Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1015/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1015/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 12190/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 16 Aprilie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1015/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestator MARȘIC S. V. și pe intimat C.-C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal declinat.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 16.04.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ contestatoarea Marșic S. V. a formulat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.S. – C. de Asigurări de Sănătate Iași, a formulat contestație la executare și contestație la titlu, solicitând anularea titlului executoriu nr._/27.12.2011 și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._. De asemenea, tot prin acțiunea introductivă, contestatoarea a solicitat și anularea deciziilor de impunere emise de intimată și a invocat faptul că sumele indicate ca și contribuții aferente anilor 2006, 2007 și 2008 au fost achitate la data de 22.12.2011 prin odinele de plată nr. 01, 02 și 03 (819 lei conform deciziei nr. 5223_06/31.08.2011, 412 lei conform deciziei 5223_07/31.08.2011 și 205 lei conform deciziei 5223_08/31.08.2011). Referitor la decizia de impunere nr. 5223_05/31.08.2011 prin care s-a individualizat suma de 2097 lei reprezentând contribuția datorată și penalități de întârziere aferente anului 2005, contestatoarea a invocat, potrivit disp. art. 131 din O.G. nr. 93/2003, faptul că s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani la data de 25.01.2011.
Într-un prim ciclu procesual, instanța de fond a respins contestația la executare formulată, reținând în considerentele sentinței recurate doar faptul că reclamanta nu a formulat nici o critică sub aspectul legalității executării silite, toate motivele din cadrul contestației formulate referindu-se la fondul creanței.
Prin decizia nr. 1228 din 17 mai 2013, Tribunalul Iași a admis recursul, a casat casa integral sentința recurată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe dispunând totodată ca, în rejudecare, instanța de fond să clarifice și cadrul procesual și să dispună măsurile care se impun, având în vedere faptul că prin contestația formulată contestatoarea a solicitat și anularea deciziilor de impunere .
În rejudecare, constatând că reclamanta a solicitat și anularea deciziilor de
impunere, instanța a constatat ca Judecatoria Iași nu este competentă material pentru a soluționa cauza dedusa judecății astfel că, prin sentința nr._ din 4 octombrie 2013, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de petenta, Marșic S. V. în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de Sănătate cu sediul în Iași, în favoarea Tribunalului Iași– secția contencios administrativ, disjungând totodată capătul de cerere cu privire la contestație la executare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /12.12.2013.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare însă, a depus nte de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii învederând că a întocmit actul administrativ fiscal către reclamant în urma comunicării în format electronic a bazei de date deținute de către ANAF - AFP Iași, pe baza de Protocol.
Pârâta a mai arătat că, în cadrul Anexei calcul atașata deciziei dc impunere și care face parte integranta din aceasta se regăsesc expres evidențiate veniturile comunicate (atât venitul estimat, cât și cel realizat) în format electronic și raportat la care casa a calculat contribuția datorată și accesoriile fiscale, fiind indicate si alte aspecte fiscale de care s-a ținut cont la
individualizarea creanțelor datorate.
Pârâta a atașat întâmpinării, în copii, deciziile atacate.
La termenul din 6 februarie 2014, reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a arătat că, deciziile atacate sunt nelegale, întrucât nu are vreo culpă pentru neachitarea sumelor, în condițiile în care, modificările legislative nu au fost previzibile și accesibile unei personae fără pregătire juridică dar și pentru că nu a fost înștiințată de pârâtă.
Cu privire la decizia de impunere nr. nr. 5223_05/31.08.2011 prin care s-a stabilit suma reprezentând contribuție pe anul 2005, în cuantum de 2097 lei, reclamanta a susținut că aceasta este nelegală și pentru că, se împlinise termenul de prescripție pentru perceperea acestor sume, la data emiterii deciziei.
În final, reclamanta a mai precizat că, dovadă a bunei sale credințe, o reprezintă și faptul că a achitat benevol debitele aferente anilor 2006, 2007 și 2008.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
În urma unor sesizări ale Agenției Naționale de Administrare fiscală, efectuate în baza Protocolului nr._/P5282/2007 și a actului Adițional nr. 1,_/IP1797/2009 s-a constatat că reclamantul a obținut venituri din cedarea flosinței unor bunuri, astfel că, pârâta C. de Asigurări de Sănătate Iași a emis decizia de impunere nr. 5223_08/31.08.2011 ( fila 39 dosar nr._ ) pentru suma de 379 lei din care 205 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate contribuție 2008 și 174 penalități, decizia de impunere nr. 5223_05/31.08.2011 ( fila 40 dosar nr._ ) pentru suma de 2097 lei din care 712 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate contribuție 2005 și 1385 penalități, decizie de impunere nr. 5223_06/31.08.2011 ( fila 41 dosar nr._ ) pentru suma de 2114 lei din care 819 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate contribuție 2006 și 1295 penalități precum și decizia de impunere nr. 5223_07/31.08.2011 ( fila 42 dosar nr._ ) pentru suma de 913 lei din care 412 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate contribuție 2007 și 501 penalități.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să soluționeze cu prioritate excepțiile invocate.
