Pretentii. Sentința nr. 449/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 449/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 12589/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 18 Februarie 2014
Președinte - A. P.
Grefier E. C.
Sentința nr.449/ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant M. P., reclamant C. L. AL MUNICIPIULUI P. și pe pârât T. M., având ca obiect pretentii declinat .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ la data de 11.09.2013 reclamanții M. P. și C. L. al Municipiului P. au chemat în judecată pe pârâta T. M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4768,09 lei reprezentând debit principal și a sumei de_,01 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au sesizat instanța cu o cerere cu valoare redusă, completând formularul prevăzut de lege. Alăturat formularului reclamanții au depus înscrisurile de care a înțeles să se folosească în cauză.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că s-a încheiat între pârâtă și C. L. al Municipiului P. contractul de concesiune nr. 7 din data de 30.06.1998.Conform prevederilor contractuale pârâta avea obligația de a plăti redevența stabilită, neexecutarea sau executarea cu întârziere a acestei obligații conducând la plata majorărilor de întârziere.
Întrucât pârâta nu a achitat debitul principal în cuantum de 4768,09 lei, în baza prevederilor contractuale au fost calculate penalități până la data de 31.05.2013 care totalizează_,01 lei.
Pârâtei i s-a comunicat formularul de cerere și înscrisurile anexate și i-a fost înaintat formularul de răspuns, fiind înștiințată prin adresă că în termen de 30 zile de la primirea adresei are obligația de a completa formularul de răspuns anexat și de a-l înainta la dosar împreună cu înscrisurile de care înțelege să se folosească în dublu exemplar, însă aceasta nu a depus la dosar formularul de răspuns completat sau întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3308/28.11.2013 a Judecătoriei P. a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria P. a reținut că cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor prevăzute de procedura cererii de valoare redusă reglementată de art. 1025 – 1032 Cod proc.civ., având în vedere că privește un contract de concesiune, iar conform art. 1025 alin. 2 Cod pr. civ. această procedură nu se aplică în materie administrativă
Potrivit art. 66 din OUG 54/2006: „(1) Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (2) Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului”.
Conform art. 2, lit. c din Legea 554/2004: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Potrivit art. 8, alin. 2 din aceeași lege: „(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ”.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tribunalului Iași sub nr._ .
La termenul de judecată din 04.02.2014 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței materiale, tribunalul reține următoarele :
Potrivit dispozițiilor art. 1027 alin. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cererilor cu valoare redusă aparține judecătoriei.
Reclamanții au investit Judecătoria P. cu o cerere cu valoare redusă, după procedura reglementată de art. 1025 și urm. C. proc. civ., utilizând formularul corespunzător, condiții în care instanța de judecată, în mod greșit, a apreciat că este vorba despre o cerere în contencios administrativ, de competența tribunalului.
Dispozițiile art. 1026 alin. 3 C. proc. civ. stipulează că atunci când o cerere nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor procedurale vizând cererile de valoare redusă, instanța judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu își retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.
Față de această normă legală, tribunalul apreciază că, doar în condițiile în care Judecătoria P. ar fi procedat în sensul sus-arătat, informând reclamanții că cererea lor nu poate fi supusă prevederilor art. 1025 și urm. C. proc. civ., ar fi existat posibilitatea aprecierii cererii ca fiind una de drept comun, în speță una de contencios administrativ, context în care s-ar fi ridicat problema competenței materiale.
Cum reclamanții nici nu au fost citați pentru termen, aceasta fiind procedura reglementată de art._ C. proc. civ., cererea și-a păstrat caracterul uneia de valoare redusă, de competența exclusivă a judecătoriei, care urma să o soluționeze, apreciind asupra admisibilității ei în atare condiții.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp. art. 138 raportat la art. 1027 C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența în favoarea Judecătoriei P..
Constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza disp. art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va fi sesizată Curtea de Apel Iași în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de valoare redusă formulată de reclamanții municipiul P., reprezentat prin primar și C. L. al mun. P., cu sediul în P., . nr. 16, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta T. M., cu domiciliul în P., ., jud. Iași, în favoarea Judecătoriei P..
Constată ivit conflictul negativ de competență și sesizează Curtea de Apel Iași în vederea soluționării acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.
Președinte, Grefier,
A. P. E. C.
Red. P.A./tehnored. P.A/5 ex/18.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 243/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 499/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
