Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 416/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 193/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Martie 2014
PREȘEDINTE - A. C.
JUDECĂTOR S. T.
JUDECĂTOR E. P.
Grefier M. I. P.
DECIZIE Nr. 416/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta G. De M. Iași - Comisariatul Județean Iași și pe intimatul D. T., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare în baza actelor existente la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 672 din 04.06.2013 Judecătoria Iași a admis în parte plângerea petentului D. T. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din 14.01.2013 emis de intimata G. Națională de M. Iași - Comisariatul Județean Iași, și a solicitat înlocuirea amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2013 sub nr._, petentul D. T. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.01.2013 emis de intimata G. Națională de M. Iași - Comisariatul Județean Iași, solicitând anularea acestuia iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 14.01.2013 un comisar al Gărzii de M. Iași a găsit pe terenul din fața casei lui mai multe deșeuri și anume coceni de porumb și gunoi de grajd. Petentul a precizat că a deținut, cu acordul primăriei, o suprafață de teren învecinată cu casa lui pe care a îngrădit-o și folosit-o pentru animale și acolo depozită și nutrețul pentru acestea.
Ulterior, i s-a pus în vedere să demoleze adăpostul pentru animale iar el a încercat să curețe terenul însă fiind cardiac și fără venituri, nu a reușit să termine curățenia deoarece a fost internat în spital. În prezent, cu ajutorul vecinilor, a strâns tot gunoiul de pe teren.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, petentul a depus înscrisuri: adresă, procesul-verbal contestat.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică, arătând că la data de 09.11.2012, a efectuat un control neplanificat în . în scopul verificării stării generale de salubritate a comunei, în prezența primarului și a viceprimarului, ocazie cu care s-a constatat că starea de salubritate a comunei era corespunzătoare, cu excepția unor depozitări de deșeuri în apropierea locuinței unor proprietari de animale care au depozitat pe spațiul public al comunei resturi vegetale, gunoi de grajd, deșeuri de origine animală, deșeuri menajere și chiar deșeuri cu regim special în locuri împrejmuite nelegal în fața caselor, unde au construite și adăposturi pentru animale.
În Nota de constatare nr._ din 09.11.2012 se menționează că unui număr de 19 locuitori, printre care și petentul, li s-au aplicat avertismente verbale iar edililor le-au fost trasate două măsuri cu termene de îndeplinire.
Ulterior, în scopul verificării modului de îndeplinire a măsurilor trasate la controlul din luna noiembrie 2012, comisarii au întocmit nota de constatare nr._ din 14.01.2013 în care se consemnează că, deși fuseseră somați de autoritățile locale, un număr de 9 persoane, printre care și petentul, au ignorat avertismentul verbal și somațiile autorităților locale, motiv pentru care toți au fost sancționați cu amendă în sumă de 2000 lei, conform Legii 72/2002 a zootehniei - art. 42 alin. 1 lit. m raportat la art. 42 alin. 2 lit. d și li s-a întocmit proces-verbal de contravenției pentru poluarea și/sau deteriorarea mediului ambiant.
Intimata a precizat că față de susținerile petentului din plângere, solicită respingerea acesteia deoarece protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice sau juridice iar pe de altă parte, organul constatator a dat dovadă de indulgență aplicând o sancțiune blândă. Nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment deoarece petentul a săvârșit fapta ce i se impută iar procesul-verbal întocmit este temeinic și legal.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 72/2002, OG 195/2005 privind protecția mediului, Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor și OG 2/2001.
În dovedire, intimata a depus înscrisuri: proces-verbal, note de constatare, tabel nominal, planșe foto, hotărârea nr. 21/2012 a Consiliul Local Plugari, somație.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat petentului probele cu înscrisuri și testimoniala.
A fost audiat martorul C. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată dosarului cauzei.
Petentul a depus înscrisuri: adeverința de venituri eliberată de Primăria comunei Plugari.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 42 alin. 1 lit. m din Legea 72/2002, constând în aceea că a poluat și deteriorat mediul prin depozitarea de deșeuri și materiale diverse pe domeniul public al comunei Plugari, județul Iași și a ignorat apelurile și somațiile repetate ale Primăriei Plugari în perioada iulie-noiembrie 2012 și avertismentele Gărzii de M. Iași și Secției 9 Poliție Rurală H., refuzând să elibereze și să salubrizeze terenul afectat de aceste depozite.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a observat că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 și că nu există cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu prevederile art. 34 din OG 2/2001. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 07.09.1999).
