Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 38578/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Martie 2014
PREȘEDINTE - A. C.
JUDECĂTOR S. T.
JUDECĂTOR E. P.
Grefier M. I. P.
DECIZIE Nr. 415/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul P. O. și pe intimatul I. IAȘI -S.P.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul prin reprezentant convențional avocat A. L. și intimatul prin reprezentant convențional consilier juridic Z. M., care depune la dosar delegație de reprezentare juridică.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a pus în vedere părților să depună la dosar procesul verbal . nr._ din 30.11.2012, după care
Recurentul prin avocat depune la dosar procesul verbal menționat și înscrisuri pe care le comunică și intimatului prin avocat, care, la rândul său, depune la dosarul cauzei fișa de evidență auto a recurentului, pe care o comunică și reprezentantului recurentului.
Părțile prin reprezentanți arată că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de înscrisurile comunicate.
La interpelarea instanței părțile prin reprezentanți arată că nu au cereri noi de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cererii de recurs.
Recurentul prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și arată că sentința pronunțată de către instanța de fond nu este legală întrucât au fost menținute două procese verbale întocmite pentru sancționarea aceleiași fapte contravenționale, respectiv depășirea limitei maxime de viteză în localitate. Menționează că s-au constituit două dosare distincte în care s-au contestat două procese verbale distincte, care au fost conexate de Judecătoria P. pentru faptul că între cele două fapte există o mare legătură, respectiv cele două procese verbale au fost încheiate la o distanță de două minute, după ce faptele ar fi fost constate cu câteva minute înainte. Astfel la 10:35 și la 10:38 au fost constatate faptele,iar la 10:45 s-a sancționat prima faptă, iar la 10:47 s-a sancționat a doua faptă și apreciază că cei doi agenți constatatori, împreună și în același timp, au încheiat două procese verbale aceluiași contravenient. Avocatul recurentului arată că fapta este una singură, continuă, respectiv de a circula peste limita legală, și deși recurentul a greșit prin încălcarea regulii de circulație, apreciază că nu trebuiau întocmite două procese verbale și aplicate două sancțiuni și nu trebuiau aplicate două sancțiuni complementare cumulate, permisul de conducere al recurentului fiind suspendat pentru 6 luni cu grave consecințe pentru activitatea sa profesională. Arată că soluția ar fi fost să se întocmească un singur proces verbal, fiind o faptă continuă, care a încetat în momentul în care a fost oprit de agentul de poliție. Mai menționează că, așa cum a arătat și în motivele de recurs, ambele fapte au fost constatate de același agent constatator D. B., chiar dacă un proces verbal a fost întocmit de el și celălalt de către colegul acestuia, iar cinemometrul era instalat pe aceiași mașină radar. Având în vedere principiul unicității și legalității sancționării contravenționale, apreciază că nici unul dintre procesele verbale nu ar trebui reținut, însă în subsidiar solicită anularea celui de-al doilea proces verbal.
Intimatul prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond și arată că fapta contravențională nu este continuă, ci eventual ar putea fi una continuată. Mai menționează că avem în cauză un concurs de contravenții, așa cum este definit de OG nr. 2/2001 și apreciază că faptele nu au fost constatate în același timp de același agent constatator, iar înregistrarea video relevă mai presus de orice îndoială că faptele au fost săvârșite întocmai Cum au fost descrise în procesul verbal de contravenție de către agentul constatator.
Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de petentul P. O. împotriva sentinței civile nr. 2650/2013 pronunțată de Judecătoria P.;
Prima instanță a reținut următoarele:
Se observa ca la ora 10:36 petentul circula pe raza localitatii Tg.F.(chiar inainte de iesirea din localitate) cu o viteza de 105 km/h, iar la ora 10:39 petentul circula pe raza loc. Boureni cu o viteza de 104 km/h.
Se observa astfel ca este vorba despre doua fapte contraventionale de depasire a vitezei maxime admise, pe sectoare de drum diferite.
Obligatia de respectare de catre petent a regulilor privind viteza de deplasare ii revine de fiecare data cand semnele de circulatie impun respectarea unei anumite limite de viteza, iar daca deplasarea are loc pe drumul national ce traverseaza mai multe localitati sau exista sectoare de drum cu viteze legale limitate, petentul are obligatia, ca de fiecare data sa se supuna regulilor incidente.
In cauza de fata, petentul a circulat pe raza unei localitati pe un sector de drum limitat la o viteza maxima legala de 50 km/h, aceasta obligatie incetand la momentul iesirii din localitate (de unde viteza maxima admisa ar fi de 90 km/h), insa revenind de actualitate la momentul intrarii in localitatea urmatoare,unde petentul avea obligatia de respectare a indicatoului de limitare a vitezei legale la maxim 50 km/h.
Astfel, intrucat petentul a depasit viteza maxima legala pe raza unor sectoare de drum diferite, fiecare prevazuta cu o limita de viteza de 50 km/h, in mod legal si intemeiat a fost sanctionat contravenientul pentru fiecare dintre aceste doua fapte.
