Obligaţia de a face. Sentința nr. 2023/2014. Tribunalul IAŞI

Tribunalul IAŞI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 2023/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 3237/99/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 29 Octombrie 2014

PREȘEDINTE - I. D.

Grefier M. I. P.

SENTINȚA Nr. 2023/2014/CA

Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul N. F.-C. și pe pârâții M. Educației Naționale și U. S. Haret București, chemat în garanție M. Educației Naționale Prin Ministru, având ca obiect obligare emitere act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Dezbaterile și susținerile părților asupra cererii de chemare în judecată au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.10.2014, când

TRIBUNALUL

Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul N. F. C. a solicitat în contradictor cu pârâtele U. "S. HARET" și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ::

1. Obligarea pârâților la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de Ia rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, prin care să se ateste că au susținut și promovat examenul de licență, obținând titlul de ¨ licențiat în științe economice ¨ ;

2. Obligarea Ministerului Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în Diplomă de Licență și Suplimentul de Diplomă care să asigure realizarea dreptului său de a i se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universității S. Haret din București.

3. Obligarea pârâților la plata sumei de 100/lei /zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la eliberarea diplomei de licență .

Motivează reclamantul că,în fapt, a urmat cursurile Facultății de Management din cadrul Universității S. Haret din București, specializarea D., forma de învățământ la frecvență redusă în perioada 2008 - 2011, Potrivit dispozițiilor articolului 20, alineatul 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior(aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284 din 28 septembrie 2007), adeverințele menționate au expirat, având un termen de valabilitate de maxim 12 luni, iar la începutul lunii februarie 2012, prin cererile primite de USH la data de 7.02.2012 (vezi confirmarea de primire), au solicitat rectorului, eliberarea diplomei de licență.

Din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractelor de studii încheiate cu pârâta USH și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în sensul că au plătit taxele de studii, au susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență.

În aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă sub nr. 1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, pârâta USH era obligată să elibereze actele de studii completate.

Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 308/12.02.2007 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2007 - 2008,admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu, specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie (art. 2).

Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat și funcționează legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, care precizează faptul că "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distantă. Formele de învățământ seral, cu frecventă redusă si la distantă pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi".

Așadar, U. S. Haret, având învățământ de zi autorizat/acreditat, putea și poate organiza învățământ la distantă și cu frecventă redusă.

Potrivit art. 60 (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, „Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită”.

Reclamantul arată că a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2011, examen pe care l-au promovat. Ca atare, Facultatea de Management din cadrul Universității S. Haret a recunoscut titlul de licențiați în D., potrivit adeverinței de studiu eliberate.

Art. 361, alin 2 din Legea Educației publicată în Monitorul Oficial partea I, în data de 10.01.2011 prevede: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea învățământului nr. 84/1995, ...., Ordonanța Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum și orice alte dispoziții contrare.

În concluzie, consideră că nu există nici o dispoziție legală care să conteste calitatea lor de licențiați în drept,solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată mai sus.

Pârâtul M. Educației, Cercetării și Sportului, prin întâmpinare, a invocat excepția calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că nu există raporturi juridice între aceste părți .

Pe fond:

Având în vedere cele solicitate, precum și faptul că M. Educației este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate, iar în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii, această solicitare nu se înscrie în atribuțiile Ministerului Educației raportat la prevederile H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 121 și urm. din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ansamblul de drepturi și obligații, precum și normele care reglementează viața comunității universitare în spațiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitară a instituției de învățământ superior, adoptată de senatul universitar, în condițiile legii, iar membrii comunității universitare sunt obligați să respecte regulamentele interne ale instituției de învățământ superior, stabilite în conformitate cu Carta universitară.

Domeniile conducerii, structurării și funcționării instituției, ale activității didactice și de cercetare științifică, ale administrării și ale finanțării sunt guvernate de principiul autonomiei universitare, care se corelează cu principiul răspunderii personale și publice pentru calitatea întregii activități didactice și de cercetare științifică pe care o desfășoară instituția respectivă de învățământ superior.

Conform prevederilor legii, învățământul superior se realizează prin instituții de învățământ: universități, institute, academii de studii și școli de studii postuniversitare, iar organizarea întregului proces de învățământ este de competența fiecărei instituții de învățământ superior.

