Obligaţia de a face. Sentința nr. 1054/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1054/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 7784/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 23 Aprilie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1054/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant B. N. și pe pârât C. DE A. DE SĂNĂTATE IAȘI PRIN DIRECTOR GENERAL D. R., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 23.04.2014 când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul B. N., a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 1055/31.05.2012 și a deciziei nr. 218 din 13 iunie 2013 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, solicitând exonerarea sa de la plata sumelor ce îi sunt imputate, întrucât acestea sunt nelegale.
În motivarea acțiunii, expunând situația de fapt, reclamantul a arătat că, prin decizia de impunere nr. 1055/31.05.2012 ( de care a luat cunoștință odată cu actele de executare emise de către pârâtă), au fost stabilite în sarcina sa obligații de plată la Fondul Național Unic de A. sociale de sănătate, 960 lei – contribuție de asigurări de sănătate calculate conform art. 257 alin 2 lit. F din Legea nr. 95/2006, asupra veniturilor din dividende în cuantum brut de_ lei iar prin decizia ACC nr. 1055/31.05.2012 s-au stabilit accesorii calculate în baza art. 119 -1201 OUG 92/2003 în cuantum de 1130 lei și 144 lei (1274 lei).
De asemenea, reclamantul învederează că, a omis să declare pârâtei veniturile din dividende învederând pe de o parte că, nu poate fi asimilat unei persoane juridice care are obligația de a plăti taxe iar pe de altă parte că, în condițiile în care pârâta și-ar fi îndeplinit obligația de a-i comunica obligațiile legale ar fi achitat sumele datorate la buget.
Reclamantul a precizat de asemenea că, nu este îndeplinită condiția impusă de art. 259 alin 4 din Legea nr. 95/2006, care impune existența contractului de asigurare pentru a fi datorată contribuția de asigurări de sănătate.
În finalul expunerii situației de fapt, reclamantul a mai arătat că, la data de 5 iunie 2013 a achitat voluntar debitul principal, în cuantum de 960 lei, cu chitanța TS 7 nr._.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 998 – 999 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copii, înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii învederând că a întocmit actul administrativ fiscal către reclamant în urma comunicării în format electronic a bazei de date deținute de către ANAF - AFP Iași, pe baza de Protocol.
Pârâta a mai arătat că, în cadrul Anexei calcul atașata deciziei dc impunere și care face parte integranta din aceasta se regăsesc expres evidențiate veniturile comunicate (atât venitul estimat, cât și cel realizat) în format electronic și raportat la care casa a calculat contribuția datorată și accesoriile fiscale, fiind indicate si alte aspecte fiscale de care s-a ținut cont la
individualizarea creanțelor datorate.
Susține pârâta că, deși reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, nu a atașat acesteia nici un alt document justificativ și nu a indicat vreun temei care să impună modificarea deciziei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
În urma unor sesizări ale Agenției Naționale de Administrare fiscală, efectuate în baza Protocolului nr._/P5282/2007 și a actului Adițional nr. 1,_/IP1797/2009 s-a constatat că reclamantul a obținut venituri din dividende, astfel că, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis decizia nr. . 1055/31.05.2012 și decizia nr. ACC nr. 1055/31.05.2012, calculând, în sarcina reclamantului, următoarele datorii la bugetul de stat: 960 lei – contribuție de asigurări de sănătate calculate conform art. 257 alin 2 lit. F din Legea nr. 95/2006, asupra veniturilor din dividende în cuantum brut de_ lei și accesorii calculate în baza art. 119 -1201 OUG 92/2003 în cuantum total de1274 lei (1130 lei + 144 lei) ( filele 20 – 21 dosar).
Ulterior, prin decizia nr. 218/05 din 13 iunie 2013, a fost respinsă plângerea reclamantului formulată împotriva deciziilor de stabilire a debitului principal și a accesoriilor ( fila 24).
Dispoziții legale incidente:
Codul fiscal, art. 30 alin 2 lit. a: “ (2) Veniturile din proprietățile imobiliare situate în România includ următoarele: a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinței proprietății imobiliare situate în România;”, art. 41 lit. c: “Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 61;”.
