Obligaţia de a face. Sentința nr. 2396/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2396/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 5593/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 08 Decembrie 2014
Președinte - O. M. Z. L.
Grefier L. Momiță
SENTINȚA Nr. 2396/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. M. și pe pârât I. P. JUDETULUI IASI- SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARI VEHICULE, având ca obiect obligația de a face ÎNMATRICULARE AUTOVEHICUL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că părțile au fost legal citate, reclamantul a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 8, 10 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 95 pct. 4 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța încuviințează ca fiind admisibilă și concludentă în baza disp. art. 255 NCPC proba cu înscrisuri și o constată administrată și în temeiul dispozițiilor art. 238 NCPC estimează la o zi durata de cercetare a procesului.
Declarând închise dezbaterile în temeiul art. 394 NCPC, instanța rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /19.06.2014 reclamantul A. M.a chemat-o în judecată pe pârâta Instituția P. jud. Iași – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR IAȘI, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului său marca ROVER, număr identificare SARRTZLWRYD450602, fără plata timbrului de mediu.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 50 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a achiziționat un autoturism marca ROVER, importat și înmatriculat anterior în Spania, pentru a-l înmatricula în România fiindu-i solicitat să achite timbrul de mediu impus de O.U.G. nr. 9/2013. Ori, acest autoturism a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene –Spania . În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin condiționarea înmatriculării de plata timbrului de mediu, reprezintă un refuz nelegal al pârâtei și scoate în evidență o discriminare între proprietarii de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi.
Reclamantul invocă în susținere cauza T. împotriva României și procedează la un studiu comparativ al taxei impuse de legislația internă pentru înmatricularea produselor naționale prin comparație cu cele provenite din UE. Reglementarea O.U.G. nr. 9/2013 constituie o gravă încălcare a dreptului comunitar, încălcând principiul „poluatorul plătește”, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate, arată reclamantul, disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), dat și normele europene privitoare la dreptul de proprietate, precum și Constituția României.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din TFUE, Lg.554/2004, Constituția României.
Cererea de chemare în judecată este formulată și depusă prin avocat „Sonieriu A.”. Prin cerere, se solicită, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 teza a IIa, judecata cauzei și în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată conform cu originalul: adresă nr._/27.05.2014, cerere de înmatriculare, permis de circulație UE, emis de Regatul Spania în limba spaniolă și în copie a traducerii legalizate, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, CI, carte de idetitate vehicul.
Pârâta Instituția P. jud. Iași – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PRMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR IAȘI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând cu prioritate exceptia inadmisibilitătii pentru neîndeplinirea conditiilor prevăzute de art. 2 din L. nr. 554/2004, neexistând un act administrativ nelegal, precum si pentru neurmarea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că este în vigoare OUG nr. 9/2013, lege conformă dreptului european, instituind timbrul de mediu. De asemenea, obligarea sa la înmatricularea autovehiculului fără a exista o prealabilă constatare a nedatorării taxei nu se justifică în niciun fel.
Pârâta nu a solicitat administrarea de probe în contradovada acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 16.01.2013 reclamantul A. M., printr-un contract de vânzare-cumpărare a unui vehicul folosit a cumpărat de la B. I. autoturismul marca ROVER, tip RT, număr identificare SARRTZLWRYD450602, autoturism care nu a fost anterior înmatriculat în România. B. I., la rândul său, a achiziționat autoturismul din Spania, din permis de circulație UE, emis de Regatul Spania reieșind împrejurarea că acesta a fost înmatricula anterior în statul membru al UE la data de 10.08.1999.
Exceptia inadmisibilitătii ridicată de pârât este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Temeiul de drept al actiunii este refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, refuz care reprezintă un act administrativ asimilat. Totodată, fiind în ipoteza reglementată de art. 2 lit. i, art. 2 alin. 2 din L. nr. 554/2004, procedura prealabilă nu este necesară, așa cum dispune art. 7 alin. 5 teza ultimă din același act normativ.
Pe fondul acțiunii, instanța retine că la data cererii reclamantului de înmatriculare, mai 2014, era în vigoare O.U.G. nr. 9/2013.
Instanța constată că acțiunea este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează în următoarele ipoteze:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin reglementarea O.U.G. nr. 9/2013 legiuitorul a înlăturat astfel vădita diferență de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, diferență instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevăzute de reglementările anterioare (art. 4 alin. 1 lit. c din OUG nr. 9/2013), precum și pentru acele autovehicule pentru care chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. Or, regimul de impozitare instituit prin reglementarea O.U.G. nr. 9/2013 nu mai este discriminatoriu, prin efectele pe care le produce, nemaiexistând diferențe de tratament fiscal între autovehiculele importate din state UE în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale similare. Dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, însă acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Tocmai acest lucru l-a făcut legiuitorul odată cu adoptarea OUG nr. 9/2013, fiind înlăturat efectul sus-menționat, efect produs de Codul fiscal, apoi de O.U.G. nr. 50/2008.
Timbrul de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 și impus reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Spania nu este contrar dreptului UE, nefavorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și nedescurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Ca atare, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. M., CNP_, cu domiciliul în ., județul Iași și domiciliul ales la Cabinet de Avocat „A. S.” în B., ..88, ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul Instituția P. jud. Iași - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Iași, cu sediul în Iași, .. 60, județul Iași.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În cazul exercitării căii de atac, recursul se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2014.
Președinte, O. M. Z. L. | ||
Grefier, L. Momiță |
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2338/2014. Tribunalul... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2398/2014.... → |
|---|