Prin urmare, M. Educației nu organizează admiterea, nu organizează examenele de licență, nu eliberează diplome de licență/certificate de absolvire, ci are atribuții bine stabilite prin Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de H.G. nr.. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M. Educației.

Astfel, înscrierea candidaților, organizarea și desfășurarea concursului de admitere în învățământul superior, emiterea diplomelor de licență, intră în competența instituțiilor de învățământ superior care poartă întreaga responsabilitate asupra procesului instructiv-educativ.

Prin urmare, daca reclamanții au participat la procesul de învățământ în calitate de studenți ai Universității S. Haret, efectul este de a obține diploma de licență în urma susținerii unui examen de licență, iar instanța de judecată nu poate obliga ministerul de a recunoaște absolvirea acestor cursuri sau obliga la emiterea unei diplome de licență în orice condiții, poate cel mult constata aceste aspecte.

Menționează pârâta că, ministerul propune Guvernului proiectele de hotărâri de Guvern privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ superior doar în urma întocmirii raportului de evaluare în temeiul standardelor și al metodologiilor de către ARACIS, conform prevederilor O.U.G. nr. 75/2006 privind asigurarea calității, cu modificările și completările ulterioare^ acte normative care trebuie respectate de aceste instituții,

Astfel, pentru tipizatele de acte de studii, instituțiile de învățământ superior se adresează Ministerului Educației cu solicitare scrisa pentru aprobarea unui număr de astfel de tipizate, iar ministerul, în urma verificării solicitării respective cu privire la numărul de studenți, existența specializării respective în hotărâri ale Guvernului României, aprobă această cerere, cu modificări sau nu, după caz.

Consideră că instanța nu poate culpabiliza ministerul că nu aprobă o astfel de cerere fără a verifica legalitatea solicitării, responsabilă pentru o cerere care nu are temei legal fiind instituția de învățământ superior.

Învederează de asemenea faptul că M. a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, 2011 .

Diferențele dintre numărul solicitat și cel aprobat se datorează următoarelor aspecte: în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare Ia o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.

De altfel. U. S. Haret prin nota nr. 630/18.11.2010 a prezentat o situație a numărului de studenți înscriși la specializări/programe de studii autorizate provizoriu sau acreditate, precum și o situație privind numărul absolvenților la forma de învățământ 1D pentru care nici nu au solicitat eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licență, întrucât situația acestora urmează să fie clarificată în conformitate cu prevederile OUG nr. 10/2009.

Art. 3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret” din București se statuează: „După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret” din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”

Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității „S. Haret” din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.

Legea nr. 84/1995, la art. 103, alin. 2 a prevăzut: „Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi.”

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ „zi”.

Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri Ia ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate, si cursuri la zi la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 141 S/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ .Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. In acest sens decide și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, pe care o anexăm.

Menționează pârâta că, în cazul Universității „S. Haret” din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a OUG. nr. 75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.

În concluzie, având în vedere faptul ca reclamanta susține că a absolvit în cadrul Universității ”S. Haret” anumite specializări la o formă de învățământ, iar această formă de învățământ nu este prevăzută în nici o hotărâre de guvern pentru perioada de școlarizare urmată de fiecare în parte, organizarea acestor specializări fiind făcută cu neîndeplinirea condițiilor legale, care ar fi drepturile pe care reclamanții pot să le ceată ca urmare a absolvirii specializării la forma de învățământ absolvită?

Menționează că U. „S. Haret” din București a solicitat instanței de judecată cenzurarea H.G. nr. 676/2007 și HG nr. 635/2008 în ceea ce privește dispozițiile care o privesc, însă cererea a fost respinsă de către înalta Curte de Casație și Justiție. în considerentele Deciziei nr. 4726/2009, se reține că „Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.”

U. „S. Haret" din București avea dreptul să organizeze admitere doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern, în nicio situație MECTS nu constată valabilitatea unui act. MECTS recunoaște sau nu un act ulterior verificării studiilor urmate.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă

este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul

instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al

finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul

respectiv. Faptul că la momentul când reclamanta a început studiile nu și-a pus

întrebarea dacă acestea sunt acreditate, nu o îndreptățește să solicite niște drepturi pe care nu le are.

