Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 1505/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Februarie 2014
Președinte - A. T.
Judecător C. –P. D.
Judecător C. B.
Grefier A. C.
DECIZIE Nr. 65/2014 apel ca
Pe rol judecarea apelului în complet de divergență privind pe apelant C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și pe intimat S. GH. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă recurenta .
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Neexistând cereri prealabile și constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul la dezbateri .
Intimatul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică în raport de dispozițiile OG 2/2001 privind regimul contravențiilor, art 4 și 5 din Leg. 455/2001 privind semnătura electronică .La pronunțarea recursului solicită a se avea în vedere și sentința civilă nr.9998/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița în dosarul nr._ prin care a fost admisă plângerea contravențională, reținându-se că procesului – verbal de contraventie a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul contravențiilor . Depune la dosar concluzii scrise.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare .
TRIBUNALUL
Deliberand asupa apelului de fata:
Prin sentinta civila nr. 1391/29.11.2013 a Judecatoriei H. a fost admisa plângerea formulată de petentul S. G., domiciliat în satul Cotnari, ., rezident în orașul H., . și Sfânt, nr. 6, ., ., județul Iași ,în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A.
S-a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 13.08.2013 de către Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
A fost exonerat petentul de la plata amenzii, în cuantum de 250 lei, aplicate prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 13.08.2013.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta aretinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 13.08.2013 de către intimata C.N.A.D.N.R. S.A, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, petentul S. G. a fost sancționat, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, reținându-se că, în data de 30.07.2010, ora 12:43, pe DN 2, km. 335+950 m, T. (probabil, jud. N.), vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Agentul constatator a reținut că prin această faptă a fost încălcat art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Actul conține mențiunea că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și a HG nr. 1259/2001 de către M. Zane, cu certificatul nr._030316EF din data de 08.01.2013 emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
În conformitate cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului-verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată, în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Astfel, art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
De asemenea, art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 stipulează că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului”, dând așadar caracter administrativ proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Totodată, din economia prevederilor art. 4 punctul 2 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, iar din cuprinsul art. 4 punctul 3 al aceluiași act normativ, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora pot fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 și 6 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”, iar cel „căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”.
Aceste dispoziții legale relative la regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică, coroborate cu prevederile de principiu ale 3 din același act normativ, atestă faptul că sfera de aplicabilitate a normelor instituite de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică se circumscrie raporturilor juridice de drept privat, câtă vreme, conform textului de lege menționat, „nici o dispoziție a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților”.
Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina petentului, în format electronic, un proces-verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat petentului în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în O.G. nr. 2/2001. Or, nici dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și nici cele ale O.G. nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator a proceselor-verbale, în formă electronică, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres, nici interpretul nu poate să adauge.
Pe de altă parte, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agent constatator), reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravenționale sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Prin urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât, emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale mai sus relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres, posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.
Această concluzie se impune și din perspectiva respectării tuturor garanțiilor vizând dreptul la apărare de care trebuie să beneficieze persoana față de care se antrenează răspunderea contravențională, în condițiile în care specificul raporturilor de contencios administrativ, cum este și cazul celui care derivă din exercitarea plângerii contravenționale, relevă o poziție de inegalitate în care se află părțile, determinată de prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, apreciind că nu se mai impune verificarea actului sancționator și sub aspectul temeiniciei, instanța urmează ca, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, să admită, ca întemeiată, plângerea formulată și, în consecință, să anuleze procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 13.08.2013 de către CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, ca fiind nelegal întocmit și sancțiunile aplicate în temeiul său, ca nelegale.
De asemenea, instanța va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.”
Impotriva acestei sentinte a promovat apel CNADNR CESTRIN criticand solutia primei instante sub aspectul neteminiciei, aratand ca nicio dispozitie legala nu interzice semnatura electonica. Aceasta semnatura nu echivaleaza cu lipsa acesteia, deoarece detine o semnatura electonica extinsa. Autoturismul petentului a fost identificat in trafic si s-a constatat ca nu detine rovinieta valabila, drept pentru care s-a intocmit procesul verbal contestat, si solicita admiterea apelului si sa fie modificata sentinta primei instante in sensul respingerii plangerii .
Petentul intimata, legal citat a formulat intampinare si a solicitat respingerea cererii de apel si mentinerea solutiei primei instante ca legala si temeinica, apreciind ca in mod corect s-a anulat acesta pentru lipsa semanturii.