În consecință, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanța condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În cauza de față, petentul nu a negat faptul că a deținut un teren în afara proprietății sale ce făcea parte din domeniul public al comunei, pe care l-a împrejmuit și pe care avea amenajat un adăpost pentru animale și unde depozita nutreț, toate acestea cu acordul primăriei. În plângerea înaintată instanței, petentul a precizat că după alegerile locale i s-a pus în vedere să demoleze adăpostul pentru animale, pe care le-a mutat în alt loc și să curețe terenul însă, din cauza stării precare a sănătății și a lipsei veniturilor, nu a reușit să efectueze aceste lucrări în termenul impus de autoritățile locale și G. de M. Iași și a fost amendat contravențional.
Verificând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că intimata a încheiat o notă de constatare în luna noiembrie 2012, în urma unui control neplanificat în vederea verificării stării de salubritate la nivelul comunei Plugari, județul Iași când s-a constatat că există depozitări de deșeuri și anume: resturi vegetale, gunoi de grajd, gunoi menajer și deșeuri de origine animală care provin de la locuitori ai comunei care au ocupat abuziv, cu construcții improvizate, teren aparținând domeniului public al comunei, din vecinătatea locuințelor proprietatea lor. Anterior acestui control, Consiliul Local Plugari emisese hotărârea nr. 21 din 30.09.2012 prin care s-au stabilit măsuri pentru organizarea și administrarea pajiștilor, fiind instituite și sancțiuni-amenzi între 500 și 1500 lei pentru amplasarea de construcții și adăposturi de animale sau depozitarea de furaje pe pășunea comunală.
Locuitorii aflați în această situație au fost somați în luna iulie 2012 iar la data de 08.10.2012, somațiile au fost însoțite și de o copie a hotărârii consiliului local din 30.09.2012. La data de 23.10.2012, a fost trimisă o nouă somație în care s-a stabilit termen limită 15 noiembrie 2012 pentru desființarea construcțiilor și salubrizarea amplasamentelor afectate, petentul fiind printre cei care figurează în tabelul nominal la poziția 16 (a locuitorilor cărora li s-a aplicat avertisment verbal deoarece nu finalizaseră lucrările de salubrizare).
La data de 03.12.2012, Primăria comunei Plugari a întocmit un tabel cu persoanele care, deși au fost avertizate verbal în urma controlul efectuat de G. Națională de M. la data de 09.11.2012, nu au eliberat terenul și nu au salubrizat amplasamentul ocupat abuziv, printre aceste persoane numărându-se și petentul - poziția 9 - fila 29.
În aceste condiții, la data de 14.01.2013, intimata a efectuat un nou control și a constatat că petentul a poluat și deteriorat mediul prin depozitarea de deșeuri diverse pe teren aparținând domeniului public al comunei, ocazie cu care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 2000 lei.
Martorul audiat în cauză a relatat că petentul avea un loc împrejmuit în afara curții sale în care ținea nutreț pentru animale și că intimata i-a pus în vedere să curețe locul însă petentul nu a reușit acest lucru până la data fixate de intimată - 01.12.2012, motiv pentru care a fost amendat. Imediat după ce a fost amendat, petentul a curățat locul, fiind ajutat de către martor iar din acel moment nu a mai depozitat nutreț în acel loc.
Practic, prin declarația sa, martorul confirmă săvârșirea de către petent a contravenției care se reține în sarcina acestuia. Instanța a reținut că intimata a reușit să facă dovada săvârșirii de către petent a faptei contravenționale pentru care a fost sancționat, ansamblul probator depus la dosarul cauzei fiind de natură a crea convingerea instanței asupra vinovăției petentului.
În consecință, constatând că fapta petentului constituie contravenție și a fost săvârșită de acesta, instanța a procedat la analiza modului de individualizare a sancțiunii aplicate.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța a reținut că potrivit art. 42 alin. 1 lit. m din Legea 72/2002 a zootehniei, constituie contravenție poluarea și/sau deteriorarea mediului ambiant, faptă sancționată conform art. 42 alin. 2 din același act normativ cu amendă de la 2000 lei la 4000 lei.
Instanța a constatat că sancțiunea amenzii aplicate petentului este în cuantumul minim prevăzut de actul normativ.
Conform art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, e urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cât privește gradul de pericol social al faptei comise de petent acesta este unul ridicat, faptul de a polua sau deteriora mediul ambiant având consecințe nefaste atât asupra sănătății petentului dar și a celorlalți locuitori ai comunei.
