Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 1411/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1411/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 225/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 06 Iunie 2014
Președinte - S. T.
Grefier I.-P. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1411 C.A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant . R. PRIN N. S., cu sediul în sector 1, București, .. 212 și pe pârât U. "A. I. C." IASI,cu sediul în IASI, .. 11, J. IAȘI având ca obiect litigiu privind achizițiile publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând:
Prin cererea nr._ reclamanta .. a solicitat obligarea pârâtei U. „A. I. C.” Iași să-i plătească suma de 561.372,18 lei, reprezentând penalități de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 11.2 din Contractele de furnizare nr. 962/06.08.2012, nr. 176/19.03.2012 și nr. 975/06.08.2012. S-a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu U. „A. I. C.” Iași mai multe contracte de achiziție publică având ca obiect achiziționarea de echipamente de laborator, după cum urmează:
- Contractul de furnizare nr. 176/19.03.2012 în valoare de 2.564.697,00 lei plus TVA de 615.527,28 lei;
- Contractul de furnizare nr. Q62/06.08.2012 în valoare de 1.312.446, 32 lei plus TVA de 314.987,11 lei;
- Contractul de furnizare nr. Q75/06.08.2013 în valoare de 245.498,46 lei plus TVA de 58.919,63 lei.
Contractele au fost încheiate în temeiul OUG 34/2006, fiind contracte de achiziție publică și toate au aceleași clauze cu privire Ia obligații și sancțiuni în caz de neîndeplinire.
Societatea și-a îndeplinit integral obligațiile asumate în cele trei contracte mai sus amintite, așa cum rezultă din procesele verbale de recepție anexate prezentei cereri, însă pârâta a întârziat plata facturilor, situație în care s-au acumulat penalități de întârziere de 561.372,18 lei întrucât clauzele penale din contractele încheiate privind penalitățile datorate pentru întârzierea obligației de plată a prețului sunt obligatorii pentru părți în temeiul art. 969 cod civil în vigoare la data încheierii contractului, iar penalitățile se achită de îndată, conform facturilor emise.
A solicitat pârâtei în repetate rânduri achitarea atât a debitului principal, cât și a penalităților, așa cum rezultă din corespondența comercială anexată.
Prin adresa nr._/23.11.2012 pârâta i-a adus la cunoștință că nu au putut efectua plățile restante către întrucât fondurile proprii ale Universității sunt insuficiente iar proiectele din fondurile structurale în care sunt implicați și pentru care au fost întârziate rambursările au adâncit dificultatea financiară. S-a arătat totodată că se vor depune toate eforturile pentru achitarea debitului până la sfârșitul anului 2012 sau finalul lunii ianuarie 2013.
Acest lucru nu s-a realizat însă, dar înțelegând motivele pentru care debitul nu a fost integral achitat, cum de altfel a reieșit și din discuțiile amiabile purtate cu reprezentanții pârâtei, a încercat eșalonarea debitului rămas de achitat la data de 26.06.2013. La momentul propunerii debitul restant era de 2.219.738,52 lei, reprezentând valoarea facturii nr._/26.11.2012 - spectrofotometru și facturi de penalități emise, în valoare totală de 403.513,07 lei. Eșalonarea a fost propusă în urma discuțiilor purtate astfel încât până la finalul lunii septembrie 2013 să se stingă orice datorie a pârâtei.
Convenția de eșalonare a debitului pe care a înaintat-o pârâtei a rămas fără răspuns, aceasta achitând doar debitul principal, ultima plată fiind efectuată în data de 30.09.2013.
Având în vedere că pârâta a achitat debitul principal recunoscând îndeplinirea obligațiilor ei contractuale și având în vedere faptul că plata facturilor reprezentând contravaloarea echipamentelor s-a efectuat cu întârziere, solicită ca prin hotărârea ce veți pronunța să se admită acțiunea și să fie obligată pârâta la plata sumei de 561.372,18 lei reprezentând penalități de 0,06% pe fiecare zi de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 11.2. din Contractele de furnizare încheiate între părți.
În drept: art. 11.2 din Contractele de furnizare, art. 1270 Cod civil., art. 2 alin. (2) lit. g), art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006.
