Anulare act administrativ. Sentința nr. 1840/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1840/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 933/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 09 Octombrie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1840/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant C. M. și pe pârât I. ȘCOLAR JUDETEAN IASI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra excepției invocate și a fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 09.10.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /11.02.2013, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean Iași, a solicitat instanței anularea adresei nr._/16.01.2014 emisă de către pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat pe de o parte că, în anul 2009 a absolvit examenul de licență organizat de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității S. Haret obținând titlul de licențiat în filosofie iar pe de altă parte că, în același an, 2009, a susținut și promovat examenul de titularizare în învățământul preuniversitar, organizat de I. Școlar Județean Iași, fiind numită titular în învățământul preuniversitar în baza deciziei nr. 329 din 30.07.2009.
Reclamanta a precizat de asemenea că, prin adresa contestată a fost anunțată că aplicația informatică Definitivat 2014 nu a validat înscrierea sa înscrierea sa la examenul de definitivare în învățământ, atitudine nelegală în opinia reclamantei deoarece pe de o parte, din adeverința nr. 22/10.01.2014 rezultă că facultatea absolvită este acreditată conform Legii nr. 443 din 5 iulie 2002 iar pe de altă parte, diplomele emise de Ministerul educației și certificatul de absolvire, confirmă validitatea studiilor sale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004..
Reclamanta a atașat cererii de chemare în judecată, în copii, înscrisuri.
Pârâtul I. Școlar Județean Iași, a formulat întâmpinare, invocând în principal excepția prematurității, susținând că, reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, învederând faptul că, reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 alin 4 din Ordinul nr. 5295/2013, înscrierea acesteia la examenul de definitivat fiind respinsă cu motivarea studii necorespunzătoare, respingere determinată de faptul că reclamanta a absolvit forma de învățământ ID, formă neacreditată.
De asemenea, pârâta a susținut că a răspuns reclamantului la contestația formulată.
Prin rezoluția din 14 iunie 2014 instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, dispunând citarea părților cu mențiunea de a răspunde la această excepție.
La termenul din 25 septembrie 2014, instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor, conform art. 248 alin 1 Cod procedură civilă.
Excepția inadmisibilității este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 21 alin 4 din Ordinul 5741/2008 privind Metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante in unitatile de invatamant preuniversitar din municipiul Bucuresti si judetele nominalizate in Ordinul ministrului educatiei, cercetarii si tineretului nr. 5.573/2008: „4) Hotãrârile comisiei de rezolvare a contestațiilor se afișeazã cel mai târziu în termen de 3 zile de la data-limitã de depunere a contestațiilor. Hotãrârile comisiei de rezolvare a contestațiilor sunt definitive și se pot ataca numai prin procedura contenciosului administrativ, contestația reprezentând plângerea din cadrul procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile și completãrile ulterioare.”.
De asemenea, art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004: „ (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
În speță, prin adresa nr._/16.01.2014, reclamantei i s-a adus la cunoștință că aplicația informatică Definitivat 2014 nu a validat înscrierea sa înscrierea sa la examenul de definitivare în învățământ (fila 7), adresa fiind contestată de către reclamantă, printr-un memoriu ( filele 8-9), deși reclamanta nu a depus dovada înregistrării la pârât sau comunicarea acestui memoriu.
Raportându-ne considerentelor teoretice și practice expuse anterior, rezultă că excepția inadmisibilității este fondată. Astfel, se constată că reclamanta contestă numai adresa nr._ din 23.02.2012 nu și decizia nr._ din 18.06.2012.
Este de reținut de asemenea că, potrivit doctrinei de specialitate, actul administrativ reprezintă o manifestare de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice proprii însă, nu orice manifestare de voință este un at juridic, simpla exprimare a unei opinii din partea unei instituții publice nefiind un act administrativ. Or, revenind la speță, este de remarcat faptul că, adresa nr._/16.01.2014 exprimă numai o notificare, având evident nuai caracter informativ.
Or, prin adresa nr._/16.01.2014, reclamantului i se aduce la cunoștință o situație de fapt, fără ca această adresă să reprezinte un act administrativ fiscal deoarece, nu creează un raport juridic, nu modifică și nu îl stinge.
De asemenea, este de reținut că, potrivit dispozițiilor legale redate mai sus, obiectul contestației în fața instanței de contencios administrativ îl constituie exclusiv „Hotãrârile comisiei de rezolvare a contestațiilor”și nu o simplă adresă care nu are nicio valoare juridică. În acest sens, relevant este alin 4 al art. 21 din Ordinul 5741/2008.
Pe de altă parte, este de remarcat faptul că și în cazul în care am reține că adresa contestată reprezintă un act administrativ, obiectul acțiunii în contencios îl constituie exclusiv decizia de soluționare a contestației iar prin prezenta a acțiune reclamanta nu a formulat vreo plângere împotriva refuzului de soluționare a contestației din 22.06.2013 ci a solicitat direct anularea adresei nr._/16.01.2014.
Instanța reține de asemenea că, art. 21 alin 4 trimite în mod expres la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, referitor la obiectul acțiunii în contencios, instanța supremă, într-o decizie de speță, a statuat: “Este cert că ceea ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este o decizie emisă în soluționarea unei contestații, or în prezenta cauză recurenta-reclamantă nu a urmat această procedură specială instituită de codul de procedură fiscală și nu a formulat contestație la organul ierarhic superior împotriva refuzului nejustificat al D.G.F.P. București, conform art. 209 alin. (3) C. proCod Fiscal Codul de procedură fiscală reglementează această procedură prealabilă ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios administrativ și fiscal, neîndeplinirea acesteia în condițiile legii având drept consecință inadmisibilitatea acțiunii.Așadar, excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe neîndeplinirea acestei proceduri speciale nu poate fi privită ca o simplă excepție relativă, ce poate fi invocată doar prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, în sensul textelor de lege invocate, din Codul de procedură civilă, astfel cum pretinde recurenta-reclamantă” ÎCCJ, secția de contencios administrative și fiscal, decizia nr. 250 din 19 ianuarie 2011.
Reclamanta avea deschisă calea acțiunii în justiție doar împotriva hotărârii comisiei de soluționare a contestației administrativ fiscale, potrivit art. 21 alin. 4 din Ordinul nr. 5741/2008.
În final, instanța mai reține și faptul că, procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, mai rapid, fără intervenția instanței. Recursul administrativ prealabil, a este prevăzut și de legislația comunitară sens în care, amintim Recomandarea R. ( 2001) 9 din 05.09.2001 a Comitetului de miniștri către statele membre ale Consiliului Europei prin care se statuează asupra modalităților alternative de reglementare a litigiilor din autoritățile administrative și persoanele private dar și art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Pentru aceste considerente, urmează a fi admisă excepția inadmisibilității acțiunii iar acțiunea formulată de C. M., în contradictoriu cu pârâta pârâtul I. Școlar Județean Iași, să fie respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta C. M., CNP_, cu domiciliul în comuna Bivolari, . procedural ales la cabinet avocat C. P., cu sediul în Iași, .. 13-15, mezanin, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 09 Octombrie 2014
Red-. D.P.C.- 25.10.2014
5 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1889/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1847/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
