Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 302/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 20760/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 08 Mai 2014
Președinte - B. D. G.
Judecător P. C. D.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 302 CA /2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant A. I. și pe intimat I.-B.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că prin serviciul registratură avocat Z. în calitate de apărător al apelantului a depus cerere prin care solicită acordarea unui alt termen întrucât la termenul de astăzi se află la o altă instanță din țară.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul apelantei ca nedovedită, apărătorul apelantei nu a făcut dovada imposibilității reale de a se prezenta și având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr_ din 10.10.2013, pronuntata de Judecătoria Iasi in dosarul nr_, s a respins plingerea formulata de petentul A. I., impotriva procesului verbal de contraventie incheiat de intimata I. Iasi .
Retine judecatorul fondului urmatoarele imprejurări: “...Prin procesul verbal ., numărul_ întocmit la data de 13.03.2013, petentul A. I. a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: în data de 13.03.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . iar la trecerea la nivel cu calea ferată BJATM spre cartierul Dacia nu a oprit deși semnalele acustice și luminoase erau în funcțiune. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 60 alin. 2 și 102 alin. 3 litera c din OUG 195/2002, procesul verbal a fost întocmit în prezența petentului, fiind consemnate următoarele obiecțiuni: „Semnalele nu erau în funcțiune”.
Plângerea contravențională atrage incidența art. 6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general iar amenda aplicată (în cuantum de 675 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și a celei cu înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Fapta a fost încadrată în cuprinsul dispozițiilor art. 102 alin. 3 din OUG 195/2002, potrivit cărora constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferata cand barierele sau semibarierele sunt coborate ori in curs de coborare sau cand semnalele cu lumini rosii si/sau sonore sunt in functiune.
Studiind înregistrarea video, se poate observa faptul că semnalele luminoase erau în funcțiune înainte de a trece calea ferată autoturismul petentului iar instanța reține că obligația șoferilor de a opri la trecerea cu calea ferată este prevăzută în două situații alternative, și anume, când barierele sau semibarierele sunt coborate ori in curs de coborare sau cand semnalele cu lumini rosii si/sau sonore sunt in functiune.
Materialul probatoriu administrat în prezenta cauză reflectă într-o manieră de necontestat existența reală, obiectivă a faptei reținute.
Instanța notează, de asemenea, sub aspectul laturii subiective a contravenției, faptul că semnele de circulație și marcajele existente sunt suficient de clare, astfel încât să permită oricărui conducător auto o interpretare conformă, cu manifestarea unei diligențe normale. Mai mult, se reține că petentul nu a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere în condițiile stabilirii existenței reale a faptei, în latura sa obiectivă.
Din înregistrarea radar depusă la dosar și din planșele foto aflate la dosar, reiese cu claritate că în momentul în care petentul se afla în dreptul semaforului, acesta arăta culoarea roșie, petentul înțelegând să nu respecte semnalele luminoase ale acestuia și să se angajeze în traversarea liniei ferate. Instanța reține că, potrivit textului de lege ce sancționează fapta, se prevede în mod alternativ obligația de oprire a autoturismului în momentul în care semnalele cu lumini roșii sunt in funcțiune ori cele sonore sunt în funcțiune.
Analizând influența concretă a criteriilor de individualizare în cadrul sancțiunilor aplicate, instanța constată că legea prevede posibilitatea aplicării sancțiunii principale a amenzii corespunzătoare unui număr de 9 până la 20 puncte amendă. Se poate observa că intimatul a aplicat o sancțiune orientată la limita minimă stabilită de lege, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei de traversare a căii ferate fără respectarea regulilor instituite. Aplicarea sancțiunii avertismentului nu ar fi în măsură a răspunde ambelor scopuri ce se urmăresc a fi atinse prin aplicarea sancțiunii (respectiv cel represiv și cel de reeducare).
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere, instanța notează că aplicarea unei atare sancțiuni este prevăzută de însăși textul de lege indicat în cuprinsul procesului verbal, în mod direct, instanța neputându-o cenzura decât sub aspectul legalității. Instanța consideră că sancțiunea complementară este pe deplin justificată în această situație, vădita încălcare a unor norme de circulație imperative, clare, previzibile, cu știință, este în măsură a traduce un grad de pericol social semnificativ al faptei săvârșite și a impune aplicarea suplimentară a măsurilor de prevenire a reiterării acestei conduite, ce intră în sfera ilicitului contravențional, pe viitor, de către petent. Stabilirea unei interdicții clare de angajare în trecere la nivelul căii ferate cu nerespectarea semnalelor acustice și luminoase, sunt în măsură a traduce un pericol concret pentru sănătatea și integritatea fizică, precum și viața participanților la trafic, consecințele unui accident în acest cadru fiind extrem de serioase.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, astfel cum era în vigoare la data sesizării instanței de judecată, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru iar în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere că cererea a fost respinsă, instanța urmează a obliga petentul la plata unor cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 150 lei.”.
Impotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel petentul D. R. solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot a sentintei si admiterea plangerii formulate impotriva procesului vtrecuta de linia de coborare a barierelor, iar oprirea ar fi pus in pericol atata viata conducatorului auto cat si siguranta pe calea ferata.
Intimatul Inspectoratul Judetean de politie nu a formulat întâmpinare .
Nu au fost administratre probe noi în apel.
Analizând apelul prin prisma dispozitiilor legale incidente, a motivelor invocate de apelant, raportat la caracterul devolutiv al acestuia, prin raportare la dispoz art 476 cpc, Tribunalul l-a apreciat ca neîntemeiat pentru considerentele ce succed:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., numărul_ întocmit la data de 13.03.2013, petentul A. I. a fost sancționat pentru faptul că, în data de 13.03.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . iar la trecerea la nivel cu calea ferată BJATM spre cartierul Dacia nu a oprit deși semnalele acustice și luminoase erau în funcțiune. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 60 alin. 2 și 102 alin. 3 litera c din OUG 195/2002, procesul verbal a fost întocmit în prezența petentului, fiind consemnate următoarele obiecțiuni: „Semnalele nu erau în funcțiune”.
Analizand pe fond continutul procesului – verbal, tribunalul retine ca acesta cuprinde toate elementele prevăzute în anexa 1 D din H.G. nr. 1391/2006. Instanța de control constată că înregistrarea contraventiei a fost efectuata cu un mijloc de inregistrare verificat metrologic, și care era utilizat de către un operator radar atestat regulamentar .
Astfel, din analiza imaginilor stocate pe suportul CD se poate observa ca semnalele luminoase si acustice erau pornite atunci cand petentul se afla inaintea stalpului pe care sunt montate dispozitivele de semnalizare. Astfel, sustinerea petentului, potrivit careia semnalele acustice au pornit in timp ce el se afla in zona barierelor nu este confirmata de inregistrare.
Prin urmare, tribunalul consideră că procesul – verbal este redactat legal, fapta a fost probată prin mijloace tehnice omologate și avizate corespunzător, iar sancțiunea a fost corect individualizată.
În consecință, în baza art. 480 alin 1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins, solutia primei instante urmand a fi pastrata ca legală si temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de A. I. împotriva sentinței civile nr_ din 10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08.05.2014.
Președinte, B. D. G. | Judecător, P. C. D. | |
Grefier, L. A. |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 296/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1146/2014. Tribunalul... → |
|---|
