Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 281/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 2305/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 08 Mai 2014
Președinte - B. D. G.
Judecător P. C. D.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 281 ca /2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant S. V. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI - SRBDNE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: instanța în baza disp. art. 131 NCPC constată că este competentă în soluționarea prezentului apel și având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă îl reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2860 din 24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petentul Siritianu V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 7 mai 2013 de intimatul IPJ Iași și a fost obligat petentul să plătească suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 7 mai 2013, petentul a fost sancționat deoarece la data de 07.05.2013, ora 09/14 pe DE 583, km 39 + 800 m, localitatea S., a condus autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 108 km/h, limita maximă de viteză fiind de 50 km/h. nu a avut asupra sa documentele personale.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În privința motivelor de nelegalitate invocate de petent, raportându-se prevederilor art. 19 din O.G. 2/2001, instanța de fond a constatat că acestea sunt neîntemeiate deoarece, nerespectarea acestor dispoziții nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, fiind, de asemenea, supuse regulii generale prevăzută de art. 105 din Codul de procedură civilă. Astfel, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Se reține de asemenea că, din analiza dispozițiilor art. 19, mai sus enunțate, instanța constată că rațiunea consemnării datelor de identificare ale unui martor este în sensul confirmării împrejurărilor în care a fost încheiat procesul-verbal, respectiv în lipsa contravenientului, a refuzului sau a imposibilității acestuia de a semna procesul-verbal astfel că, observându-se că petentul nu contestă modul de încheiere a procesului-verbal, și anume refuzul său de a semna acest act, s-a constatat că prin lipsa datelor de identificare ale unui martor sau a motivului pentru care lipsește un astfel de martor nu a adus petentului nicio vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal, cu cât mai mult cu cât acesta a semnat personal procesul verbal de constatare a contravenției.
Faptele sunt descrise cu respectarea cerințelor impuse de disp. art. 16, alin. 1 din OG nr. 2/2001, fiind corect încadrate juridic.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță, raportându-se practicii instanței de contencios al drepturilor omului, a reținut că, plângere petentului este nefondată arătând ca intimatul a facut dovada vinovăției petentului, cele consemnate in cuprinsul procesului verbal de contravenție fiind confirmate atat de inregistrarea video, cat si de buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, de atestatul de operator radar al agentului constatator, precum si de celelalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei.
Potrivit instanței de fond, existența faptelor descrise în procesul verbal este probată pe deplin cu fotografia aparatului radar și suportul DVD cu înregistrarea aparatului radar, depuse de intimat la dosar, în plus, instanța, având în vedere și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal care este dată, în cazul de față, de constatarea personală a faptei de către agent. Din fotografiile aparatului radar și suportul DVD cu înregistrarea aparatului radar rezultă clar și fără putință de tăgadă că autoturismul condus de petent circula cu viteza de 108 km/h în zona de acțiune a indicatorului curbă deosebit de periculoasă, iar potrivit disp. art. 123, alin. 1, lit. b din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare.
S-a reținut de asemenea pe de o parte că, aparatul radar era omologat și verificat metrologic cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/04.04.2013, iar agentul constatator, cum s-a arătat avea competența de a utiliza aparatul radar și de a constata contravenția cu acesta, conform atestatului nr._/03.03.2010 iar pe de altă parte că, petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina lui și nici a unui fapt sau situații care să excludă răspunderea sa contravențională. De menționat faptul că petentul nici nu a contestat săvârșirea celei de a doua contravenții.
Faptele astfel dovedite întrunesc conținutul constitutiv al contravențiilor menționate în act, iar sancțiunile aplicate sunt situate în limitele legii.
În baza disp. art. 36, alin. 2 din OG nr. 2/2001, așa cum era aceasta în vigoare la data introducerii plângerii, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul Siritianu V., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului petentul, reiterând o parte din susținerile din plângere a arătat pe de o parte că, prima instanță nu a avut în vedere că agentul care a întocmit procesul verbal nu avea atestat pentru folosirea aparatului radar dar și faptul că, din înregistrarea video rezultă că a existat o eroare, existând mai multe valori ale vitezei.
Petentul a mai arătat că, în mod greșit s-a reținut că limita de viteză era de 50 km/h, în realitate fiind de 70 km/h dar și faptul că înregistrarea video nu respectă prevederile normei de metrologie legală referitoare la funcția de autotestare.
În final, intimatul a reiterat motivele de nulitate referitoare la lipsa semnăturii martorului asistent..