În dovedirea pretențiilor reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta U. „A. I. C.” Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii susținând că raporturile contractuale cu reclamanta .. au rezultat ca urmare a realizării procedurii de achiziție publică, având ca obiect achiziționarea unor echipamente specializate necesare desfășurării activităților științifice din cadrul Proiectului IOS CCE 0.2.2.1 nr. 257/28.09.2010 intitulat„Centru Integrat de Studii în Știința Mediului pentru Regiunea de Dezvoltare Nord – Est - CERNESIM”, finanțarea produselor achiziționate trebuind să fie asigurate din fondurile europene aferente proiectului.
Cum finanțarea acestui gen de proiecte s-a derulat cu mare greutate și cu întârzieri considerabile, culminând cu suspendarea ei la nivel național, chiar pe perioada derulării contractelor de furnizare menționate mai sus, aspect care a fost de notorietate la momentul respectiv, toate obligațiile de plată față de partenerii economici, inclusiv față de reclamantă, au fost afectate prin imposibilitatea sa financiară de a onora la timp plățile contractuale, dar fără nici o culpă a instituției.
În acest context, U. avea două posibilități:
1.de suspendare a contractelor de furnizare invocând art. 23.3 coroborat cu art. 23.2 și 23.1 din contracte, potrivit cărora (…) pierderea finanțării din motive care nu s-au datorat achizitorului este considerată forță majoră care atrage pe perioada de acțiune a ei, suspendarea contractului, exonerând astfel instituția, pe această perioadă, de la obligațiile asumate în contract, deci și a celei de plată. Menționează că prin abordarea și adoptarea unei astfel de decizii, firmele partenere ar fi fost afectate în mod considerabil;
2.modul de efectuare a plăților contractuale doar din fondurile proprii ale instituției.
Menționează că, chiar și în contextul în care, după o perioadă prelungită de criză economică valoarea fondurilor proprii fiind diminuată în mod substanțial, acest context creând, fără culpa sa, starea la momentul respectiv, de imposibilitate de plată a partenerilor, situație care a fost adusă la cunoștința acestora, în cadrul întâlnirilor cu ei sau prin transmiterea unor adrese de conciliere și eșalonare a plăților restante, conducerea instituției, totuși, pentru a limita cât mai mult impactul negativ financiar partenerilor săi, a găsit și a adoptat o soluție de mijloc, venind astfel în întâmpinarea firmelor partenere, prin încercarea și străduința sa de a prioritiza veniturile astfel încât să onoreze cât se poate de repede obligațiile de plată către furnizori, ceea ce a și făcut.
Precizează că această modalitate de a ieși din criză, creată în exclusivitate de finanțatorul instituției, și nu numai, a fost asumată de toți partenerii săi, inclusiv de reclamanta .. București care a acceptat tacit plata eșalonată a contravalorii bunurilor furnizate Universității. Astfel, în acest context, apreciază că instituția nu poate fi considerată culpabilă față de întârzierea plății facturilor menționate mai sus. În consecință, cererea de obligare a sa la plata penalităților apare ca fiind inadmisibilă, nejustificându-se în nici un fel perceperea penalităților conform art. 11.2 pct. ii) din contract, neputând fi incident și neputând opera într-un astfel de context.
În apărare, pârâta a depus înscrisuri.
Cererea reclamantei este fondată.
Astfel, între reclamanta .., în calitate de furnizor și pârâta U. „A. I. C.” Iași, în calitate de achizitor, s-au încheiat trei contracte de furnizare, nr. nr. 962/06.08.2012, nr. 176/19.03.2012 și nr. 975/06.08.2012, prin care reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei mărfurile descrise în Anexa 1 a fiecărui contract.
Depunând procesele verbale de recepție, instalare, punere în funcțiune și instruire din 10.10.2012, 16.08.2012, 01.10.2012, 13.09.2012, 21.09.2012, 20.09.2012, 26.09.2012, 18.10.2012, 04.09.2012, 07.09.2012, 24.09.2012, 04.10.2012, 04.09.2012, 08.10.2012 și 02.11.2012, acte însușite fără obiecțiuni de către pârâtă, reclamanta a dovedit că și-a îndeplinit în termen, integral și corespunzător calitativ obligația asumată prin cele trei contracte, cea de a livra bunurile ce au făcut obiectul convențiilor.
De altfel, nici pe parcursul procesului, pârâta nu a negat acest aspect.
Pârâta U. „A. I. C.” Iași a achitat tardiv contravaloarea mărfurilor achiziționate, intervalele de întârziere variind de la 3 zile la 246 zile (așa cum rezultă din calculul penalităților de întârziere depus de reclamantă la fila 8 a dosarului).
