Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 19146/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Februarie 2014
Președinte - A. T.
Judecător M. Hărățu
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
DECIZIE Nr. 236/2014 ca
Pe rol judecarea recursului privind pe recurent C. I. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av . Dumiriu D. pentru recurent, cons.jr. C. A. pentru intimat .
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată recursul motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru .
Reprezentanții părților depun la dosar delegațiile, precizează că nu mai au înscrisuri de depus sau cereri de formulat .
Neexistând cereri prealabile și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri .
Av. D., pentru recurent, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale . Apreciază că în mod greșit au fost soluționate excepțiile nulității procesului verbal de contravenție pentru motivul că nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni privind refuzul agentului constatator de a-i arăta caseta cu înregistrarea faptei și excepția prescripției executării sancțiunii, borderoul depus de I. Iași neputând face dovada comunicării procesului verbal de contravenție întrucât acesta trebuia însoțit de confirmarea factorului poștal, așa cum se arată în decizia nr.10/2003 a ICCJ. În ceea ce privește fondul, savârșirea contravenției nu este dovedită întrucât din planșele foto prezentate nu poate fi identificat numărul de înmatriculare al autoturismului pentru a se face dovada că acesta aparține petentului din prezenta cauză .
Cons.jr. C. A., pentru intimat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, în mod corect instanța de fond a respins excepția nulității reținând că procesului – verbal întrunește condițiile prevăzute de lege, în mod corect a fost respinsă excepția prescripției executării sancțiunii reținându-secă agentul constatator a făcut dovada comunicării procesului – verbal către petent .
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8709 din 05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse excepțiile privind nulitatea procesului-verbal și prescripția executării sancțiunii și a fost respinsă plângerea formulată de petentul C. I., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.06.2012, întocmit de I.P.J. Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/06.06.2012, întocmit pe numele petentului a fost predat de organul constatator la poștă pe data de 14.06.2012, potrivit înscrisului aflat la fila 42 dosar.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. S-a reținut de asemenea pe de o parte că, petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, astfel că, un act pe care nu și l-a însușit prin semnătură nu putea să cuprinsă eventuale obiecțiuni iar pe de altă parte că, întocmirea procesului-verbal de către un alt agent constatator, altul decât operatorul radar, care a perceput depășirea vitezei pe aparatul radar și neprezentarea casetei radar ori a documentației aparatului radar și a atestatului aparatului nu constituie motive de nulitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, raportându-se la pracitca CEDO referitoare la prezumția de nevinovăție, prima instanță a reținut că, din vizionarea CD-ului anexat de organul constatator rezultă că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 114 km/h în localitate, unde viteza legală este de 50 km/h și că, aparatul radar deține buletinul de verificare metrologică nr._(26.08.2011 și era utilizat în traficul rutier de operatorul B. Șt. Ce deține atestat emis de MAI – I.P.J. Iași.
Instanța de fond a mai reținut că petentul a săvârșit contravenția pentru care i s-a aplicat amenda contravențională, el nefăcând nici o probă de natură să înlăture cele arătate în procesul-verbal încheiat de I.P.J. Iași, care face dovada deplină cu privire la constatările nemijlocite ale organului constatator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. I., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, petentul a arătat că, prima instanță a respins în mod greșit excepția prescripției executării sancțiunii întrucât procesul-verbal s-a întocmit la data de 06.06.2012 și i s-a comunicat la data de 10.07.2012, cu depășirea termenului legal de o lună. Petentul a susținut de asemenea că, deși a solicitat adminsitrarea probei cu xerocopia confirmării predării procesului verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a reținut că nu a produs nicio probă în apărare.
Petentul a mai susținut de asemenea că, deși a respins motivele de nulitate invocate, prima instanță nua făcut referire la probele solicitate, deși acestea erau utile soluționării cauzei.De asemenea, se susține că, procesul verbal nu este semnat de niciun martor iar formular pe care este completat procesul verbal nu corespunde modelului din Anexa 1D..
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă, prin concluziile orale, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică .
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal . nr._/06.06.2012 s-a reținut că, la data de 06.06.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare VS 01 Yon pe DN 24, localitatea Poieni, km 175, petentul a fost înregistrat de aparatul radar cu viteză de 114 Km/oră, pe un sector de drum cu limită de viteză la 50 Km/oră.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: art. 49 alin 1 „ (1) Limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h.;.. „art. 102 alin 3 lit. e: „ Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:..e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;”
HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: art. 181 alin 1: „(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul..”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
În primul rând, instanța de control judiciar reține că, nu există norme de procedură care să fi fost încălcate de către prima instanță, la pronunțarea sentinței iar pe de altă parte, că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină.