În apel nu au mai fost administrate probe noi, acesta fiind solutionat in complet de divergenta.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul cu opinie majoritara reține că apelul este fondat, sentința Judecătoriei Iași fiind nelegală și netemeinică urmand a o schimba in tot dupa cum urmeaza:
Sub aspectul legalității, procesul verbal de contravenție contestat la fond de petentul S. G. a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17-19 din O.G. 2/2001.
Procesul verbal nu este lovit de nulitate pentru lipsa semnăturii agentului constatator, având în vedere că a fost semnat electronic de agentul constatator, astfel cum s-a menționat expres în cuprinsul actului sancționator, fiind îndeplinite condițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001.
Potrivit art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie, si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul constatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește. Agentul constatator a acționat în baza unui certificat calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Or, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
Agentul constatator deține un certificat calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat,, iar potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2001, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
În ceea ce privește susținerile petentei privind lipsa semnăturii agentului constatator și imposibilitatea legală a emiterii în formă electronică a procesului-verbal de contravenție, instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 .
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
In acest context, Tribunalul aprecaza că susținerile petentului în sensul că semnătura electronică ar fi valabilă doar în cazul înscrisurilor sub semnătură privată, raportat la art. 5 din Legea nr. 455/2001, nu sunt întemeiate. Actul normativ indicat trebuie interpretat sistematic, fără a putea face abstracție de articolele subsecvente, respectiv art. 6 și 7 din aceeași lege, unde se prevede expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune. Reținând în concordanță cu afirmațiile contestatoarei natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și 1173 C.civ., se reține că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, Zane M. indeplinind funcția de agent constatator în cadrul CNADNR SA Bucuresti CESTRIN pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege astfel cum rezultă din copia autorizației de control valabilă la data constatării pretinsei fapte contravenționale. De asemenea, Tribunalul constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnături.
Faptul ca nu a fost comunicat inscrisul tot in forma electronica asa cum prevede legea 455/2001 nu este de natura a influenata valabilitatea procesului verbal, decat sub aspectul unei nulitati relative ,iar petentul a nu a dovedit nicio vatamare prin comunicarea prin posta .
Referitor la temeinicia procesului verbal, se constată că fapta descrisă în procesul verbal întrunește elementele constitutive al contravenție prev. de art. 8 al. 1 din OG nr. 15/2002, iar sancțiunea a fost aplicată în mod corect petentului.
Astfel, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români,categorie în care intră conform art. 1 al. 1 lit. b persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
ART. 28 din legii 448/2006 persoanele cu handicap, deținătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum și persoanele care le au în îngrijire beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a rețelelor de drumuri naționale, prevăzut în Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare. In cauza petentul a depus doar ca este persoana cu grad de handicap, insa nu face dovada ca detine un autoturism adaptat handicapatului, asa cum prevede textul de lege, astfel incat aceste dispozitii invocate nu sunt incidente in cauza.
Pentru toate aceste motive , în baza disp. art. 480 C, civ., tribunalul va admite apelul și va schimba în in tot sentința apelată, în sensul de mai sus, al respingerii plangerii contraventionale formulată de petentul S. G., ,în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, ,, împotriva procesului-verbal contravențional . nr._/13.08.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA împotriva sentiței civile nr. 1391/29.11.2013 a Judecătoriei H., sentință pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge plângerea formulată de S. G. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._/13.08.2013 emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
Președinte Judecator Judecător
A. T. P.-C. D. C. B.
Cu opinie separata in sensul
respingerii apelului
Grefier
A. C.
Red /tehnored TAM
10.03.2014
Judecator fond D. C.
OPINIE SEPARATA
Contrar opiniei majoritare apreciez ca apelul este nefondat si consider ca ar trebui respins pentru urmatoarele considerente.
Dispoziții legale incidente:
OG nr. 2/2001 privind +regimul juridic al contravențiilor: art. 15 alin 1 „(1) Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. „
OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, art. 9 alin 3: „ (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”
Legea nr. 455/2001 privind semnăttura electronică, art. 4 pct. 1 și 2: „În înțelesul prezentei legi: 1. date în forma electronica sunt reprezentari ale informatiei într-o forma conventionala adecvatã creãrii, prelucrãrii, trimiterii, primirii sau stocãrii acesteia prin mijloace electronice; 2. înscris în forma electronica reprezintã o colectie de date în forma electronica între care exista relații logice și functionale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;” art. 5: „ Înscrisul în forma electronica, cãruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsã, bazatã pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnãturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnatura privatã.”.
