plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului.
În cazul în care plăcuțele aplicate de producători sau autorități competente nu conțin valorile dimensiunilor vehiculului, în conformitate cu art. 1341 alin. 3 din același act normativ, Regia Autonomă "Registrul Auto Român" aplică pe vehicul o plăcuță cu valorile dimensiunilor, într-un loc accesibil în apropierea plăcuței producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului.
De asemenea, conform alin. 7 al aceluiași articol, începând cu data de 1 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică - RNTR1, cu modificările și completările ulterioare.
Sub aspectul temeiniciei petenta a contestat procesul verbal de constatare a contravenției precizând că autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ este dotată cu plăcuța din care rezultă masele admise/autorizate de lege, iar potrivit formularului de control rezultă că nu s-au înregistrat abateri.
Având în vedere normele legale anterior menționate, instanța a reținut că afirmațiile petentei sunt neîntemeiate din moment ce acesteia îi revenea obligația de a echipa autovehiculul cu plăcuțe din care să rezulte atât masele cât și dimensiunile maxime admise, începând cu data de 04.02.2014, deoarece, astfel cum rezultă din înscrisul depus de intimată la fila 35, inspecția tehnică periodică a fost efectuată la data de 25.01.2014.
Pentru a reține astfel instanța a avut în vedere că potrivit planșelor foto depuse la dosarul cauzei de intimat, la momentul controlului, pe autovehiculul aparținând petentei se regăseau doar plăcuțele aplicate de către producător privind masele maxime admise.
De asemenea, conform facturii și ordinul de plată, aflate la filele 6 și 15, petenta a achiziționat plăcuța inscripționată cu masele și dimensiunile maxime autorizate după aplicarea sancțiunii contravenționale, iar potrivit precizărilor petentei la momentul controlului nu exista tăblița prevăzută de legislația națională însă consideră că pe autovehiculul exista tăblița producătorului pe care sunt menționate dimensiunile necesare.
În ceea ce privește împrejurarea că potrivit formularului de control nu s-au înregistrat abateri, instanța a reținut că acest formular se referă strict la controlul timpilor de conducere și de odihnă unde, astfel cum reiese din conținutul acestuia, nu au existat nereguli.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare, sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 de lei fiind proporțională cu gravitatea faptei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Raportat la acestea, instanța a reținut că, potrivit art. 4 din HG 69/2012 contravenția săvârșită de către petentă reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr.27/2011, iar sancțiunea a fost aplicată în cuantumul ei minim. De asemenea instanța a mai reținut că petentei îi revenea obligația de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuța din care să rezulte dimensiunile și masele maxime admise începând cu data de 04.02.2014, dar până la momentul controlului, respectiv 12.09.2014 aceasta nu s-a conformat, precum și faptul că potrivit evidenței depuse de intimat la fila 26 petenta a mai fost sancționată contravențional anterior de numeroase ori.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de S. pentru control în transportul rutier. Acesta a fost înregistrat la Judecătoria M. C. la data de 23.03.2015.
Apelantul solicită admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și, în urma rejudecării, respingerea plângerii contravenționale.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel .. Acesta a fost înregistrat la Judecătoria G. la data de 20.03.2015.
Apelanta solicită admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul admiterii plângerii contravenționale; în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei și cuantumul exagerat al amenzii.
În cadrul motivelor, apelanta arată că prin fapta contravențională reținută în sarcina sa lipsa plăcuței cu mase și dimensiuni admise, consideră că nu a pus în pericol siguranța circulației și integritatea celorlalți participanți la trafic. Solicită să se constate că fapta este de o gravitate redusă, pericolul social concret al faptei săvârșite este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, valorile sociale ocrotite de HG. 69/2012 au fost lezate minim.
Conform prevederilor art.5, alin.5 din OG nr.2/2001, aprobată prin Legea nr.180/2002, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Totodată, conform art.7 din același act normativ, sancțiunea principal a avertismentului se poată aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. în cauza de față, sancțiunea aplicată, deși este între limitele prevăzute de actul normativ, consideră că este mult prea aspră ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Intimatul Inspectoratul de S. pentru controlul în transportul rutier București nu a formulat întâmpinare.
