Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 24-02-2015, Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 3360/258/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.117
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Completul compus din:
Judecător: S. E. - Președinte
Judecător: M. I.
Grefier: L. P.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de către apelantul S. J., împotriva sentinței civile nr. 2215 pronunțată la data de 24 septembrie 2014 de către Judecătoria Miercurea C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ., nr._, din data de 07.06.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.2215 din 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea-C., s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. J., cu domiciliul în mun. G., cartierul Florilor, . în contradictoriu cu intimatul I. de Politie al Județului Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C., .. 34, jud. Harghita, prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 07.06.2014.
S-a menținut procesul verbal mai sus arătat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ., nr._ din 07.06.2014, petentul a fost sancționat contravențional, întrucât la data de 07.06.2014, orele 11,14, a depășit neregulamentar un alt autovehicul, în timp ce circula pe drumul E 578, manevra efectuată fiind neregulamentară pentru că, a încălcat marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers în zona de acțiune a indicatorului ce interzice depășirea autovehiculelor.
Art. 120 alin 1 lit. i) din HG 1391/2006 prevede interdicția depășirii când pentru efectuarea ei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Potrivit art. 100, alin. 3, lit. e) din OUG 195/2002 republicată, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Pentru săvârșirea acestei contravenții, petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 5 puncte amendă respectiv 425 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Analizând legalitatea procesului verbal instanța a constatat că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. 17 al O.G. nr. 2/2001 privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal ce se constată și din oficiu. Prin plângere nu au fost invocate motive care să atragă nulitatea relativă a procesului - verbal, motive plângerii referindu-se la temeinicia sancțiunilor aplicate.
Instanța a reținut că, petentul contestă că, prin fapta sa a efectuat în realitate o depășire, petentul considerând că de fapt el nu a depășit linia continuă ce desparte sensurile de mers ci manevra sa de depășirea a început înainte de începerea marcajului continuu de pe drumul E 578.
Față de prevederile art. 45 alin 1) din OUG 195/2002 prin depășire se înțelege: manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial și față de cele invocate de către petent cum că autovehiculul din fața sa a frânat brusc și pentru a evita o ciocnire a fost nevoit să efectueze depășirea ținând cont și de faptul că drumul era liber, nu au nici un fel de relevanță din moment ce petentul a efectuat o manevră de trecere pe lângă acest autovehicul, efectuând o depășire și încălcând astfel marcajul longitudinal ce despărțea cele două sensuri de mers.
Procedând la vizualizarea înregistrării video depusă de către intimată ca și probă, instanța a reținut faptul că petentul a efectuat o depășire, aceasta a început într-adevăr în zona în care marcajul era discontinuu, dar așa cum arătam anterior legea nu prevede pentru situația în care depășirea se începe pe această zonă și continuă pe zona cu marcajul continuu că, această depășirea ar fi regulamentară, ci prevede doar faptul că este interzisă depășirea când pentru efectuarea ei se încalcă marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, nefăcând nicio precizare cu privire la faptul dacă încălcarea are loc la momentul începerii efectuării manevrei de depășire sau la momentul terminării acestei manevre, or dacă legiuitorul nu prevede nici interpretul nu trebuie să o facă, astfel încât instanța a constatat că, cele susținute de către petent nu sunt întemeiate.
Legat de faptul că depășirea efectuată nu prezintă nici un grad de pericol, petentul solicitând înlocuirea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce cu cea a avertismentului, instanța a reținut că pericolul social al faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul a fost avut în vedere de către legiuitor la momentul incriminării ei și încadrării acesteia între anumite limite de pedeapsă, însă instanța a ținut cont și de împrejurările concrete în care a fost săvârșită aceasta, astfel din înregistrare se observă cum petentul efectuează depășirea la începutul unei zone cu o vizibilitate extrem de scăzută putând pune în pericol siguranța sa dar mai presus de aceasta, a celorlalți participanți la traficul rutier care circulau regulamentar.
Față de solicitarea de înlocuire a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce cu cea a avertismentului instanța a reținut că între sancțiunile complementare prevăzute de către art. 96 alin. 2 din OUG 195/2002 sunt aplicarea punctelor de penalizare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop, imobilizarea vehiculului, or sancțiunea avertismentului nu este prevăzută printre aceste sancțiuni complementare astfel încât instanța a respins această cerere ca neîntemeiată.
