Obligaţia de a face. Sentința nr. 2414/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2414/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 6003/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 09 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - M. Hărățu
Grefier A.-M. H.
Sentința nr. 2414/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant H. L.-A., și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligația de a face restituire taxă auto + dobândă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi când:
TRIBUNALUL
Deliberînd :
Prin cererea nr._, reclamantul H. L.-A. a solicitat obligarea pârâtului Administrația Județeană a Finanțelor Publice a mun. Iași să-i restituie suma de 4671 lei, plătită ca taxă de poluare, precum și dobânzile legale aferente, calculate până la data achitării efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism cu prima înmatriculare în spațiul comunitar și, pentru a-l putea înmatricula în România, a achitat taxa de poluare pentru autoturisme în cuantum de 4671 lei potrivit O.U.G. nr. 50/2008.
Reclamantul consideră că prin încasarea acestei taxe nu se respectă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne, taxa fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România,în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în țară, în cazul unei noi înmatriculări,nu mai este percepută.
Afirmă reclamantul că taxa de poluare contravine art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea motivat de faptul că procedura încasării taxei de poluare respectă criteriile europene,neexistînd un temei legal pentru restituirea acesteia.
Pe fondul litigiului, examinând probele administrate, Tribunalul va admite cererea reclamantului pentru argumentele ce succed.
Din înscrisurile depuse de către reclamant la dosarul cauzei, Tribunalul retine că acesta a achiziționat un autoturism cu prima înmatriculare în spațiul comunitar.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9;
c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8".
Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C 345/93, R.., p. I 479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C 393/98, R.., p. I 1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C 101/00, R.., p. I 7487, punctul 55).
În Hotărârile T. și N., Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale
Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Date fiind hotărârile CJUE din cauzele T. și N., obligatorii pentru instanțele naționale, potrivit cărora art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 și impusă reclamantului pentru înmatricularea auotvehiculului său importat din spațiul comunitar este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind contrare dreptului UE, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a mun. Iași la restituirea către reclamant a sumei de 4671 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtului la plata dobânzii pentru această sumă de la data plății și până la data restituirii efective, instanța apreciază că se impune admiterea acestuia având în vedere că, prin hotărârea pronunțată în cauza M. I., C.J.U.E. a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul că se opune unui regim national care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii la cele care curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta va fi respinsă întrucît pârâtul nu a demonstrat existența unui raport juridic între el și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu din care să rezulte drepturi și obligații reciproce ce pot fi valorificate în acest cadru procesual.
Pârâtul a acționat doar ca un organ al statului abilitat să colecteze taxa pe poluare, ceea ce nu-i conferă dreptul de a acționa în justiție autoritatea beneficiară a taxei întrucît pîrîtul nu a suferit nici o vătămare a intereselor sale patrimoniale, taxa de poluare nereprezentînd un venit al său propriu.
Între reclamant și Administrația F. pentru Mediu nu este nici o legătură juridică, iar, în ipoteza admiterii cererii de chemare în garanție, chematul în garanție trebuie obligat direct față de partea care a chemat-o în proces, în speță, față de pârât, dar aceasta din urmă nu a putut proba încălcarea de către chematul în garanție a vreunei obligații legale în raport cu pârâtul.
În plus, avînd în vedere specificul contenciosului administrativ fiscal, pîrîtul nu a dovedit respectarea condițiilor prealabile prevăzute pentru cererile de chemare în judecată formulate în baza Lg.554/2004 și ale OG 93/2003 și nici nu a invocat nesocotirea vreunui drept al său prin conduita autorității chemate în garanție.
Fiind în culpă procesuală, pârâtul va fi obligat, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.C.P.C., la plata cheltuielilor de judecată de 300 lei ,reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare suportate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul H. L.-A. având CNP_, domiciliat în mun. Iași . E, cu domiciliul procedural ales la cab.av. H. R. A., cu sediul în Iași, .. 27, ., în contradictoriu cu pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud.Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 4671 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, precum și dobânda legală calculată de la momentul achitării taxei de poluare și până la momentul plății debitului.
Respinge cererea pârâtului de chemare în garanție a A.F.M.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs depunându-se la Tribunalul Iași.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.2 C.pr.civ. la data de 9.12.2014.
Președinte, M. Hărățu | ||
Grefier, A.-M. H. |
Red. și tehn. H.M
6ex/18.02.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2413/2014. Tribunalul IAŞI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
