Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 750/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 750/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 7062/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – Mițică A.
Judecător – G. F.
Grefier – I.-P. V.
DECIZIA NR. 750 CA
Pe rol fiind judecarea apelului privind pe apelant I. T. DE MUNCĂ IAȘI și pe intimat ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fata constata următoarele:
Prin sentința civilă_/2013 Judecătoria Iasi a dispus: Admite în parte plângerea petentei ., cu sediul ales la Cabinet avocat C. N. din Iași, ..13-15, mezanin, jud. Iași în contradictoriu cu intimatul ITM Iași, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/07.02.2013.
Înlocuiește cu sancțiunea „avertisment” sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei.
Se retin in considerentele sentintei următoarele imprejurări:
Conform mențiunilor din procesul verbal de contravenție . nr._/07.02.2013 angajatorul S.C.F. . la muncă pe numita T. V., fără a-i încheia contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările ulterioare, această persoană fiind identificată la data de 05.02.2013 în timp ce presta activitate la punctul de lucru al unității din Iași incinta Piața Tătărași sud - farmacie veterinară, faptă ce constituie contravenție conform prev. art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 și pentru săvârșirea căreia societatea petentă a fost amendată cu suma de 10.000,00 lei.
Analizând cu precădere procesul verbal din punct de vedere al condițiilor de legalitate, instanța constată că la întocmirea acestuia au fost respectate condițiile formale impuse de lege, neexistând motive care să atragă constatarea nulității absolute a înscrisului contestat.În ce privește nulitatea invocată de petentă ca urmare a faptului că în procesul verbal există inadvertențe cu privire la locul săvarșirii contarvenției, ce ar putea fi considerat eventual motiv de nulitate relativă, acesta nu este întemeiat, în lipsa dovedirii unei vătămări concrete, prin raportare la practica Curții Constituționale a României ce a fost materializată printr-o . decizii, mai ales că petenta a recunoscut faptul că T. V. se afla la momentul controlului la sediul punctului de lucru arătat și în situația de fapt consemnată în procesul verbal, ce este considerat și locul săvârșirii contravenției în jurisprudența ÎCCJ (Decizia nr.4036/2012 a Secției I civilă).
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere că, potrivit art. 16 din Legea nr.53/2003, republicată:” (1) Contractul individual de muncã se încheie în baza consimțãmântului pãrților, în formã scrisã, în limba românã. Obligația de încheiere a contractului individual de muncã în formã scrisã revine angajatorului. Forma scrisã este obligatorie pentru încheierea valabilã a contractului. (2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregitrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”
Totodată, potrivit art.31 alin.4 din Codul muncii :” Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern precum și în contractul individual de muncă.”
În speță reiese din declarația olografă dată de numita T. V. inspectorilor ITM la data de 05.02.2013 faptul că se afla în perioada de probă, începand cu data de 29.01.2013 și nu semnase contract de muncă, pentru ca, în fața instanței aceasta să confirme începerea raporturilor de muncă cu societatea petentă la data de 29.01.2013, precum și faptul că în prima săptămană de activitate după data menționată stătea pe langă colega de la farmacia veterinară Tătărași.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați și susținerile petentului reiese că numita T. V. urma să presteze activitate la noul sediu, pe care petenta avea de gand să-l înființeze în . data de 06.02.2013 sub nr. de intrare 8701 a fost înregistrată la ORC de pe langă Tribunalul Iași cererea modificatoare a . prin care a solicitat înființarea unui sediu secundar (f.9), aflat în . C., jud. Iași (f.8), după cum atestă certificatul constatator eliberat la 11.02.2013 (f.8), fiind efectuate și demersuri în vederea beneficierii de către angajator de facilitățile disp. art. 80 din Legea nr.76/2002(f.10-12) .
Nu în ultimul rand, s-a depus la dosar contract de muncă avand nr.11/29.01.2013 (f.11-2) pe numele lui T. V. însă din extrasul cu evidența REGES instanța constată că abia la data de 12.02.2013 acesta a fost înregistrat (f.13).