Potrivit iar art. 213 alin 1 lit. h din din Legea 95/2006 ( așa cum aceasta a a fst mdificată începând cu data de 7 iulie 2008): “(1) Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fara plata contributiei: h) pensionarii, pentru veniturile din pensii pana la limita supusa impozitului pe venit” în timp ce, art. 257 alin 2 lit. f valabil de la 7 iulie 2008 prevedea că: “(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplica asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual și/sau într-o formã de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeazã venituri de natura celor prevãzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bazã minim brut pe țarã, lunar.”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține că acțiunea este neîntemeiată, deciziile atacate fiind legale și temeinice.
Instanța reține că, în mod corect s-a perceput contribuția în baza art. 257 alin 2 lit. f din legea nr. 95/2006 aspect recunoscut implicit și de către reclamant care, prin chitanța TS 7 nr._ din 5 iunie 2013 ( fila 22 dosar), a achitat debitul principale, recunoscând astfel că datorează sumele respective. De altfel, pe de o parte, reclamantul nu numai că nu a susținut nicio clipă că nu a obținut venituri din dividente ci, dimpotrivă a confirmat, iar pe de altă parte, legislația în vigoare percepe obligația plății contribuției de sănătate și în acest caz particular.
Nu se poate reține că ne aflăm în situația avută în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea deciziei nr. 164/2013 deoarece reclamantul nu a făcut dovada că este pensionară și astfel ar fi exceptată de la plata contribuției.
. De asemenea, reclamantul recunoaște că nu a declarat veniturile obținute pârâtei deci în mod corect, acesta datorează accesorii pentru contribuția neachitată la timp.
Nu în ultimul rând, nu se poate reține ca și temei al anulării deciziei lipsa necomunicarea obligației de declarare a dividendelor deoarece, aceasta este o obligație legală și se prezumă că reclamantul cunoștea aceste obligații
De la data intrării în vigoare a legii, nimeni nu se poate prevala de necunoașterea ei (nemo censetur ingnorare legem). Principiul nemo censetur ingnorare legem este, desigur, o ficțiune juridică necesară funcționării sistemului, prin asigurarea – cel puțin teoretic – a unei egalități în fața legii.
Astfel, se consideră că prezumția de cunoaștere a legii nu înseamnă neapărat că toată lumea cunoaște toate legile, ceea ce este imposibil, ci acela care ignoră legea, indiferent de buna sau de reaua lui credință, nu poate împiedica aplicarea legii asupra sa.
Nefondate sunt și susținerile reclamantului referitoare la faptul că nu datorează sumele calculate în sarcina sa deoarece nu are contract de asigurare, conform art. 259 alin 4 din Legea nr. 95/2006 și pentru că nu i-a fost adusă la cunoștință obligația de plată a contribuției pentru simplul motiv că, cele două situații sunt condiționate de aducerea la cunoștință de către reclamant a faptului că obține venituri din dividente.
În lipsa acestei informări, pârâta era în imposibilitate de a calcula procentul datorat pentru că nu avea cunoștință că reclamantul obținea aceste venituri drept pentru care, reclamantul nu se poate prevala de propria sa culpă, in necunoașterea legii, . drept, intern si in acord si cu sensul sistemului juridic european, comunitar invocând necunoașterea legii pentru a susține o eventuală bună – credință.
În aceste condiții, deciziile de calcul a contribuțiilor sunt legale.
Criticile referitoare la calculul accesoriilor sunt nefondate având în vedere că acestea sunt calculate pentru plata cu întârziere a debitelor principale.
Instanța nu poate reține apărarea reclamantei în susținerea netemeiniciei calculului accesoriilor, respectiv acela al imprevizibilității și inaccesibilității prevederilor legale deoarece, reclamanta
Pentru aceste considerente, urmează ca Tribunalul să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată formulata de reclamantul B. N., cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași CNP_ în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, cu sediul în Iași, .. 18-20, jud. Iași.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 24 Aprilie 2014
Red-. D.P.C.- 20.05.2014
5 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 534/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1027/2014. Tribunalul... → |
|---|