Întrucât procesul verbal singur nu ar fi putut duce la dovedirea celor menționate în cuprinsul său, caz în care plângerea petentului ar fi putut deveni admisibilă, instanța a constatat că, mențiunile din procesul verbal se coroborează și cu restul materialului probator aflat la dosarul cauzei (referatul agentului constatator, înregistrarea video) astfel că aceste probe nu au fost combătute de către petent prin aducerea unor contraprobe care să sprijine în vreun fel afirmațiile făcute prin plângere, toate motivele invocate de către petent prin plângere nu se sprijină pe niciun element de probă, astfel cele susținute de petent au rămas la un stadiu de simple afirmații care nu pot fi luate ca atare de către instanța de judecată, dar care au reușit să fie combătute de către intimată prin probele propuse și administrate nemijlocit de către instanța de judecată reușind să convingă instanța în sprijinul celor afirmate de către intimată în întâmpinare.
Față de aceste considerente, instanța a respins plângerea formulată de către petent urmând a menține sancțiunile prevăzute în procesul verbal atacat ce a fost întocmit pentru depășirea neregulamentară efectuată de către petent, prin care a încălcat marcajul longitudinal ce desparte sensurile de mers.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S. J., solicitând casarea sentinței atacate, ca neîntemeiată și rejudecarea cauzei în fond.
În cadrul motivelor, apelantul arată că, la data de 07.06.2014 s-a întocmit Procesul verbal . nr._ de către agentul constatator din cadrul FPR B., Ag. pr. Kristaly Z., prin care i s-a aplicat în baza art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea amenzii în sumă de 425 lei, 5 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile.
Agentul constatator, în procesul-verbal mai sus amintit a consemnat faptul că, au fost încălcate prevederile art. 100 alin. 3 lit. V din OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, motivând sancțiunile aplicate prin faptul că, el în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de !matriculare_ pe DE 578 pe raza corn. Tomești, a efectuat depășirea autoturismului marca Renault cu nr._ în raza de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", filmat cu aparatul MAI_, dovada CD_.
Cu privire la acest aspect precizează că, nu a efectuat depășirea în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă", nu a fost o depășire intenționată, ci a ocolit o ciocnire cu mașina care circula în fața sa și a încetinit brusc viteza de deplasare. Depășirea a fost înainte de indicatorul respectiv, pe linia discontinuă, lucru admis și de instanță. Potrivit art. 66 alin 6 din HG nr. 1391/2006 privind regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare „Semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora."
Faptul că, la revenirea pe banda sa de mers a fost încălcată linia continuă, este fără importanță, doar nu avea să continue deplasarea pe sensul opus în condițiile în care acest lucru era interzis prin marcaje.
Mai arată că, instanța de fond nu a ținut seama nici de normele de conducere preventivă, deși a explicat că efectuarea manevrei era absolut necesară pentru a evita o coliziune.
În lumina celor expuse mai sus, consideră că, procesul-verbal nu este altceva, decât rezultatul unei proceduri nelegale, în care nu au fost respectate normele imperative referitoare la contradictorialitate și echitate, motiv pentru care solicită, anularea procesului-verbal ca nelegal și neîntemeiat.
În drept, se invocă prev. art. 466 și urm. noul C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul I.P.J.Harghita, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivele cererii, intimatul arată faptul că, prin cererea de apel sunt invocate aceleași aspecte privind netemeinicia procesului-verbal care au fost invocate și în plângerea contravențională, aspecte ce au fost deja analizate de către instanța de fond.
În mod legal, prin sentința dată, instanța de fond a constatat că, procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 16 pct. 7 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în mod corect instanța de fond a constatat că intimata, prin probele propuse, a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul.
Intimatul solicită instanței să constate că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției astfel cum a fost aceasta reținută în sarcina sa, aspect ce rezultă din imaginile înregistrate de aparatul radar.
Fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională a fost înregistrată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic înregistrarea video fiind dovada incontestabilă a faptului că, petentul a efectuat manevra neregulamentară de depășire.
În mod corect prima instanță, analizând înregistrarea video a constatat că manevra de depășire a fost efectuată la începutul unei zone cu o vizibilitate extrem de scăzută, putând pune astfel în pericol siguranța sa, dar mai presus de aceasta a celorlalți participanți la traficul rutier care circulau regulamentar.
În virtutea efectului devolutiv al apelului, solicită instanței să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat în baza apărărilor formulate de instituția lor prin întâmpinarea la plângerea contravențională și a probelor depuse la dosarul cauzei.