În contextul situației de fapt expusă anterior contractul de muncă depus la dosar nu face dovada nevinovăției petentei, cat timp acesta se înregistrează în registrul de evidență al salariaților anterior începerii raporturilor de muncă, potrivit art. 16 alin.2 Codul muncii și chiar dacă petenta a invocat disp. art. 80 din Legea nr.76/2002, în baza cărora beneficiază de facilități angajatorii care incadreaza in munca pe durata nedeterminata absolventi ai unor institutii de invatamant această prevedere legală nu o absolvă de obligația încheierii contractului de muncă pe numele unei asemenea persoane, ci dimpotrivă, presupune existența contractului ca o premisă necesară pentru a fi pus în aplicare textul normativ menționat.
Pe de altă parte, nu se poate reține că raporturile de muncă între salariată și societate nu erau născute la 05.02.2013, cât timp declarația dată inspectorilor ITM de T. V., reprezintă un act conștient făcut de o persoană matură și responsabilă, ce avea obligația dar și interesul nemijlocit de a cunoaște legislația ce reglementează raporturile juridice de muncă în care s-a implicat, în special din punctul de vedere al dispozițiilor ce privesc drepturile și obligațiile sale.
Astfel, instanța consideră că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției ce a fost reținută în sarcina sa, însă va ține seama la individualizare de faptul că scopul urmărit nu a fost acela de a frauda legea și a prejudicia interesele statului, cat timp în perioada controlului petenta efectua demersuri pentru înființarea punctului de lucru la care urma să fie angajată în mod stabil numita T. V., urmand să facă aplicarea prevederilor art. 21. alin.3 din O.G. nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 5 alin.2 lit.a din același text normativ .
Avand în vedere considerentele arătate precum și disp. art.34 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare – care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art.38 al.3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului) consideră că se impune admiterea în parte a plangerii și înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată, ce este suficient pentru a realiza scopul dorit de legiuitor prin aplicarea sancțiunii și a atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin în situații similare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal ITM Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, se pledează pentru menținerea sancțiunii amenzii contravenționale, subliniindu-se că munca nedeclarată constituie un fenomen extrem de nociv, din cauza consecințelor sociale și economice pe care le produce.
Apelanta susține că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate, fiind un mijloc de prevenire săvârșirii faptei ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelata reține că apelul nu este întemeiat:
Tribunalul consideră ca în mod corect instanta de fond a retinut comiterea faptei de catre petenta si ca aceasta fapta prezinta un grad redus de pericol social.
Din probele administrate în cauza rezulta ca petenta a primit la muncă pe numita T. V., fără a-i încheia contract individual de muncă, însă amenda de 10 000 lei este exagerată în raport cu împrejurările în care s-a comis fapta.
Este adevarat ca sanctiunea trebuie sa fie menita si a descuraja pe contravenient sa mai comita în viitor astfel de fapte, însa o amenda de 10 000 este descurajanta nu pentru comiterea de alte fapte contraventionale, ci pentru desfasurarea a însasi activitatii de comert.
Tribunalul considera ca sanctiunea avertismentului aplicata de prima instanta este suficientă pentru ca petenta sa înteleaga pericolul social al faptei comise si sa-si conformeze conduita reglementarilor în materie.
În completarea recomandarilor primei instante, si Tribunalul atrage atentia petentei ca savârsirea în viitor a altor contraventii asemanatoare poate atrage aplicarea unor sanctiuni contraventionale mult mai grave, avertismentul aplicat în prezenta cauza constituind si o ultima încercare de corijare a comportamentului petentei fata de regulile ce îi reglementeaza activitatea.
F. de cele retinute, si având in vedere motivele de apel invocate, in temeiul art 480 C.pr.civ respinge ca nefondat apelul formulat, menținând sentința instantei de fond ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de I.T.M. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 N.C.P.C., azi, 12.11.2014.
Președinte, Mițică A. | Judecător, G. F. | |
Grefier, I.-P. V. |
RED/TEHNORED.F.G.
4 EX-16.01.2015
JUDEC.FOND: C. C.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2136/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 752/2014.... → |
|---|