Instanța a avut în vedere însă și circumstanțele personale ale petentului care a arătat în fața instanței că atât el cât și soția lui suferă de diferite afecțiuni care i-au pus în imposibilitate să salubrizeze terenul ocupat în termenul fixat de autoritățile locale, în final fiind ajutați de vecini, astfel că, în prezent, amplasamentul ocupat abuziv a fost eliberat și curățat, așa cum rezultă din declarația martorului audiat în fața instanței.
Având în vedere că, în final, petentul a înțeles importanța protecției mediului, ce constituie o obligație pentru fiecare persoana fizică sau juridică și a salubrizat terenul din fața locuinței sale pe care avea depozitat nutreț pentru animale coroborat și cu împrejurarea că petentul nu realizează nicun fel de venituri, așa cum rezultă din adeverința nr. 1635 din 15.05.2012 emisă de Primăria comunei Plugari și că este o persoană peste 60 ani, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în sumă de 2000 lei este prea aspră fără de gradul de pericol social al faptei săvârșite, achitarea acesteia putând să-i pună în pericol subzistența.
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise iar potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă, respectiv avertismentul se poate aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În consecință, instanța a considerat că raportat la toate circumstanțele faptei și ale petentului, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, sens în care a admis în parte plângerea.
Sentința a fost recurată în termen legal de către intimatăcriticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs G. Națională de M. Iași - Comisariatul General a arătat că instanța de fond a stabilit inițial vinovăția petentului și apoi s-a contrazis și a invocat circumstanțele personale ale petentului( sănătate și motive pecuniare).
Sub aspectul contradicțiilor semnalate apelanta a solicitat admiterea apelului și menținerea sancțiunii amenzii.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
Instanța a reținut împrejurarea că petentul nu realizează nici un fel de venit, așa cum rezultă din adeverința nr. 1635/15.05.2013, emisă de Primăria Comunei Plugari, jud. Iași, precum și faptul că are vârsta de 60 de ani, apreciind în final că sancțiunea amenzii în sumă de 2.000 lei, este prea aspră și prea împovărătoare pentru acesta, întrucât obligarea la plata acesteia ar putea să-i pună în pericol mijloacele de subzistență.
Mai arată instanța că potrivit art. 5 alin 5 din OG 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise și că raportat la toate circumstanțele comiterii faptei contravenționale apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, sens în care a admis în parte plângerea.
În legătură cu motivele de recurs invocate consideră că instanța a transformat cu destulă ușurință amenda contravențională în avertisment. Nu s-a reținut gradul de pericol social al faptei comise, fapta produce consecințe nefaste asupra mediului ambiant.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond, sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Soluția Instanței de fond este legală și temeinică.
Criticile recurentului sunt nefondate. În speță instanța de fond nu s-a contrazis. Stabilirea vinovăției se apreciază conform probelor administrate în cauză, iar individualizarea sancțiunii este lăsată la aprecierea instanței în conformitate cu disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În mod corect a reținut instanța de fond legalitatea procesului – verbal contestat, acesta îndeplinește condițiile cerute de disp. art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.
Încadrarea juridică dată faptei este prev. de art. 42 alin. 1 lit. c din Legea nr. 72/2002.
În fapt s-a reținut că petentul a poluat și a deteriorat mediul prin depozitarea de deșeuri și materiale depuse pe domeniul public al comunei Plugari, jud. Iași, și a ignorat apelurile și somațiile repetate ale Primăriei Comunei Plugari în perioada iulie – nov. 2012.
La individualizarea sancțiunii instanța de fond a reținut circumstanțele personale ale contravenientului, afecțiunile de care suferă l-au pus pe petent și pe soția acestuia în imposibilitatea de a salubriza locul ocupat.
Totuși, terenul a fost curățat, fiind ajutat de către vecini.
Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs ale petentei sunt neîntemeiate, tribunalul, în baza art. 312 alin 1, 2 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G. Națională de M.-Comisariatul General prin Comisariatul Județean Iași împotriva sentinței civile nr. 672/4.06.2013 a Judecătoriei H., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2014.
Președinte, A. C. | Judecător, S. T. | Judecător, E. P. |
Grefier, M. I. P. |
Red jud P.E. – tehnored. grefier B.M.
2 ex/12.06.2014.
Judecător la fond L. V.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 415/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 807/2014.... → |
|---|