În ceea ce privește un act de studiu, nu sunt aplicabile principii din dreptul civil, sau nu se poate prevala nimeni de necunoașterea legii. Totodată atât persoana care dorește să urmeze o formă de învățământ cât și persoana care asigură desfășurarea procesului de învățământ își asumă propriile decizii. Este în responsabilitatea fiecărei persoane juridice care asigură proces de învățământ că a respectat procedura legală a organizării lor. Nu se poate imputa altor subiecți de drept conduita instituțiilor de învățământ superior sau a persoanelor care s-au înscris și au urmat anumite forme de învățământ.

U. „S. Haret” București, a formulat ÎNTÂMPINARE și CERERE DE CHEMARE IN GARANTIE, prin care se solicită a se constata că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți, în sensul că, după finalizarea completa a studiilor și susținerea examenului de licența, la cererea acestora, le-a eliberat Adeverințele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de către universitate sub nr. 1405/ 21.05.2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284 din 28 septembrie 2007 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007 .

Potrivit art. 7 din „Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ” (Ordinul nr.2284/2007),„Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MEN, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”

A informat și Romdidac SA- Compania de material didactic desemnata de MEN, aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă Romdidac SA prin mai multe adrese, i-a comunicat, că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisă a MECTS-Directia Generala Juridica și Control.

MEN este cea care în calitatea sa de autoritate publica, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare subscrisei pentru a elibera diplomele și suplimentele la diploma solicitate de către reclamanți., astfel că a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului în sensul că a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..

Prin urmare, reclamantul a urmat cursurile pe care le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, a emis acestora adeverințe, sub egida MEN, din care rezultă calitatea de licențiați - acte ce premerg diplomelor finale.

În prezent, se află în imposibilitatea practica de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii solicitate de reclamanți, datorita refuzului MEN.

Întrucât, la data înscrierii reclamatului la cursurile Universității S. Haret MEN, avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art.116și art. 141 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la acea dată), să invoce nelegalități în organizarea de către universitate a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregulă în acest sens, nu se justifica refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2011.

Pentru aceste considerente, formulează, în conformitate cu dispozițiile art.60 - 63 Cod procedură civilă, art. 18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art. 28 alin. l din aceeași lege, CERERE DE CHEMARE ÎN GARANȚIE a Ministerului Educației, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat:

- Să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant ți sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere,

- Cu cheltuieli de judecată.

În fapt, U. S. Haret, a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică, și altele.

Potrivit dispozițiilor art. 60 (1) din Legea nr. 84/1195, „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi” U. Spini Haret având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr.940/2004 a procedat legal.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. Educației a emis la data de7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art. 2, că „Admiterea în învățământul superior public i particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”

Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ, până în anul 2011, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

U. S. Haret, s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.

Prin adresele formulate, universitatea a anexat necesarul pentru anul 2011, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționată,în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare să atașeze la cererile lor „și situațiile centralizatoare (…) semnate și stampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generală de Învățământ Superior,”

Potrivit art. 2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007, în vigoare la data când reclamantul a parcurs studiile superioare și a susținut licența, „M. Educației, Cercetării si Tineretului conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate”, iar conform art.3 și 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007, „evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu si stabilește sau propune, după caz, măsuri de corectare a lor, controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și Instituțiilor de învățământ particular”

Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a universității, prevăzută de art.8 din Leg. nr. 443/2002, nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr.75/2005 - privind asigurarea calității educației,

În concluzie, MEN nu a aprobat în totalitate, necesarul de formulare solicitate de universitate.

Prin urmare, chematul în garanție MEN, în baza atribuțiilor legale care îi revin, trebuia să o avertizeze ca furnizor de educație, dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale Ia nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.

Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea METCS. Că universitatea a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.

A motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectivă de a emite reclamanților diplomele de licența atâta vreme cât MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puși astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea, câtă vreme dreptul absolventului nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție,care, în calitate de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii.

Asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai mult, a atașat la cerere adresa_/02.02.2012. a M.E.C.T.S, către universitate și către ROMDIDAC SA, din care reiese faptul că prin deciziile ICCI, MECTS a fost obligat să avizeze achiziționarea de formulare tipizate pentru un număr de 64 absolvenți aflați în situație similară cu a reclamanților.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art.18 din Legea nr.554/2004 și art. 60-63 C.proc.civ., solicită admiterea cererii de chemare în garanție așa cum a fost formulată.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,Tribunalul reține că reclamantul au încheiat, în anul 2008, contract de studii cu U. „S. Haret”București, având ca obiect pregătirea acesteia în cadrul formei denumită „învățământ frecvență redusă ˝, la Facultatea de Management și că, în urma promovării examenului de licență, în sesiunea iulie 2011 i s-a eliberat adeverința nr. 3203/19.07.2011, prin care se atestă ca, a fost „susținut și promovat examenul de licența”, obținându-se „Titlul de Licențiat în Științe Economice ” în specialitatea urmată, la finalul înscrisului menționat făcându-se precizarea că adeverința are „termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență”.

Se mai reține că, prin adresa nr._ din 25 iunie 2009, M. Educației a adus la cunoștința instituțiilor de învățământ acreditate că „ROMDIAC” S.A.-Compania de Material Didactic eliberează formularele tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților, numai cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației, cerându-li-se celor vizați să „solicite Ministerului Educației aprobarea notei comandă, printr-o cerere conform machetei”.

Urmare acestei solicitări, U. „S. Haret”București a înaintat M. Educației necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2011.

Întrucât reclamantului nu i s-a eliberat diploma de licență, prin cererea adresată Ministerului Educației și Universității „S. Haret” a solicitat eliberarea actului administrativ care atestă absolvirea formei de învățământ urmate, în perioada anilor 2008 -2011, cerere căreia nu i s-a dat curs.

Apreciind refuzul de eliberare a diplomei de licență ca fiind ne­justificat, reclamantul a promovat prezenta acțiune, în procedura pre­văzută de Legea nr.554/2004.

În raport de această situație de fapt, Tribunalul constată că Universi­tatea „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr.443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului națio­nal de învățământ, și că, prin H.G. nr.676/2007, au fost acreditate sau au­torizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ de zi, do­meniile de licență, printre care se numără și „drept”.

Ca parte a sistemului național de învățământ, U. „S. Haret” se bucură, conform Legii nr.84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară,care presupune, printre altele, și dreptul comu­nității universitare respective de a-și conduce și a-și exercita liber­tățile academice, precum și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființași de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.

Tribunalul reține de asemenea că, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii nr.84/1995, ministerul educației a emis, la data de 7 martie 2006, Or­dinul nr.3404, prin care a stabilit, la articolul 2, că: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”, la art. 8 al aceluiași ordin arătându-se că: „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.

În raport de acest cadru normativ, care permitea (chiar dacă nu într-o formă suficient de clară) Universității „S. Haret” să organizeze forme de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distan­ță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, Tribunalul, constatând că Facultatea de Management figurează în anexa nr.3la H.G. nr.676/2007, apreciază că forma de învățământ urmată de reclamanți nu poate fi considerată ca fiind „în afara cadrului legal”, astfel cum susține M. Educației.

În acest sens, se constată că, nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art.8 din Legea nr.443/2002, nici după emi­terea H.G. nr.676/2007 și a H.G. nr.635/2008, și nici după data intră­rii în vigoare a O.U.G. nr.75/2005 privind asigurarea calității educa­ției, nici unul din factorii cu atribuții de decizie în cadrul sistemului naționa1 de educație nu numai că nu a sesizat nereguli semnificative în proce­sul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul Universității „S. Haret”, dar, în aceeași perioadă, M. Educației a autorizat chiar și eliberarea de diplome de licență, pentru absolvenți ai formei de învățământ la distanță, organizată de universitatea menționată, ceea ce echivalează cu o confirmare, fie ea și indirectă, a legalității procesului de învățământ în acel domeniu.

În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale,chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, respectiv de ministerul Educației, Tribunalul apreciază că organizarea de către U. „S. Haret” a formei de învățământ la distanță,pentru specialitatea în litigiu, concomitent cu forma de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare,autonomie care este garantată de art.32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr.84/1995.

Ca atare, recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de ministerul educației, a posibilității organizării, de către universitățile acreditate, a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamanților dreptul de a cere să lise elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut și de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studii­lor, aprobată de Senatul Universității „S. Haret”, .

Tribunalul apreciază de asemenea că acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept, de divergențele care au apărut, pe parcursul timpului, între U. „S. Haret” și M. Educa­ției, pe seama valabilității inițierii și desfășurării activităților spe­cifice formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care erau organizate și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Româna de asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), înființată în baza OUG nr.75/2005, nu au dema­rat și nu au finalizat vreo procedură administrativă, în perioada de refe­rință, care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior menționată a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a „propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.