Astfel, referitor la echitatea examinării cererii, jurisprudența Curții EDO este constantă, statuând că: „noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse ....(Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997-VIII, p. 2.930, paragraful 60)” .
Aceeași instanță a statuat de asemenea că: „obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, precitată, paragraful 81; Hotărârea V. der Hurk, precitată, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, precitată, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, Cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX)”.
Din analiza sentinței atacate, se observă că instanța de fond a apreciat temeinicia plângerii în ansamblul său, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, conform situației de fapt reținută în considerentele expuse anterior acestei analize, indicând expres probele relevante care au determinat-o să adopte această soluție . De asemenea, este de remarcat că, prima instanță, deși înntr-un mod succinct, a analizat procesul verbal prin prisma tututor criticilor invocate de către petent și în ceea ce privește legalitatea procesului verbal și în ceea ce privește temeinicia acestuia.
De asemenea, este de reținut faptul că, instanța a încuviințat reclamantului admisnitrarea probei cu înscrisuri ( la termenul din 20 februarie 2013) însă acesta nu a la dosar niciun înscris.
În acest sens, instanța de control judiciar reține din jurisprudența Curții EDO, cauzele Albina împotriva României, B. împotriva României și D. împotriva României, D. împotriva României – paragraful 50 dar și decizia nr. 1846/1956 a Tribunalului Suprem, colegiul civil .
Pe fond, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.
În acest sens, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile recurentului fiind nefondate.
Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal, prima instanță a repsins excepția excepția prescripției executării sancțiunii deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile de la fila 42, procesul verbal a fost comunicat recurentului petent. De altfel, comunicarea procesului verbal în interiorul termenului de prescripție rezultă implicit și din formularea plângerii contravenționale în termen.
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță .
Referitor la faptul că procesul verbal este încheiat de către un alt agent decât cel care era atestat ca și operator radar, acesta nu este un motiv de nulitate al procesului verbal, în condițiile în care condiția esențială este ca fapta să fie constatată de un agent cu calificare în operarea unui astfel de apartat tehnic omologat, condiție ce este îndeplinită în cauză .
În ceea ce privește susținerea recurentului cu privire la lipsa din procesul verbal a semnăturii martorului asistent, instanța de control judiciar reține că, nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută .
Nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din IG nr. 2/2001, este o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal.
De asemenea, nefondat este și motivul de nulitate referitor la lipsa formei procesului verbal, deoarece, acesta conține toate mentiunile arătate de lege, inclusiv mentiunile speciale prevazute în Anexa 1D, respectiv mnțiunea referitoare la aparatul radar si autoturismul pe care a fost montat acest aparat.
Petentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului sa-și formuleze apărările pe care le considera necesare.
De altfel, acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII din 19.02.2007, admițând recursul în interesul legii, s-a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.”
Instanța de control judiciar reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege .
Contrar susținerilor recurentului, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în speță, constatarea faptei contravenționale constatată în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
De asemenea, este de reținut că petentul nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că recurentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu stânjenea pietonul, aflat pe sensul său de mers.
Astfel, fapta contravențională contestată fost constatată cu mijloace tehnice certificate, ceea ce nu afectează negativ prezumția de legalitate a procesului verbal, constatarea faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic întărind această prezumție, prevederile art. 109 alin 2 fiind lipsite de echivoc, acesta stabilind că orice contravenție poate fi constatată cu unul din mijloacele menționate anterior.
În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale,probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.
Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către recurrent, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimate, respective că nu avea viteza cu care a fost înregistrat și că nu se afla într-o zonă în care viteza era limitată, cu atât mai mult cu cât, din lașele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că recurentul rula cu viteza 114 Km/oră, pe un sector de drum cu limită de viteză la 50 Km/oră.
Pe de altă parte, din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că, fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Or, din buletinul de verificare metrologică nr._ din 26.08.2011 ( fila 33 dosar fond) rezultă că la momentul verificării, aparatul radar montat pe autoturismul_ a îndeplinit condițiile prevăzute de normele de metrologie și viteza inregistrată este cea corectă.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. I. impotriva sentinței civile nr. 8709/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2013.
Președinte, A. T. | Judecător, M. Hărățu | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
A.C. 15 Februarie 2014
Red-. D.P.C.- 14.03.2014
2 ex.
Judecătoria Iași: T. B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 254/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 46/2014.... → |
|---|
