Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 370/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 14060/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 29 Mai 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător B. D. G.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 370CA/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant I. IAȘI-S.R.-BDNE și pe intimat V. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier Z. pentru apelant, avocat C. pentru intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: verificând din oficiu competența cf. disp. art 131NCPC, instanța constată că este competentă în soluționarea prezentei cauze și interpelează părțile dacă au alte cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel.
Consilier Z. pentru apelant având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat .
Avocat C. pentru intimat având cuvântul, solicită respingerea
apelului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține apelul spre deliberare și pronunțarea hotărârii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 30.09.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă plângerea formulată de petentul V. I., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 28.04.2013 de intimatul I. Iași, fiind anulat procesul verbal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din 28.04.2013, petentul a fost sancționat deoarece la data de 22.04.2013, conducând autoturismul Renault cu nr._ pe DE 583, în loc. P. Iloaiei, la trecerea de pietoni din dreptul Farmaciei Paracelsus nu a acordat prioritate de trecere pentru doi pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii pe sensul de mers al petentului.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, excepția nulității actului constatator nu este fondată deoarece, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că, din înregistrarea video a pretinsei contravenții rezultă că trecerea mașinii petentului nu a incomodat deplasarea pietonilor, care s-au angajat în traversare când mașina petentului se afla deja pe trecerea de pietoni. Mai mult, petentul s-a deplasat cu precauție în zona trecerii de pietoni, reducând viteza și fiind nevoit să efectueze o manevră de depășire a unei căruțe care avea o direcție de deplasare incertă.
În consecință, instanța de fond a apreciat că nu se impunea ca petentul să acorde prioritate de trecere pietonilor, astfel că va fi admisă plângerea petentului, dispunându-se anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.04.2013, încheiat de intimat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului intimatul a arătat că, sentința primei instanțe nu este temeinică deoarece, înregistrarea video demonstrează fără putință de tăgadă că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 478 alin 2 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, învederând că apelantul nu a făcut dovada existenței faptei contravenționale.
În apel nu au fost administrate probe noi..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ din 28.04.2013, petentul a fost sancționat deoarece la data de 22.04.2013, conducând autoturismul Renault cu nr._ pe DE 583, în loc. P. Iloaiei, la trecerea de pietoni din dreptul Farmaciei Paracelsus nu a acordat prioritate de trecere pentru doi pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii pe sensul de mers al petentului.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: art. 72 alin 1 din „ (2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor ;;” art. 100 alin 3 lit. b: „ (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”
HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: art. 135 alin 1 lit. h din: „(1) Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este fondat, sentința instanței de fond fiind, netemeinică.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantului fiind nefondate.
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță . Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale.
Însă, în mod greșit prima instanță a apreciat că plângerea petentului este temeinică, în condițiile în care, nu numai că acesta nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal ci, în speță, intimatul a dovedit existența faptei contravenționale cu înregistrarea video depusă la dosar.
În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în speță, faptei contravenționale s-a efectuat pe de o parte cu mijloace tehnice omologate ( viteza) iar pe de altă parte, în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
De asemenea, este de reținut că petentul nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță în mod greșit, instanța de fond nu a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu stânjenea pietonul, aflat pe sensul său de mers.
Constatarea faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic întăresc această prezumție, prevederile art. 109 alin 2 fiind lipsite de echivoc, acesta stabilind că orice contravenție poate fi constatată cu unul din mijloacele menționate anterior.
În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale,probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.
Astfel, din prevederile legale incidente, rezultă că, fapta contravențională există în situația în care, pietonul se află pe sensul de mers al conducătorului auto, sens de mers care, nu este unul și același lucru cu banda de deplasare. Cum un sens de mers poate avea mai multe benzi, rezultă că, fapta contravențională există ori de câte ori, un pieton se află pe oricare dintre benzile de circulație ale acelui sens de deplasare.
Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către apelant, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimate, respective că a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că apelantul nu a acordat prioritate de trecere pentru doi pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii pe sensul de mers al petentului.
Contrar celor reținute de instanța de fond, faptul că nu a incomodat pietonii aflați în traversarea străzii prin “loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător” nu înlătură caracterul contravențional al faptei deoarece, conform prevederilor legale redate mai sus, acesta era obligat să acorde prioritate acestora.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Susținerile apelantului referitoare la nedovedirea faptei contravenționale în lipsa constatării faptei prin mijloace certificate, foto sau video, sunt nefondate deoarece, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-recurent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță ar fi trebuit să menținut în totalitate procesul verbal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul nu a acordat prioritate unor petenți angajați legal în traversarea străzii, urmările unei astfel de conduite în trafic putând fi din cele mai grave .
De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea recurentului petent, constant de negare a situației de fapt, în condițiile existenței planșelor foto și a înregistrării video, atitudine ce duce la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat pericolul în care a pus participanții la trafic și mai ales pietonii.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va admite apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva sentinței civile nr._ din 30.09.2013pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va schimba în tot, urmând să respingă plângerea formulată de petentul V. I., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 28.04.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Inspectoratul de Poliție Judetean Iași, împotriva sentintei civile nr_ din 30.09.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimba.
Respinge plângerea formulata de petentul V. I., în contradictoriu cu I. Iasi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.05.2014 .
Președinte, P. C. D. | Judecător, B. D. G. | |
Grefier, L. A. |
L.A. 03 Iunie 2014
Red/. D.P.C.- 01.07.2014
2 ex.
Judecătoria Iași:Ș. A. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 368/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 372/2014.... → |
|---|