III. Analizând actele apelului și hotărârea atacată sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.479 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție, apelanta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 alin.61 din H.G. nr.69/2012, reținându-se în sarcina sa faptul că nu a echipat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile maxime admise ale acestuia, în scopul facilitării transportului, pe autovehicul existând doar plăcuța cu masele admise aplicată de producător.
Prima instanță a respins plângerea contravențională, Tribunalul însușindu-și această soluție, cu întreaga argumentație a primei instanțe.
În ce privește solicitarea de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că în mod întemeiat prima instanță a respins-o, constatând că pe autovehiculul supus controlului nu era aplicată plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestuia, prevăzută de legislația națională.
Potrivit art.4 pct.61 din H.G. nr.69/2012, constituie contravenție „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora”. Apelanta susține că autovehiculul era dotat cu plăcuța din care rezultă masele admise, aplicată de producător. Însă, obligația stabilită prin textul de lege citat se referă la echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte și dimensiunile acestuia, iar nu doar masele maxime admise. Or, apelanta nu a făcut dovada dotării autovehiculului cu o astfel de plăcuță.
În ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, apelanta susține că fapta nu a prezentat un pericol social. Însă, Tribunalul constată că nu au fost indicate elemente pertinente și excepționale care să demonstreze lipsa de pericol social al faptei săvârșite sau un pericol scăzut.
Astfel cum a reținut și prima instanță, fapta pentru care a fost sancționată apelanta constituie o încălcare gravă a prevederilor Regulamentelor CE nr.1071/2001, nr.1072/2009, nr.1073/2009 și a O.G. nr.27/2011, iar sancțiunea a fost aplicată în limita minimă prevăzută de art.7 alin.1 și 2 lit. a din H.G. nr.69/2012.
Instanța poate aprecia că o faptă contravențională prezintă un grad de pericol social scăzut, care să permită aplicarea sancțiunii avertismentului, în situații de excepție, în care să se dovedească motivul excepțional pentru care nu au fost respectate dispozițiile legale ce au atras aplicarea sancțiunii amnezii.
Or, în cauză, nu s-au învederat astfel de motive care să permită instanței o apreciere în sensul considerării ca suficientă a sancțiunii avertismentului. Petenta nu a arătat și dovedit motivul pentru care nu a respectat prevederile art.4 alin.61 din H.G. nr.69/2012, pentru a da posibilitatea instanței să analizeze condițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, ce trebuie avute în vedere la aprecierea gradului de pericol social concret al faptei.
Aplicarea sancțiunii avertismentului nu este o facultate arbitrară a instanței de judecată. Limitele legale ale sancțiunii contravenționale stabilite de legiuitor pentru fapta petentei sunt obligatorii pentru instanța de judecată, care poate aplica sancțiunea avertismentului doar în cazul existenței unor împrejurări excepționale, care să impună această sancțiune. În caz contrar, s-ar ajunge la situația absurdă, neurmărită de legiuitor, ca în toate cazurile similare celei din speță să se poată aplica sancțiunea avertismentului, ceea ce ar contraveni finalității legii.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul formulat, menținând hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta .. împotriva sentinței civile nr.92 din 27.01.2015, pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-INSPECTORATUL TERITORIAL 8.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2015.
Președinte Judecător
U. E. Steluța C. S.
Pt.C. S. fiind plecată
în concediu de odihnă,
semnează
Președintele completului U. E. Steluța
Grefier
Z. A. C.
Pt.Z. A.C.. fiind plecată
în concediu de odihnă,
semnează
Grefier șef secție civilă
E. M.
Red.E.S.U./24.08.2015
Primit: 24.08.2015
Tehnored./id/25.08.2015
Ex. 4/SD.-
Jud.fond: Zameu A.M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 422/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 183/2015.... → |
|---|