Fapta contraventionala de depasire a vitezei legale se savarseste in forma continua, momentul consumarii contraventiei avand loc la cel al realizarii laturii obiective (momentul depasirii vitezei legale maxime admise), dar epuizarea acesteia va avea loc fie la momentul reducerii vitezei pana la limita maxima admisa, fie la momentul incetarii interdictiei de limitare a vitezei. Astfel, in cauza de fata, la momentul iesirii de pe sectorul de drum cu limitare de viteza s-a epuizat prima contraventie retinuta in sarcina petentului, acesta savarsind o noua contraventie la momentul la care desi un alt indicator i se adresa in schimbul limitarii de viteza petentul a circulat cu o viteza peste maximul legal admis.
Petentul a declarat recurs, susținând că:
Contravenția continuă reprezintă acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp a elementului material (acțiunea constând în conducerea autoturismului cu o viteză de peste 50 km/h) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Astfel, fapta contravențională continuă, prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002 se consumă atunci când este prima dată depășită viteza legală cu peste 50 km/h, așadar când este realizată latura obiectivă a faptei contravenționale.
D. ulterior acestui moment al consumării va avea loc epuizarea contravenției când procesul ilicit se oprește și anume când acțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat.
În cazul concret, dacă un șofer pornește de la punctul A, spre punctul B, iar pe această distanță ar fi depășit viteza legală cu peste 50 km/h în mod continuu, până la momentul opririi vehiculului respectiv de către agenții constatatori, petentul nu ar săvârși decât simple acte materiale ce alcătuiesc elementul material al aceleiași contravenții continue.
Dacă, însă, șoferul depășește limita legală de viteză în mod continuu, sancționarea diferită a actului material care prin natura sa se prelungește în timp, apare ca fiind abuzivă.
Dacă s-ar apela la acest sofism, s-ar putea justifica, pe un traseu de 60 km, parcurs în 60 de minute, aplicarea a 60 de sancțiuni contravenționale, care prin efectul cumulării, ar conduce la aplicarea măsurii complementare de suspendare a permisului de conducere pe o durată de 180 de luni (15 ani).
În același sens, consideră că actele materiale reprezintă activități de executare a elementului material unic, acestea neputând avea independență juridică.
În consecință, dacă până la momentul epuizării – oprirea în trafic de către agenții constatatori – se constată la diferite intervale de timp depășirea vitezei cu peste 50 km/h, agenții constatatori nu ar putea în mod legal să aplice tot atâtea contravenții câte acte materiale au fost realizate.
Prin natura faptei, actele continue au caracter succesiv, elementul material permițând anumite discontinuități determinate de specificul activității de conducere pe drumurile publice.
Intimatul I.P.J. Iași nu a depus întâmpinare.
A fost comunicată la dosar o copie a procesului verbal . nr._/30.11.2012.
Recursul este fondat în limitele și pentru argumentele ce succed:
Petentul-recurent P. O. a fost sancționat în ziua de 30.11.2012 pentru comiterea a două contravenții la ora 10.36, respectiv 10.38, constând în depășirea vitezei pe raza localității Boureni, jud. Iași.
Vizionând înregistrarea video, depusă la dosar de către I.P.J. Iași, Tribunalul constată că vehiculul condus de petent a fost depistat deplasându-se în mod continuu pe teritoriul localității Boureni, jud. Iași, iar într-un interval de 2 minute, de la 10.36 la 10.38, au fost obținute două rezultate diferite ale vitezei, de 105 km/h și 104 km/h.
Întrucât petentul s-a deplasat fără oprire pe un sector de drum afectat de aceeași limitare a vitezei, pe raza aceleiași localități, pentru o durată relativ mică de timp, Tribunalul consideră că, în speță, este vorba de o contravenție continuă, petentul săvârșind o singură încălcare a legii, încălcare ce a durat în timp.
În consecință, se aplică situației de fapt dispozițiile art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora, contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. În această situație, momentul comiterii faptei este cel al încetării nerespectării legii, respectiv ora 10 și 38 de minute.
Rezultă că procesul verbal . nr._/30.11.2012 a fost legal întocmit, în condițiile în care se referă la contravenția continuă epuizată la ora 10.38, iar procesul verbal . nr._/30.11.2012 va fi anulat deoarece nu vizează o contravenție de sine stătătoare ci doar un segment temporal ce este absorbit în fapta continuă deja sancționată prin procesul-verbal . nr._/30.11.2012.
În concluzie, Tribunalul va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii parțiale a plângerii și al anulării procesului verbal . nr._/30.11.2012, fiind menținut procesul verbal . nr._/ 30.11.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. O. împotriva sentinței civile nr. 2.650 din 08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică.
Admite în parte plângerea formulată de petentul P. O. împotriva procesului –verbal de contravenție . nr._ încheiat de I. P.J. Iași la data de 30.11.2012.
Anulează procesul - verbal de contravenție sus-menționat.
Menține dispoziția privind respingerea plângerii petentului cu privire la procesului –verbal de contravenție . nr._ încheiat de I PJ Iași la data de 30.11.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03 2014.
Președinte, A. C. Pentru judecător aflat în concediu maternitate semnează vicepreședintele instanței | Judecător, S. T. | Judecător, E. P. Pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței |
Grefier, M. I. P. Pentru grefier aflat în C.O. semnează grefier șef Secția a II-a Civilă |
Red. Șt.T.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./17.07.2014
Judecător fond N. E. P.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 416/2014.... → |
|---|
