Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 206/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 23437/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 16 Aprilie 2014
Președinte - C. B.
Judecător F. A. A.
Grefier I.-P. V.
DECIZIA Nr. 206/2014 APEL C.A.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelant M. M. S. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile publice au avut loc la termenul de judecată din data de 02.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2014 când:
TRIBUNALUL
Prin apelul declarat împotriva Sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Iași apelantul Mamolică M. S. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul I.-Iași să dispună admiterea căii de atac și modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._/24.04.2013 sau în subsidiar înlocuirea sancțiunii complementare a dreptului de a conduce cu sancțiunea avertismentului..
în motivarea căii de atac apelantul susține că prima instanță nu a analizat și capătul subsidiar al plângerii contravenționale ce are ca obiect înlocuirea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce cu sancțiunea avertismentului, fiind invocate în susținerea cererii lipsa unor abateri anterioare de la normele de circulație rutieră, vechimea în această calitate și a activității pe care o prestează în cadrul . ce implică deplasări repetate în țară.
Intimatul I.-Iași, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În apel apelantul a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse înscrisuri la activitatea prestată de acesta, intimatul nesolicitând administrarea de probe noi.
Analizând probele administrate în fața primei instanțe și în apel se constată următoarele:
Soluția primei instanțe de respingere ca neîntemeiată a plângerii contravenționale este întemeiată deoarece petentul se face vinovat de săvârșirea ambelor contravenții reținute în sarcina sa (art.102 alin.3 lit.e și art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 ), acesta fiind filmat cu paratul radar circulând în localitatea Valea L. cu viteza de 121 km/h, pe un segment de drum unde viteza maximă admisă era de 60 km/h, și fără a avea asupra sa permisul de conducere. Planșele foto prezentate de agentul constatator(fila 26 dosar fond) dovedesc săvârșirea contravenției imputate privind nerespectarea regimului de viteză maximă admis pe sectorul de drum, obținerea probei făcându-se în mod legal prin mijloc tehnic omologat metrologic și de către un operator radar atestat (filele 27-28 dosar), apelantul-contravenient neconstestând cealaltă contravenție vizând lipsa permisului de conducere la momentul controlului în trafic.
Motivul de apel invocat de apelant este neîntemeiat deoarece prima instanță a analizat solicitarea acestuia de reindividualizare a sancțiunilor aplicate și a constatat că prin prisma criteriilor prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 acestea au fost corect individualizate.
De asemenea, reindividualizarea sancțiunilor principale și complementare aplicate în cazul contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 nu se impune, fapta prezentând un grad de pericol social ridicat având în vedere viteza cu care apelantul se deplasa în interiorul unei localități (121 km/h față de 60 km/h maxim admis), punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, în acest context factual conduita anterioară a contravenientului și locul de muncă al acestuia neavând nici o relevanță juridică.
De asemenea, cererea de înlocuire a sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce cu sancțiunea avertismentului are caracter inadmisibil deoarece o sancțiune complementară nu poate fi înlocuită cu o sancțiune principală.
Cu toate acestea, hotărârea primei instanțe este nelegală în privința cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina contravenientului în cuantum de 50 de lei deoarece la data pronunțării acesteia - 09.12.2013 – dispozițiile art.36 alin.2 din OG nr.2/2001 fuseseră abrogate prin OUG nr.81/2013, iar în apel a fost achitată taxa judiciară de timbru. Sub acest aspect va fi admisă calea de atac și modificată în parte sentința apelată în sensul înlăturării obligației apelantului de plată a cheltuielilor de judecată la care fusese obligat de prima instanță, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul M. M. S. împotriva Sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în parte în sensul că:
Înlătură obligația apelantului-petent de plată a cheltuielilor judiciare în cuantum de 50 de lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Judecător,Judecător,
C. B. A. F. A.
Grefier,
V. I.
Red și dact jud AFA/4ex/24.07.2014/ jud fond Z. I.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1017/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 477/2014.... → |
|---|