Pentru aceste întârzieri reclamanta a aplicat prevederile art. 11.2 lit. ii) din Contracte, potrivit cărora, în cazul în care, din vina sa, achizitorul nu onora facturile în termenul stabilit prin clauza 10.1, furnizorul are dreptul de a percepe, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere.
Modul de stabilire cât și cuantumul penalităților (de 561.372,18 lei) a fost recunoscut fără critici de către pârâtă.
În schimb, pârâta s-a apărat în litigiu invocând lipsa culpei ce ar rezulta din suspendarea la nivel național a proiectelor de tipul celui realizat în speță.
În primul rând, instanța reține că pârâta nu a depus nici o dovadă la dosar din care să reiasă caracterul efectiv al respectivei suspendări, perioada de timp în care a produs efecte.
În al doilea rând, chiar dacă ar fi intervenit o astfel de împrejurare, conform dispozițiilor art. 23 alin. 4 din Contracte, pârâta avea obligația de a notifica reclamantei, în cel mult 5 zile de la apariția situației de forță majoră, producerea acesteia și, să ia orice măsuri care îi stau la dispoziție în vederea limitării consecințelor.
Neacționând în acest sens, pârâta a ales să accepte derularea contractelor în condițiile și scadențele inițiale, asumându-și, astfel, și consecința achitării cu întârziere a prețului mărfurilor cumpărate.
În plus, art. 23 alin. 1 din Contracte se referă la forța majoră ca la un eveniment imprevizibil sau inevitabil care împiedică, în parte sau totalitate, îndeplinirea obligațiilor.
Consideră instanța că pârâta nu a demonstrat că a fost obstaculată să achite contravaloarea bunurilor reclamantei, în condițiile în care, dispozițiile art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 64/2009 o obligau să cuprindă în bugetul său sumele necesare implementării proiectelor proprii finanțate din instrumente structurale.
De altfel, și art. 1 din Cap I al Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 64/2008m, aprobate prin H.G. nr. 218/2012, se stipulează că sumele necesare finanțării totale a proiectelor proprii se cuprind în bugetele beneficiarilor prevăzuți la art. 5 din O.U.G. nr. 64/2009, repartizate pe ani, după caz, pe toată perioada de implementare a proiectelor.
Mai mult, și în art. 9 alin. 17 din Contractul de finanțare nr. 257/28.09.2010, încheiat între Autoritatea Națională pentru Cercetare, Știință și U. „A. I. C.” Iași, s-a menționat că beneficiarul proiectului este obligat să asigure sumele necesare cofinanțării cheltuielilor eligibile și a finanțării cheltuielilor neeligibile în vederea implementării Proiectului.
Rezultă că pârâta avea reprezentarea faptului că îi revenea sarcina de a include în bugetul său sumele necesare implementării Proiectului nr. 901/cod SMIS – „Centru Integrat de Studii în Știința Mediului pentru Regiunea de Dezvoltare Nord - Est”, iar apariția unor disfuncționalități în derularea relațiilor dintre autoritățile naționale și cele ale Uniunii Europene nu poate exonera pârâta de la respectarea obligațiilor asumate față de partenerii interni.
De asemenea, faptul că reclamanta a încercat soluționarea diferendului pe cale amiabilă, prin transmiterea unei oferte de plată eșalonată a creanței, nu semnifică o renunțare la dreptul de a pretinde daunele moratorii, cu atât mai mult cu cât oferta de eșalonare nici nu a fost acceptată de către pârâtă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 969 și 1085 Cod civil, art. 11 alin. 2 lit. ii) din Contracte, Tribunalul va admite acțiunea reclamantei și va obliga pârâta să-i achite suma de 561.372,18 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
În baza dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să achite reclamantei cheltuieli judiciare de 6.486,66 lei (taxă judiciară de timbru și onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea promovată de către reclamanta .. în contradictoriu cu pîrîta U. „ AL.I.C. ” Iași.
Obligă pîrîta să plătească reclamantei suma de 561.372,18 lei, reprezentînd penalități de întîrziere, și suma de 6486,66 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu apel în cinci zile de la comunicare, cererea depunîndu-se la Tribunalul Iași.
Pronunțată în condițiile prevăzute de disp.art.396 alin. 2 c.proc.civ., la data de 06.06.2013.
Președinte, S. T. | ||
Grefier, I.-P. V. |
Red. Șt.T.
Tehnored. M.M.D.
4 ex./07.10.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1407/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1416/2014.... → |
|---|