În acest context, Tribunalul apreciază că, atâta timp cât, nici până la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale referitoare la organizarea și funcționarea unităților de învățământ superior de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în organizarea admiterii, în funcționarea domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, și nici cu privire la susținerea examenelor de licență, acesta, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, având rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat sa recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamantă și să ia măsurile administrative corespunzătoare, care să permită satisfacerea dreptului celei în cauză de a i se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr.2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.

Tribunalul apreciază că persistența în refuzului organului administrativ, cu rol de conducător al sistemului național de educație, de a aproba elibe­rarea formularelor tipizate, la nivelul solicitat de U. „S. Haret”, doar pentru că are rezerve în ceea ce privește faptul că specializarea „Management la forma de „învățământ frecvență redusă ”, nu se regăsește în nici o hotărâre de Guvern, în perioada anilor 2005 - 2009, este nejustificat, atâta timp cât art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de ministrul educației, permitea, chiar daca nu într-o formă suficient de clară, posibilitatea organizării acestei forme de învățământ în cazul în care forma de învățământ prin cursuri de zi, pentru acea specialitate, fusese acreditată și dacă existau departamente specializate în cadrul universității organizatoare.

Cum este necontestat faptul că specializarea „Management ” a fost acreditată, Tribunalul apreciază că, simplul refuz de a recunoaște valabilitatea studiilor la forma de învățământ la distanța, nu poate acoperi lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal sau ju­diciar, menit să constate pretinsa încălcare a legii, de către instituția de învățământ superior organizatoare a examenului de licență, la această formă de învățământ, precum și a regulilor și normelor referitoare la organizare și desfășurarea procesului educațional, pe parcursul celor 10 ani ce a trecut de la momentul înființării acesteia, prin lege.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, spre exemplu, în considerentele Deciziei nr.2874 din 1 iu­nie 2010, reține că finalizarea cursurilor universitare, organizate de U. „S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență, și obținerea, în urma acestui examen, a unei diplome, „presupune în fapt recunoaște­rea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, C.­tării și Inovării”.

În atare condiții, Tribunalul apreciază că refuzul pârâtului-chemat în garanție de a aproba eliberarea formularelor tipizate, solicitate de U. „S. Haret”, nu poate acoperi sau suplini lipsa de ac­țiune a instituțiilor publice cu atribuții în domeniul asigurării calității educației, atâta timp cât OUG nr.75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă, iar pe instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, și să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standar­delor naționale în vigoare.

De altfel, același act normativ evocat, permitea Ministerului Educației ca, în cazul în care și în urma celui de al treilea raport de evaluare externă constatările ar fi fost nefavorabile, să elaboreze sau să promoveze, după caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau prin lege, decizia de încetare definitivă a școlarizării în cadrul programului contes­tat, demersuri ce nu s-a dovedit a fi fost inițiate și finalizate.

Având însă în vedere că obligația de eliberare a actului indivi­dual de studii în sistemul național de învățământ superior, care este definit de art.2 alin. l din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.2284/2007, emis de M. Educației, ca fiind „document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate”, revine instituției de învățământ superior acreditate, și nu conducătorului sistemului național de educație, Tribunalul, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, va admite acțiunea formulată de reclamantă, dar în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret”, pe care o va obli­ga să elibereze diploma de licența și suplimentul la diploma, prin care să ateste că cei în cauză au susținut și promovat examenul de licență, obținând titlul de „Licențiat în Științe Economice ”.

Întrucât se constată că între reclamanț și pârâtul M. Educației nu exista nici un raport juridic direct, legat de procesul de fi­nalizare a studiilor și de eliberare a actelor de studii, Tribunalul va respin­ge acțiunea promovată în contradictor cu acesta, pentru lipsa calității pro­cesuale active în prezenta cauză.