Excepția prescripției dreptului pârâtei de a recupera reprezentând contribuția de asigurări de sănătate pentru anul 2005, prin decizia de impunere nr. 5223_08/31.08.2011 este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Dispoziții legale incidente:
Cod procedură civilă art. 405:” (1) Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.(2) Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita.(3) Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.” art 4052:” 1) Cursul prescriptiei se intrerupe: a) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent;c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, in conditiile art. 453 alin. 2; d) pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare;e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, in conditiile art. 371^6 alin. 1;f) in alte cazuri prevazute de lege.”
Cod procedură fiscală: art. 131 alin.1: „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”.
În primul rând, așa după cum rezultă din decizia nr. 5223_08/31.08.2011, contribuțiile reținută în sarcina reclamantei a devenit scadentă la 25 ianuarie 2006 deci, dreptul pârâtei a încasa această sumă s-a născut la această dată și, dat fiind faptul că ne aflăm în fața unei creanțe fiscale, rezultă că termenul de prescripție este de 5 ani.
Calculând termenul de prescripție, potrivit prevederilor art. 131 alin 1 Cod procedură fiscală, rezultă că acesta a început să curgă la 1 ianuarie 2007 și s-a împlinit la 1 ianuarie 2012. Cum decizia a fost emisă în anul 2011, rezultă că, la momentul emiterii acesteia nu se împlinise termenul special de prescripție
Pentru aceste cnsiderente, urmează să fie respinsă excepția prescripției .
Cu privire la fondul acțiunii.
Dispoziții legale incidente:
Codul fiscal, art. 30 alin 2 lit. a: “ (2) Veniturile din proprietățile imobiliare situate în România includ următoarele: a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinței proprietății imobiliare situate în România;”, art. 41 lit. c: “Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 61;”.
Art. 257 alin 1 și 2 din Legea 95/2006, prevede că obligația de plată a taxei intervine: „ (1) Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1). (2) Veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare..”.
Potrivit iar art. 213 alin 1 lit. h din din Legea 95/2006 ( așa cum aceasta a a fst mdificată începând cu data de 7 iulie 2008): “(1) Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fara plata contributiei: h) pensionarii, pentru veniturile din pensii pana la limita supusa impozitului pe venit” în timp ce, art. 257 alin 2 lit. f valabil de la 7 iulie 2008 prevedea că: “(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplica asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual și/sau într-o formã de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeazã venituri de natura celor prevãzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bazã minim brut pe țarã, lunar.”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor lgale incidente în cauză, instanța reține că acțiunea este nefondată, deciziile atacate fiind legale și temeinice.
Instanța reține că, în mod corect s-a perceput contribuția în baza art. 257 alin 2 lit. f din legea nr. 95/2006 aspect recunoscut implicit și de către reclamantă care, prin ordinele de plata nr. 01, 02 și 03 din 22.12.2011 ( filele 10 – 11 dosar nr._ ), a achitat debitele principale, recunoscând astfel că datorează sumele respective. De altfel, pe de o parte, reclamanta nu a susținut nicio clipă că nu a obținut venituri din cedarea folosinței bunurilor iar pe de altă parte, legislația în vigoare percepe obligația plății contribuției de sănătate și în acest caz particular.
Nu se poate reține că ne aflăm în situația avută în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea deciziei nr. 164/2013 deoarece reclamanta nu a făcut dovada că este pensionară și astfel ar fi exceptată de la plata contribuției, deși cauza a avut ai multe cicluri procesuale iar reclamanta a avut timp la dispoziție.
De altfel, decizia nici nu este incidentă, având în vedere că, din analiza dispozițiilor legale incidente rezultă că, lit. f) a alin. (2) al art. 257 a fost modificatã de pct. 53 al art. I din OUG nr. 93 din 24 iunie 2008, publicatã în MO nr. 484 din 30 iunie 2008, astfel că, începând cu data intrării în vigoare a acestor modificări, apariției OUG nr. 93/2008, 07.07.2008. calitatea de pensionar a exceptat de la plată persoanele care obțineau venituri din cedarea folosinței bunurilor.
În aceste condiții, deciziile de calcul a contribuțiilor sunt legale.
Criticile referitoare la calculul accesoriilor sunt nefondate având în vedere că acestea sunt calculate pentru plata cu întârziere a debitelor principale.
Instanța nu poate reține apărarea reclamantei în susținerea netemeiniciei calculului accesoriilor, respectiv acela al imprevizibilității și inaccesibilității prevederilor legale deoarece, reclamanta nu se poate prevala de propria sa culpă, in necunoașterea legii, . drept, intern si in acord si cu sensul sistemului juridic european, comunitar invocând necunoașterea legii pentru a susține o eventuală bună – credință.
Pentru aceste considerente, urmează ca Tribunalul să respingă acțiunea precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la perceperea contribuției aferente anului 2005.
Respinge acțiunea precizată formulata de reclamanta Marșic S. V., cu domiciliul în Iași, ..735, jud. Iași CNP_ în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate Iași, cu sediul în Iași, .. 18-20, jud. Iași.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 16 Aprilie 2014
Red-. D.P.C.- 14.05.2014
4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 192/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 198/2014.... → |
|---|
