Anulare act administrativ. Sentința nr. 146/2014. Tribunalul IAŞI

Sentința nr. 146/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 8625/99/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 24 Ianuarie 2014

Președinte - A. C.

Grefier L. Momiță

SENTINȚA Nr. 146/2014

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. G. și pe pârât AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ IAȘI, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17.01.2014, când instanța, din aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.01.2014, când:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de contencios administrativ de față:

Prin acțiunea înregistrată la instanță reclamanta A. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași anularea deciziei nr._/30.03.2011, recalcularea indemnizației cuvenită reclamantei pentru creșterea copilului, obligarea pârâtei la plata diferențelor ce rezultă din recalculare, cu dobânda legală aferentă și indicele de inflație.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că la emiterea deciziei contestate și calculul indemnizației pentru creșterea copilului nu s-au luat în considerare sumele încasate în perioada șomajului tehnic, deși OUG nr. 148/2005 și HG nr. 1025/2006 conțin prevederi în acest sens, pârâta refuzând nejustificat recalcularea drepturilor cuvenite reclamantei.

Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar documentația ce a stat la baza emiterii actului atacat, precum și precizări scrise prin care a invocat excepția netimbrării, excepțiile prescripției dreptului la acțiune, inadmisibilității și tardivității, raportat la prevederile art. 7,11 din Legea nr. 554/2004, solicitând pe fond respingerea acțiunii, având în vedere că decizia contestată și-a produs efectele, iar recalcularea indemnizației și plata diferențelor rezultate nu au suport legal.

În cauză a fost administrată dovada cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Excepția netimbrării va fi respinsă, având în vedere că reclamanta a depus la fila 50 dosar dovada achitării taxei de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Excepțiile prescripției dreptului la acțiune, inadmisibilității și tardivității vor fi respinse, având în vedere că în cauză pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei nr._/30.03.2011 către reclamantă anterior solicitării acesteia prin cererea din data de 3.06.3013 (fila 32 dosar), decizia fiindu-i comunicată la data de 10.06.2013 (fila 36 dosar), plângerea prealabilă fiind formulată astfel în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar ulterior, la data de 25.07.2013 a fost introdusă prezenta acțiune în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 al. 1 din lege.

Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 1 al. 1 din OUG nr. 148/2005 începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei, cele 12 luni prevăzute la alin. (1) putând fi constituite integral si din perioadele in care persoanele se afla in perioada de intrerupere temporara a activitatii, din initiativa angajatorului, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii, conform art. 1 al. 2 lit. k și art. 4 al. 7 lit. n din HG nr. 1025/2006.

Prin decizia contestată pârâta a aprobat reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului său născut la data de 24.11.2010 începând cu data de 28.02.2011, luând în considerare veniturile comunicate de angajatorul acesteia SNTFM CFR Marfă SA Sucursala M. pentru ultimele 12 luni anterior nașterii copilului său, venituri menționate în adeverința nr. 4-A1.1/294/28.02.2011 depusă la fila 41 dosar și în care nu au fost incluse sumele reprezentând indemnizația de șomaj tehnic acordată reclamantei în perioada noiembrie 2009-iulie 2010.

Angajatorul a menționat incidența OUG nr. 28/2009 și OUG nr. 4/2010 referitor la indemnizația de șomaj tehnic, însă aceste acte normative nu privesc indemnizațiile prevăzute de OUG nr. 148/2005, ci scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale .

Instanța mai constată că raportat la prevederile art. 1 al. 1, al. 2 lit. k din OUG nr. 148/2005 și art. 4 al. 7 lit. n din HG nr. 1025/2006 pârâta avea obligația de a stabili reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului nu doar în baza veniturilor profesionale, ci luând în calcul și indemnizația de șomaj tehnic acordată în cele 12 luni anterioare nașterii copilului, obligație neîndeplinită, fapt ce a determinat emiterea unui act administrativ nelegal în privința cuantumului sumei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului, cu efect vătămător asupra drepturilor recunoscute reclamantei, fiind așadar întemeiată prezenta acțiune.

Apărarea pârâtei prin răspunsul la plângerea prealabilă nr._/25.06.2013 (fila 39 bis dosar) nu poate fi reținută, având în vedere că se întemeiază pe prevederile OUG nr. 111/2010 care nu sunt aplicabile în cauză față de data nașterii copilului reclamantei, iar includerea în suma veniturilor luate în calcul la stabilirea indemnizației și a sumelor încasate în perioada șomajului tehnic era reglementată și anterior OUG nr. 111/2010, respectiv prin dispozițiile sus menționate care au justificat admiterea în parte a acțiunii.

Pentru considerentele expuse, instanța va dispune anularea în parte a deciziei nr._/30.03.2011, va obliga pârâta să recalculeze indemnizația pentru creșterea copilului cuvenită reclamantei, să-i plătească diferențele ce rezultă din recalculare, cu dobânda legală aferentă și actualizate cu indicele de inflație, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat de către pârâtă.

Dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești astfel încât, acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.

Văzând și disp. art. 453 C.p.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția netimbrării, excepțiile prescripției dreptului la acțiune, inadmisibilității și tardivității.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. G., CNP_, domiciliată în Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, cu sediul în Iași, .. 1, ..

Anulează în parte decizia nr._/30.03.2011, obligă pârâta să recalculeze indemnizația cuvenită reclamantei pentru creșterea copilului A. T., născut la data de 24.11.2010, în sensul includerii în suma veniturilor luate în calcul la stabilirea indemnizației și a sumelor încasate în perioada șomajului tehnic indicate în adeverința nr. 4-A1.1/294/28.02.2011 emisă de SNTFM CFR Marfă SA Sucursala M., precum și să plătească reclamantei diferențele ce rezultă din recalculare, cu dobânda legală aferentă și actualizate cu indicele de inflație.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 230 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Tribunalul Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.01.2014.

Președinte,

A. C.

Grefier,

L. Momiță

Red.C.A./7.02.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 146/2014. Tribunalul IAŞI