Tribunalul constată însă că există un raport juridic direct între pârâta U. „S. Haret” și M. Educației, născut din refuzul celui din urmă de a aproba tipărirea, de către . numărului de formulare tipizate solicitat, că acest refuz trebuie calificat ca fiind rezultatul unui exces de putere, atâta timp cât, în cei 10 ani ce au trecut de la înființarea menționatei universități, nu s-a acționat în mod decisiv pentru a se pune capăt pretinsei încălcări a cadrului legal prin organiza­rea formei de învățământ la distanță, în condițiile în care Ordinul nr. 3404/2006 nu interzicea, în mod explicit, instituției de învățământ să desfășoa­re această activitate, dacă forma de învățământ prin cursuri de zi fusese acreditată, drept pentru care cererea de chemare în garanție urmează a fi admisă, în sensul obligării Ministerului Educației să aprobe tipărirea, în formularelor tipizate necesare satisfacerii dreptului reclamanților.

În ceea ce privește solicitarea de obligare la plata penalităților:

Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 2202/2008 stabileste ca din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 24 alin. 1 si 2, art. 25 alin. 1, art. 26, cererea de chemare în judecata formulata în temeiul art. 25 cu referire la art. 24 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554/2004, se solutioneaza în contradictoriu cu subiectul de drept prevazut expres de textele de lege citate, si anume conducatorul autoritatii publice obligate sa execute hotarârea definitiva si irevocabila pronuntata de instanta de contencios administrativ.

Astfel fiind, se retine ca reclamantul are dreptul la despagubiri numai subsecvent stabilirii de catre instanta de executare a împrejurarii ca nu a fost respectat termenul prevazut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în care hotarârea definitiva si irevocabila trebuia sa fi fost executata si sanctionarii conducatorului autoritatii publice careia îi revine obligatia executarii.

Este evident faptul ca, în temeiul art. 25 cu referire la art. 24 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate formula actiunea numai în contradictoriu cu conducatorul autoritatii publice, iar instanta de executare se pronunta în primul rând cu privire la respectarea termenului de executare a hotarârii judecatoresti si numai subsecvent asupra cererii de despagubiri.

Din redactarea art. 24 alin. (2) cât si din redactarea art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezulta ca este prioritara stabilirea raspunderii si sanctionarea conducatorului autoritatii publice si numai subsecvent acordarea despagubirilor pentru întârzierea în executarea hotarârilor judecatoresti vizate de textele de lege.

Tribunalul apreciaza ca, în situatia în care legiuitorul ar fi intentionat sa reglementeze independent sau în alta ordine de preferinta modalitatile de sanctionare a încalcarii obligatiei ce revine autoritatilor publice în executarea hotarârilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ, ar fi prevazut în textele de lege citate o alta ordine de prezentare a sanctiunilor pentru nerespectarea termenelor impuse de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ori ar fi prevazut sanctiunea aplicabila conducatorului stabilit separat de despagubirile la care are dreptul persoana vatamata.

Pe de alta parte, aceste eventuale penalitati de întârziere nu se pot acorda decât din momentul ramânerii irevocabile a hotarârii instantei de fond, deoarece în contenciosul administrativ recursul este suspensiv de executare.

Astfel va fi respinsă Această solicitare .

Văzând și disp., art. 274 Cod Proc. Civ .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul N. F. C. CNP_ domiciliat în P., ., .. C, . , cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat D. A. M., Iași, ., ., . cu pârâta U. "S. HARET" cu sediul în București, ..13, Sector 3, București;

Obligă pârâta la eliberarea către reclamant a diplomei de licență și respectiv a suplimentelor de diplomă, în termen de 30 de zile de Ia rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, prin care să se ateste că am susținut și promovat examenul de licență, obținând titlul de ¨Licențiat în Științe Economice ;

Respinge acțiune reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. "S. HARET", în contradictoriu cu M. Educației Naționale .

Obligă chematul în garanție Ministerului Educației să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în Diplomă de Licență și Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure realizarea dreptului reclamantului de a i se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universității S. Haret din București.

Respinge, ca prematură, cererea privind plata de despăgubiri, în cuantum de 100 lei/zi întârziere.

Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale la plata către pârâta U. "S. HARET" a sumei de 670 lei cheltuieli de judecată .

Cu recurs în 15 zile de la comunicare .

Recursul se depune la Tribunalul Iași .

Pronunțată în ședință publică azi ,29.10.2014 .

Președinte,

I. D.

Grefier,

M. I. P.

Red./Tehn. Jud. D.I. –7 ex/30.10.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 704/2014....  Acţiune în constatare. Sentința nr. 2026/2014. Tribunalul IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 2023/2014. Tribunalul IAŞI