În drept, se invocă prev. art.205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul S. J. arată că, referitor la depășire autovehiculului în zona Tomești, pe drumul DE 578, a efectuat manevra din următoarele motive:
Au parcurs porțiunea de drum împreună de la Sândominic până în apropierea de intrare peste calea ferată la Tomești, cu o viteză regulamentară, cca. 3 km. Precizează că, mașina din fața sa, a redus brusc viteza până la cca. 60 km/ora, iar el a crezut că s-a întâmplat ceva cu mașina sau a făcut pană. Ca să evite o mașină, drumul fiind liber, l-a depășit. Mai precizează faptul că, dacă dorea să o depășească, efectua manevra de depășire mai înainte, și nu în porțiunea respectivă.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:
În raport de motivele de apel invocate de apelant, se reține că, la data de 07.06.2014 s-a întocmit procesul verbal . nr._ de către agentul constatator din cadrul Poliției Orașului B., prin care i s-a aplicat apelantului în baza art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea amenzii în sumă de 425 lei, 5 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile.
Apelantul susține că, nu a efectuat depășirea în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă", nu au fost o depășire intenționată, ci a ocolit o ciocnire cu mașina care circula în fața sa și au încetinit brusc viteza de deplasare. Depășirea a avut loc înainte de indicatorul respectiv, pe linia discontinuă, ori potrivit art. 66 alin 6 din HG nr. 1391/2006 privind regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare „Semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora." Faptul că, la revenirea pe banda sa de mers a fost încălcată linia continuă, este fără importanță în opinia apelantului, acesta arătând că, nu avea cum să continue deplasarea pe sensul opus, în condițiile în care acest lucru era interzis prin marcaje.
Astfel, critica apelantului se referă la aceleași aspecte privind netemeinicia procesului-verbal care au fost invocate și în plângerea contravențională, aspecte ce au fost analizate de către instanța de fond.
Din înregistrarea video depusă de către intimat, rezultă fără echivoc faptul că, apelantul a efectuat o depășire care a început în zona în care marcajul era discontinuu, însă efectuând o manevră de trecere pe lângă un alt autovehicul, a încălcat marcajul longitudinal continuu ce despărțea cele două sensuri de mers.
Conform art. 120 alin 1 lit. i) din HG 1391/2006, s-a prevăzut interdicția depășirii când pentru efectuarea ei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Depășirea fiind interzisă când pentru efectuarea ei se încalcă marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, textul legal nu face nicio precizare cu privire la faptul dacă încălcarea are loc la momentul începerii efectuării manevrei de depășire sau la momentul terminării acestei manevre, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. În consecință, susținerea apelantului, în sensul că, doar la revenirea pe banda sa de mers a încălcat linia continuă, este irelevantă, din moment ce apelantul avea obligația efectuării depășirii fără să încalce marcajul longitudinal continuu ce despărțea cele două sensuri de mers.
În ce privește critica formulată în sensul că, instanța de fond nu a ținut seama de normele de conducere preventivă, cu toate că, apelantul a invocat faptul că, efectuarea manevrei era absolut necesară pentru a evita o coliziune, se reține că, prima instanță în mod corect a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită manevra de depășire. Din înregistrarea video rezultă că, apelantul efectuează depășirea la începutul unei zone cu o vizibilitate extrem de redusă, astfel putând pune în pericol siguranța sa sau a celorlalți participanți la traficul rutier care circulau regulamentar. Astfel, critica invocată de apelant este nefondată.
Față de aceste considerente, Tribunalul constatând că, motivele de apel invocate nu sunt de natură să atragă schimbarea soluției instanței de fond, în baza art. 480 alin.1 C.pr.civ., apelul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul S. J., C.I. ., nr._, CNP_, domiciliat în mun.G., Cartierul Florilor, ., ., jud.Harghita, împotriva sentinței civile nr. 2215 pronunțată la data de 24 septembrie 2014 de către Judecătoria Miercurea C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2015.
PreședinteJudecător
M. I. S. E.
Pt. S. E.fiind plecată
la seminar, semnează președintele completului M. I.
Grefier
L. P.
Red.M.I./24.04.2015
Primit: 24.04.2015
Tehnored./id/24.04.2015
Ex.4/SD.-
Jud.fond: B. C.G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 27/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 134/2015.... → |
|---|
