Anulare act administrativ. Sentința nr. 1111/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1111/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 5879/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 30 Aprilie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier A. C.
SENTINȚA Nr. 1111/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant I. M. și pe pârât . C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2014, când, instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 30.04.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /29.04.2013 reclamantul I. M. a chemat în judecată pe pârâtele . C. de C. a României - Camera de C. B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr. 83 din 22.03.2013 și a art. 3.5 din Dispoziția nr. 5/14.02.2013 emise de către pârâte.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în cursul anului 2013 pârâta a efectuat o verificare a sumelor bugetare cheltuite în anii 2010 si 2011, instituind in sarcina Compartimentului de contabilitate al Primăriei V. L., obligația de efectua măsurile necesare pentru recuperarea sumei de 12.271 lei, sumă pretind a fi fost încasată în afara cadrului legal pretinzându-se că au fost achitate, în mod nelegal, drepturi salariale în baza contractului colectiv de muncă nr. 1381 din 27.02.2009.
Reclamantul susține că situația reținută de cele două pârâtă nu este reală deoarece, Acordul/ Contractul colectiv de munca a fost aprobat prin Hotărârea nr. 7 din 26.02.2009, ce nu a fost atacata fiind in vigoare pe toata perioada de valabilitate a contractului de muncă, acordul / Contractul colectiv de munca fiind încheiat anterior intrării in 3 Legii 284/2010, așa încât, drepturile derivate trebuiau achitate pana la 7.02.2012.
Potrivit reclamantului, deciziile contestate nu sunt legale și pentru că, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009, unul din principiile noii legi constă în nediminuarea veniturilor salariale ale persoanelor reîncadrate, nivelul de referință fiind venitul salarial de la momentul 31 decembrie 2009.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copii, înscrisuri.
Pârâta . citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat în primul rând excepția conexității, învederând că, pe rolul Tribunalului lasi - Secția I Civila se află înregistrat și dosar nr._ în care părți sunt llascu M. - in calitate de reclamant; in calitate de parat UAT ., obiectul acelei acțiuni constituindu-l anularea Dispoziției nr. 83 din 22.03.2013.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, învederând pe de o parte că, decizia primarului nu a primit vreun aviz de nelegalitate urmare a controlului efectuat de Prefectul județului Iași iar pe de altă parte că, această dispoziție este emisă în urma unui control al Curții de C. prin care s-a constatat, printre altele, încasarea de către reclamant a unor venituri de natura salaríala in baza Contractului colectiv de munca nr. 1381/27.02.2009 încheiat la nivel de unitate, sume acordate, conform deciziei reprezentanților Curții de C., cu încalcarea dispozițiilor Legii nr. 284/2010.
În final, pârâta a mai arătat că, prevederile Contractului colectiv de munca nu au fost contestate la instantele judecătorești iar sumele încasate de reclamant în temeiul contractului colectiv de munca au fost prevăzute în bugetul local aprobat prin Hotararea de Consiliu Local nr. 3/17.02.2011.
În susținerea poziției procesuale, pârâta a atașat întâmpinării, în copii, înscrisuri.
La rândul său, C. de C. a României, a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepțiile lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, raportat la capătul de cerere referitor la anularea Dispoziției nr.83/ 2.03.2013, excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea art.3.5 din Decizia nr.5 /14.02.2013, în sensul că aceasta a ost introdusă de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă, și, pe cale de consccință, respingerea cererii de anulare a Deciziei nr.5/ 14.02.2013 ca inadmisibilă.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Ulterior, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția I-a civilă, sub nr. 5933/99/30.04.2013 reclamantul I. M. a chemat în judecată pe pârâții . V. L. și Primarul comunei V. L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr. 83 din 22.03.2013 și suspendarea efectelor acesteia, pentru aceleași motive ca și în acțiunea ce face obiectul cauzei înregistrate sub nr. nr._ /29.04.2013.
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2013, cauza a fost transpusă spre competentă soluționare la secția a II-a civilă a Tribunalului Iași, completul D 9CA. iar prin Încheierea din 1 aprilie 2014, pronunțată în cauza nr._, completul D 9 CA a admis excepția de conexitate, dosarul a fost conexat la cauza înregistrată sub nr._, judecat cauzelor conexe urmând să continue sub acest din urmă număr.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți.
La termenul din 10 aprilie 2014, reclamantul, prezent în instanță, arătat că înțelege să renunțe la judecata capătului de cerere referitor la anularea punctului 3.5 din decizia Curții de C. și la judecata în contradictoriu cu această pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
Camera de C. B. a efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială .. lași, o acțiune de verificare privind exercițiile financiare al anilor 2010-2011, s-a întocmit Raportul de control nr. 41/2148/ 21.12.2012 ( 114 – 126 dosar nr._ ) prin care s-au constatat o . abateri, printre care, efectuarea de plăți, în mod nelegal, reprezentând cheltuieli de personal în valoare totală de 223.690 lei, cu titlu de drepturi salariale precum și un spor de dispozitiv în cuantum de 25%_din salariul de bază.
În acest sens, a fost emisă decizia nr. 5 din 14 februarie 2013 ( filele 97-114 dosar nr._ ) prin care s-a constatat că, prin plata acestora în anul 2010 s-au încălcat dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, drept pentru care s-a dispus recuperarea acestor sume până la 30.04.2013.
În executarea acestei decizii, primarul comunei V. L. a emis și Dispoziția nr. 83 din 22.03.2013, prin care a imputat reclamantului I. M., inspector in cadrul primăriei V. L., suma totala de_ lei corespunzătoare anului 2011, conform centralizatorului anexat, reprezentând drepturi speciale acordate conform Contractului colectiv de nunca încheiat la nivel de unitate, in perioada feb.2009- feb.2011.
