Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 414/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 414/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 765/96/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.414
Ședința publică de la 12 martie 2015
Completul compus din:
Judecător: R. S.
Grefier: M. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. Z. domiciliat în F., . A, județul Harghita., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finațelor Publice Harghita, cu sediul în municipiul Miercurea C., ., nr. 20, județul Harghita și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, ..294 corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta reclamantului av. B. Krisztina, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare față de părți este legal îndeplinită.
În conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 - C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantului declară că nu are alte cereri în probațiune de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulată în cauză, instanța acordă cuvântul reprezentantei reclamantului pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 28/26.02.2014 rperezentând onorariul avocațial. Totodată solicită și admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă.
Instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin Decizia nr.5928/R din data de 18 noiembrie 2014 Curtea de Apel Târgu M. a admis recursul formulat de G. Zsombor împotriva Sentinței civile nr.1590/20 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Harghita, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Târgu M. a reținut că, instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune conform art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, invocată de pârâtă, deoarece în condițiile în care reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 27.02.2009 (fila 7 în dosarul de fond) dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie la data de 01 ianuarie 2015, or acțiunea a fost înregistrată la instanța de fond la data de 11 martie 2014, pe cale de consecință în temeiul art.496 alin.1 Cod proc.civ. Curtea a admis recursul și în temeiul art.498alin.2 Cod proc. civ. Coroborat cu art.488 pct.8 Cod proc. civ. a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 11 martie 2014, sub nr._, reclamantul G. Z., a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună următoarele:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.595,00 lei reprezentând taxa pe poluare;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată de la data încasării sumei și până la data restituirii integrale și efective a sumei;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul, a arătat că a achiziționat un autoturism, pentru care, la data înmatriculării în România, a fost obligat la plata unei taxe pe poluare. A achitat taxa însă, a considerat perceperea acesteia ca fiind injustă și nelegală în raport cu dispozițiile TCUE. Ulterior a solicitat restituirea taxei pe poluare însă pârâta a refuzat categoric restituirea sumei, considerată ca fiind o taxă legală.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prevederile Tratatelor constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr.554/2004, art.23, art.25, art.110 din TCE, art.148 din Constituția României, Legea nr.157/2005, Decizia nr.24/2011 ÎCCJ, art.124, art.120 alin.7 din OG nr.92/2003.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, precum și a petitelor referitoare la cheltuielile de judecată și la plata dobânzii legale.
Prin același act pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta a arătat că suma achitată cu titlu de taxă pe poluare nu poate fi restituită integral ci doar o eventuală diferență între taxa pe poluare și taxa pentru emisiile poluante, conform prevederilor Legii nr.9/2012. Cererea de restituire a diferenței va fi adresată organului emitent, singurul competent a dispune de a se pronunța cu privire la această restituire.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, se arată că, în cazul admiterii acțiunii, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita nu va avea posibilitatea restituirii sumei solicitate decât dacă aceasta va fi virată de către beneficiar în contul acestei instituții.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestui capăt de cerere, considerând că instituția nu se află în culpă procesuală. De asemenea, a solicitat respingerea petitului referitor la plata dobânzii legale.
În drept, a invocat textele de lege la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare și nu a invocat excepții sau apărări.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul reține, în fapt, că reclamantul a importat un autovehicul dintr-o țară membră a Uniunii Europene, unde a și fost anterior înmatriculat.
Pentru a-l înmatricula in România, reclamantul a fost obligat să plătească o taxă pe poluare în sumă totală de 2.595,00 lei cu chitanța nr._ din data de 27.02.2009.
Tribunalul constată că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011, pronunțată în cauza C-402/09, T./Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 110 TFUE "se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională".În considerentele hotărârii, Curtea a reținut, în esență, că reglementarea instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, care prevede plata taxei pe poluare, are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, din moment ce autovehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a autovehiculelor de ocazie și înmatriculate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În plus, la punctul 60 al hotărârii, Curtea a reținut că "obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește".
În concluzie, Tribunalul constată că taxa pe care a plătit-o reclamantul încalcă art. 110 TFUE, acțiunea principală fiind întemeiată. D. urmare, pârâta trebuie să îi restituie reclamantului taxa plătită, la care se adaugă dobânda fiscală începând cu data plății taxei de poluare și până la data restituirii integrale a acesteia, având în vedere hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunțată în cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu) a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a stabilit că Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în art. 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
. Legii nr. 9/2012 nu schimbă cu nimic lucrurile, mai întâi pentru că instituirea dreptului de a cere eventuala diferență de taxă nu exclude dreptul de a cere restituirea taxei în integralitate. În al doilea rând, și O.U.G. nr. 50/2008 a conținut o dispoziție similară, care nu i-a împiedicat pe contribuabili să ceară restituirea integrală a taxei plătite anterior intrării ei în vigoare, în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, soluția fiind consacrată unanim în jurisprudență. Și, în sfârșit, conform principiului tempus regit actum, legalitatea unei taxe nu poate fi apreciată în funcție de dispozițiile legale incidente la un moment ulterior plății ei.
Având în vedere că taxa plătită de reclamant a fost virată în contul chematei în garanție, aceasta trebuie să pună la dispoziția pârâtei suma care trebuie restituită reclamantului cu acest titlu, cererea de chemare în garanție fiind, la rândul ei, întemeiată.
Având în vedere prevederile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, fiind în culpă procesuală, va fi obligată, să achite reclamantului suma de 709,50 lei cheltuieli de judecată, efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. Z., cu domiciliul în F., . A, județul Harghita,având CNP_, împotriva pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în municipiul Miercurea C., . nr. 20, județul Harghita, și, în consecință:
Obligă pe pârâtă să îi restituie reclamantului suma de 2.595,00 lei, plătită cu chitanța nr._ din data de 27.02.2009, la care se adaugă dobânda fiscală începând cu data plății taxei de poluare și până la data restituirii integrale a acesteia.
Admite cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 294, corpul A, și, în consecință:
Obligă chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma care trebuie restituită reclamantului.
Obligă pe pârâtă să îi plătească reclamantului suma de 709,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Harghita.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2015.
Președinte,
R. S.
Grefier,
M. M.
Red,RS
P..13.03.2015
tehnored/id .17.03.2015
.m.m. ex,.5
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 472/2015. Tribunalul HARGHITA | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