Procesul verbal este de constatare a contravenției este un act administrativ individual, emis în regim de putere publică, de persoane anume prevăzute de lege și pentru în aplicare a legii .
Așa cum s-a stabilit în doctrina și practiva judiciară în materie, pentru a fi valabil, actul administrativ trebuie să fie emis cu respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere actului, a conformității actului cu actele juridice cu forță superioară precum și cu scopul legii .
În raport cu persoana contravenientului, procesul-verbal de constatare a contravenției are regimul juridic similar cu al oricărui proces-verbal de contravenție încheiat de un agent constatator și care este supus legii generale în materie, respectiv OG nr. 2/2001, trebuind să conțină, pentru legalitate, elementele prevăzute de art. 17 din respectiva ordonață sub sancțiunea nulității absolute: „Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu”.
În speță a fost comunicat un înscris intitulat proces verbal de contravenție care nu poartă nici o semnătură olografă ci, conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 422/2001 și HG 1259/2001
Contrar opiniei majoritare, apreciez că nu se poate reține că semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe și că ar avea aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 4 și 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic. Pe de altă parte, din interpretarea gramitacală a dispozițiilor art. 15 din OG nr. 2/2001 cu cele ale art. 9 alin 3 din OG nr. 15/2002 rezultă că, procesul verbal se încheie și se întocmește de către agentul constatator, operațiuni ce exclud „colectarea unor date, în vederea trimiterii, primirii sau stocãrii acesteia prin mijloace electronice ori destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”.
De asemenea, procesul verbal de constatare a contravenției nu rereprezintă o „o colectie de date în forma electronica între care exista relații logice și functionale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar” ci este o constatare a agentului special determinat care are drept scop, . apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.
Așadar, în reținerea asimilării procesului verbal de constatarea a contravenției, ca și înscris în formă electronică, nu se poate reține că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, folosind astfel o interpretare per a contrario deoarece, suplimentar de argumentele redate anterior, este de reținut că, operațiunile obligatorii prescrise de art. 19 din OG nr. 2/2001, întăresc și confirmă obligativitatea constatării, completării și semnării înscrisului, personal de către agentul constatator și nu colectarea unor date în vederea trimiterii, primirii sau stocării..
Mai mult decât atât, o interpretare în sensul opiniei minoritare, ar lăsa fără obiect dispozițiile art. 16 și 19 din OG nr. 2/2001, care presupun, pe de o parte, dreptul persoanei sancționate de a formula obiecțiuni iar pe de altă parte, obligația agentului constatator de a asigura semnarea procesului verbal de către un martor asistent, în situația în care, contravenientul nu este de față, toate acestea, ducând la concluzia că, forma procesului verbal nu poate fi aceea a unui înscris în formă electronică, rezultat al stocării unor informații, în mod automat.
De altfel, această modalitate de a încheia procesul verbal, în frma prevăzută de Legea nr. 455/2001, nu sunt respectate condițiile de legalitate ale proceselor verbale de contravenție, prescrise sub sancțiunea nulității, respectiv condițiile ce țin de forma procesului verbal. Din întreaga economie a OG 2/2001 ( drept comun în materie contravențională ) rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă de art. 15,16,17,19,25,27 privind comunicarea ) și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege .
Aceleași dispoziții legale duc la concluzia că procesul verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material iar nu virtual ( apt a fi comunicat prin modalitățile prevăzute de lege - ¨ prin înmânare ˝, ˝ prin poștă cu aviz de primire ˝ sau prin ˝ afișare ˝ .
Concluzionând se poate reține că legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenție în format electronic ( sau comunicarea acestuia pe cale electronică ), prevederile Legii 455/2001 privind înscrisurile electronice sub semnătură electronică fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat iar nu raporturilor de autoritate .
Faptul că OG 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, nu înseamnă că și procesele verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte ,pot fi emise prin aceste mijloace tehnice ( în format electronic).
Instanța de control judiciar mai reține că, este obligatorie semnarea olografă a procesului verbal de către agentul constatator în condițiile în care acesta a fost printat și se comunică în procedura prev. de OG 2/2001 dar și pentru că, nu poate fi reținută o dublă reglementare a legalității procesului verbal din punctul de vedere al formei obligatorii a acestuia, formă prevăzută ad validitatem.
În consecință, opinez că procesul verbal este lovit de nulitate absolută în condițiile art. 17 din OG 2/2001 pentru lipsa formei și lipsa semnăturii, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică iar apelul trebuia respins.
12.03.2014 judecător D. P. C.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1579/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 437/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