- În ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu C. de
C. a României:
Potrivit art. 406 alin 1 Cod procedură civilă: „ (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă ” iar art. 9 alin 3 din același act normativ: „ (3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege”.
Având în vedere poziția procesuală a reclamantului, exprimată în mod direct în fața instanței precum și principiul disponibilității consacrat de art. 9 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să ia act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind anularea art. 3.5 din Dispoziția nr. 5/14.02.2013 emisă de C. de C. a României, formulată de reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României.
Față de cele reținute mai sus, urmează ca instanța să constate ca rămase fără obiect excepțiile invocate de către de C. de C. a României.
II. Cererile conexe referitoare la anularea Dispoziției nr.83/ 2.03.2013 emisă de Primarul comunei V. L. sunt nefondate, urmând a fi respinse în consecință.
Dispoziții legale incidente:
Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public, art. 84 și art. 85 alin 1:
„ Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică,în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. ART. 85 (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile..”.
Legea 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, art. 1:
„ Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apãrãrii Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului R. de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Paza, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției..”
Analizând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține că aceasta este legală, fiind incidente prevederile art. 84 lit. B coroborate cu prevederile art. 85 din Legea nr. 188/1999.
În primul rând, instanța reține că, nicăieri în contractul/acordul colectiv de muncă pe anii 2009 – 2010 nr. 1381/27.02.2009 ( filele 78 - 86 dosar nr._ ), înregistrat la Direcția de muncă și Solidaritate Socială Iași sub nr. 81/10.03.2009 nu se regăsește un asemenea spor ( art. 7 și 15). De altfel, niciuna din părți nu indică temeiul contractual în baza căruia să se fi plătit această sumă.
Așadar, deși este adevărat că, orice raport juridic de muncă, fie el în regim contractual sau în regim de funcție publică, se va desfășura nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractului colectiv de muncă ce îi sunt aplicabile salariatului sau funcționarului public în cauză și că, dreptul la negociere colectivă este însăși dispoziția legală în baza căreia se încheie contracte și acorduri colective la nivel de instituție și în temeiul cărora se acordă alte drepturi de natură financiară, materială însă, prin contractul/acordul colectiv de muncă nu s-a prevăzut un asemenea spor, iar legea părților nu poate fi invocată ca și temei al acordării sporului de dispozitiv.
În al doilea rând, dacă sporul s-a acordat în baza Legii nr. 138/1999, așa cum s-a susținut de către emitentul deciziei de imputare în fața organelor de control, aspect reținut în raportul de control nr. 2148/21.12.2012 ( fila118, ultimul aliniat), acest act normative nu poate fi reținut în justificarea acordării sporului că tre reclamant deoarece, potrivit legii nr. 138/1999, actul norativ se aplică numai “ personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apãrãrii Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului R. de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Paza, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției”
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile unite, soluționând un recurs în interesul legii, a statuat că: “Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.”
Raportat la aceste ultime considerente și admițând că sporul ar fi fost acordat în baza contractului/acordului colectiv de muncă, este de reținut faptul că, decizia contestată este legală și petru că, sporul nu putea fi intros în contract/accord, decât cu încălcarea prevederilor dispozițiilor art. 12 alin. l din Legea nr. 30/l996, în vigoare vigoare la data plății sporului de dispozitiv și a îîncheierii contractului/acordului colectiv de muncă.
În acest sens, în practica judiciară s-a reținut că: “Deși examinarea temeiniciei și legalitãții actelor de control nu face obiectul prezentului litigiu, tribunalul reține cã sporurile și drepturile salariale suplimentare au fost incluse în Acordul colectiv de muncã cu încãlcarea dispozițiilor art. 12 alin. l din Legea nr. 130/l996 privind contractul colectiv de muncã, în care se precizeazã cã prin acest act nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale cãror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legal iar, pe de altã parte, hotãrârea consiliului local prin care a fost aprobat Acordul colectiv privind raporturile de serviciu (Hot. nr. 3/3l.0l.2007), nu are suport legal în ce privește acordarea unor sporuri suplimentare întrucât consiliul local, prin atribuțiile conferite de Legea nr. 2l5/200l a administrației publice locale nu are competența de a hotãrî drepturi salariale pentru personalul din administrația publicã localã.”- C. de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2713 din 20 iunie 2011.
Nu în ultimul rând, instanța reține că dispoziția nr. 83 din 22.03.2013 este emisă în baza deciziei nr. 5 din 14 februarie 2014, emisă de C. de C. a României – Camera de C. B., decizie ce nu este anulată.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că dispoziția de imputare este legală și temeinică drept pentru care, vor fi respinse cererile reunite formulate de reclamantul I. M..
Față de soluția de respingere a acțiunii, va fi respinsă și cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
. Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind anularea art. 3.5 din Dispoziția nr. 5/14.02.2013 emisă de C. de C. a României, formulată de reclamantul I. M., CNP_, cu sediu procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat L. B., în Iași, .. 21, .. B, . în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, .. 22 – 24, sector 1, cod fiscal_.
Constată ca rămase fără obiect excepțiile invocate de către de C. de C. a României.
Respinge cererile reunite formulate de reclamantul I. M., CNP_, cu sediu procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat L. B., în Iași, .. 21, .. B, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta ._, cu sediul în V. L., jud. Iași.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, A. C. |
B.M.. 04 Mai 2014
Red-. D.P.C.- 29.05.2014
5 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 242/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 662/2014.... → |
|---|
