Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 312/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 3468/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Mai 2014
Președinte - C. B.
Judecător F. A. A.
Grefier I.-P. V.
Decizia Nr. 312 C.A.
Pe rol fiind judecarea apelului privind pe apelant G. M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de av. D. B. Z., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. D. B. Z. depune împuternicire avocațială pentru apelantul G. M., nota de probe, prin care solicită administrarea probei cu înscrisuri, cu care să dovedească marja de eroare a aparatului radar cu care a constatat agentul constatator pretinsa contravenție, precum și administrarea probei testimoniale, cu martorul Z. M., martor pe care instanța de fond l-a respins, pentru dovedirea situației de fapt pe modalitatea de săvârșire a contravenției. Precizează că nu mai are alte acte de depus.
Având în vedere teza probatorie indicată de apelant, prin apărător, cu privire la martor, văzând și înscrisurile depuse la acest termen, instanța respinge proba testimonială, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri:
Av. Z., pentru apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție. Arată că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, întrucât agentul constatator nu a constatat direct contravenția. Solicită să se aibă în vedere punctul de vedere al Institutului Național de Metrologie Legală, să se rețină că viteza reală de deplasare a fost de 96,96 km/h, viteză care nu-i permite agentului constatator să rețină permisul de conducere.
Instanța reține apelul spre deliberare.
TRIBUNALUL
Prin apelul declarat împotriva Sentinței civile nr.2953/2013 a Judecătoriei Iași apelantul G. M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul IPJ-Iași să dispună admiterea căii de atac și modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea actului constatator al contravenției ., nr._/23.07.2013.
În motivarea apelului se susține în esență că prima instanță a interpretat eronat probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente fapt ce a condus la respingerea eronată a excepției nulității actului constatator derivată din lipsa numelui agentului constatator, nereținerea marjei de eroare a aparatului radar și la refuzul de reindividualizare a sancțiunii aplicate.
Intimatul IPJ-IAȘI, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe noi.
În apel apelantul-petent a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială, fiind încuviințată doar administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat, raportat la motivul de apel, se constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința apelată prima instanță a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de apelant considerând în baza probatoriului administrat că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002.
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, aceasta interpretând corect probatoriul administrat, precum și dispozițiile legale incidente în raport de apărările invocate de petent.
Criticile petentului reluate prin cererea de apel sunt neîntemeiate deoarece teoria referitoare la lipsa datelor referitoare la identificarea agentului constatator este vădit nefondată, procesul-verbal de contravenție conținând aceste elemente. Faptul că un alt agent de poliție a făcut constatarea cu aparatul radar și un altul a procedat la oprirea apelantului în trafic și la încheierea actului constatator nu este de natură a afecta valabilitatea procesului-verbal de contravenție. Atâta timp cât au fost menționate datele de identificare ale agentului constatator care a încheiat procesului-verbal motivul de nulitate absolută reglementat de art.17 din OG nr.2/2001 nu poate fi reținut.
În ceea ce privește critica apelantului referitoare la neluarea în considerare de către instanța de fond a marjei de eroare în raport de care a fost omologat de către Biroul de Metrologie Legală aparatul radar (art.3.1.1 din Norma de Metrologie Legală nr.301/23.11.2005) acesta este neîntemeiată. Marja de eroare invocată de către apelant are relevanță doar în ceea ce privește omologarea metrologică a aparatului radar, dispozițiile legale invocate de apelant având caracter tehnic, acestea neputând influența stabilirea vitezei în cazurile concrete deoarece nu se poate determina dacă la momentul măsurării vitezei se putea aplica marja de eroare avută în vedere la momentul omologării (situație incidentă în raport de anumite circumstanțe). În acest sens este și răspunsul oferit apelantului de Biroul de Metrologie Legală sub nr.6848/29.11.2013, raportat la viteza de deplasare a autoturismului apelantului la data constatării faptei, 101 km/h, neputându-se lua în considerare o altă viteză de deplasare ca fiind reală. Eroarea maximă tolerată vizează doar funcționarea din punct de vedere tehnic a cinemometrului pentru omologarea metrologică astfel încât valoarea măsurată în trafic nu poate fi stabilită prin aplicarea acestei marje de eroare deoarece norma tehnică de metrologie legală nu poate fi interpretată în acest sens și pentru a produce efecte diferite față de cele prevăzute expres de legiuitor. Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a respins această apărare a apelantului.
În ceea ce privește critica referitoare la refuzul de reindividualizare a sancțiunii aplicate se constată că această critică este neîntemeiată deoarece apelantul nu a solicitat în fața instanței de fond reindividualizarea sancțiunii aplicate, considerând fără temei că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției imputate în condițiile în care imaginile surprinse de aparatul radar relevă că acesta a circulat pe raza localității S. cu viteza de 101 km/h, pe un sector de drum pe care viteza maximă admisă era limitată la 50 km/h. În raport de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, în particular conduita procesuală a apelantului care a negat săvârșirea faptei, precum și viteza de deplasare pe raza unei localități, relevă un grad ridicat de pericol social concret ce nu justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Față de considerentele anterior expuse și în lumina art.480 C.pr.civ., față de netemeinicia motivelor de apel se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de G. M. împotriva sentinței civile nr. 2953/01.11.2013 a Judecătoriei P., sentința pe care o menține.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica din 14.05.2014.
Președinte, C. B. | Judecător, F. A. A. | |
Grefier, I.-P. V. |
red și dact jud AFA/4ex/08.08.2014/jud fond B. V.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 310/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 314/2014.... → |
|---|