Apelul nu a fost întemeiat în drept.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 07 mai 2013 s-a reținut că, petentul a fost sancționat deoarece, la data de 07.05.2013, ora 09/14 pe DE 583, km 39 + 800 m, localitatea S., a condus autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 108 km/h, limita maximă de viteză fiind de 50 km/h. nu a avut asupra sa documentele personale.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: art. 49 alin 1 „ (1) Limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h.;.. „art. 102 alin 3 lit. e: „ Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:..e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;” .
HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: art. 181 alin 1: „(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul..”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
În primul rând, este de remarcat împrejurarea că, apelantul a criticat sentința primei instanțe numai în ceea ce privește fapta contravențională referitoare la depășirea vitezei legale și a invocat motive de nelegalitate în ceea ce privește procesul verbal, astfel că, analiza instanței se va încadra în limitele investirii.
Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantului fiind nefondate.
Petentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului sa-și formuleze apărările pe care le considera necesare.
În ceea ce privește susținerea apelantului cu privire la lipsa din procesul verbal a semnăturii martorului asistent, instanța de control judiciar reține că, nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001 modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută. Nu în ultimul rând, nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001, este o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal.
De altfel, acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII din 19.02.2007, admițând recursul în interesul legii, s-a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.”
Instanța de control judiciar reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege.
Contrar susținerilor apelantului, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în speță, faptei contravenționale s-a efectuat pe de o parte cu mijloace tehnice omologate ( viteza) iar pe de altă parte, în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
De asemenea, este de reținut că petentul nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu stânjenea pietonul, aflat pe sensul său de mers.
Nefondată este și critica la lipsa buletinului metrologic și a atestatului agentului constatator, acestea fiind depuse la dosarul de fond ( filele 36-37 dosar fond). În ciuda susținerilor apelantului, din înregistrareaea video și planșele foto rezultă cu certitudine că limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost surprins era de 50km/h.
Or, din buletinul de verificare metrologică nr._ din 04.04.2013 ( fila 37 dosar fond) rezultă că la momentul verificării, aparatul radar montat pe autoturismul MAI_ a îndeplinit condițiile prevăzute de normele de metrologie și viteza inregistrată este cea corectă.
Referitor la efectuarea autotestarii, instanta de control judiciar reține că, potrivit Manualului de operare și Ghidului de instalare al aparatului radar, nu este posibilă utilizarea aparatului in cazul detectarii unei defectiuni a unitatii, rezultând că, functia de autotestare a aparatului radar este activata automat la fiecare punere in functiune, astfel încât, in cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate, iar functionarea aparatului radar va fi blocata. In Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar se precizeaza ca mentiunea Pas va aparea in fereastra Lock atunci cand exista o defectiune a aparatului radar, astfel incat, in lipsa unei astfel de mentiuni, nu se poate contesta legalitatea inregistrarilor efectuate. In ceea ce priveste posibilitatea utilizarii aparatului radar in regim de miscare, din Manualul de operare și Ghidul de instalare al aparatului radar rezulta ca acesta permite efectuarea inregistrarilor atat in regim stationar, cat si in regim de miscare
Constatarea faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic întăresc această prezumție, prevederile art. 109 alin 2 fiind lipsite de echivoc, acesta stabilind că orice contravenție poate fi constatată cu unul din mijloacele menționate anterior.
În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale,probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.
Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către apelant, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimate, respective că nu avea viteza cu care a fost înregistrat și că nu se afla într-o zonă în care viteza era limitată, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că apelantul a condus autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 108 km/h, limita maximă de viteză fiind de 50 km/h.
Așadar, lipsa unei planșe foto este irelevantă în condițiile în care, din
înregistrarea video rezultă că fapta contravențională este săvârșită de către apelantul petent care de altfel, nu a contestat niciun moment săvârșirea acesteia..
Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul a efectuat o manevră de depășire nelegală, într-o zonă cu vizibilitate redusă, în localitate urmările unei astfel de manevre putând fi din cele mai grave .
De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea recurentului petent, constant de negare a situației de fapt, în condițiile existenței planșelor foto și a înregistrării video, atitudine ce duce la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat pericolul în care a pus participanții la trafic și mai ales pietonii, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de S. V. împotriva sentinței civile nr 2860 din 24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08.05.2014.
Președinte, B. D. G. | Judecător, P. C. D. | |
Grefier, L. A. |
L.A. 12 Mai 2014
Red/. D.P.C.- 11.06.2014
2 ex.
Judecătoria P.:I. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 314/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 296/2014.... → |
|---|
