Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2398/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2398/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 9071/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 09 Decembrie 2014
Președinte - O. M. Z. L.
Grefier L. Momiță
SENTINȚA Nr. 2398/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât M. IAȘI PRIN PRIMAR, pârât DIRECȚIA E. ȘI FINANȚE PUBLICE LOCALE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a se atașa dosarul nr._ al Tribunalului Iași, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /1711.2014 reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâții M. Iași, prin Primar și Direcția E. și a Finanțelor Publice Locale Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr._/12.05.2014 a și Direcției Economice și a Finanțelor Publice Locale Iași până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Iași având ca obiect anularea deciziei a cărei suspendare se solicită.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 19.02.2014 s-a prezentat o echipă de control având ca obiectiv realizarea unei inspecții fiscale și ca tematică verificarea impozitelor și taxelor care a constatat, în mod corect că nu sunt diferențe la impozitul pe clădiri, însă, în mod greșit, denaturând situația de fapt, că sunt diferențe la taxa de afișaj.
Comisia a stabilit prin decizia nr._/12.05.2014, că reclamanta datorează suma de_ lei. S-a urmat calea recursului grațios, contestația formulată fiind respinsă și, în consecință atacată în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Iași. Reclamanta a primit nota de calcul și există pericolul iminent al executării silite, astfel încât a promovat prezenta cerere și apreciază că cele două condiții impuse de art. 4 alin.1 Lg.554/2004 sunt îndeplinite:
- există un caz bine justificat întrucât există o vădită aparență de nelegalitate a actului pentru următoarele considerente: taxa de afișaj nu este datorată de cât de la data de 14.04.2014, nu au fost respectate dispozițiile art. 271 C.proc.fiscală, taxa de afișaj neputând fi stabilită exclusiv în sarcina reclamantei atâta timp cât în același spațiu funcționează două societăți comerciale, organul fiscal realizează o vădită confuzie între panourile de afișaj și cele obstructive de vedere, contestația administrativă a fost soluționată de un organ necompetent;
- paguba iminentă - prejudiciul este clar determinat la suma de_ lei, planează iminența începerii executării silite, indisponibilizarea sumei pentru o perioadă semnificativă de timp creează un impact semnificativ asupra activității curente a firmei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 raportat la art. 15 din L. nr. 554/2004, atașat cererii fiind depuse, în copie conform cu originalul: decizia de impunere nr._/12.05.2014, contestația administrativă nr. 64/10.06.2014, dispoziția nr. 778/2014, extras portal.
La solicitarea instanței, la termenul din 08.12.2014, reclamanta a făcut dovada cosemnării unei cauțiuni în cuantum de 5000 lei și a plății taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Reclamanta este reprezentată în instanță de Avocat C. U., cu împuternicire la fila 8 dosar.
În termenul de pronunțare, la solicitarea reclamantei, a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Iași.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța reține următoarele:
Cererea reclamantei este întemeiata pe art. 14 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art. 215 din OG nr. 92/2003, care prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Legiuitorul național a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speță. Măsura cu caracter provizoriu anterior individualizată determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, preeminența unuia dintre ele fiind subsumată principiului legalității. De altfel, trebuie semnalat faptul că, la nivel european, există preocupări în domeniu. Cu titlu exemplificativ, amintim Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Aceasta din urmă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a se recunoaște, însă, eficacitatea necesară acțiunii administrative.
De asemenea, Recomandarea anterior arătată a reținut faptul că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură să afecteze drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Mai mult, același act european a statuat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi atacate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.
Conform Recomandării aflate în discuție, autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente; asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.
Pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă). De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ este el însuși titlu executoriu. Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de OG nr. 92/2003 raportat la Legea nr. 554/2004.
Din lecturarea art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Conform art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În speța de față, tribunalul constată că nu suntem în prezența unui caz bine justificat. Aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat sunt legate de aparenta neaplicare corectă a dispozițiilor legale incluse în art.271 alin.1,2 Lg. 571/2003, pct. 165-167 anexa 1 HG nr.44/2004 și cele cuprinse în HCL menționate în raportul de inspecție fiscală din 09.05.2014, depus în dosarul nr._ . Instanța constată, însă, că decizia de soluționate a contestației face referire la toate argumentele părții, argumente care au fost analizate, marea majoritate a acestora ținând de aprecierea unui probatoriu cu înscrisuri complex nefiind apte, prin ele însele, să creeze acea îndoială serioasă asupra legalității actului contestat.
În speță, nu este îndeplinită, statuează instanța, nici condiția prevenirii pagubei iminente, impusă de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată. Astfel, conform art. 2 alin. 1 lit. ș) din legea în discuție, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ. Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ fiscal aduce o atingere gravă și imediată situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere, or reclamanta a invocat doar aspecte generice vizând paguba, nici o împrejurare concretă, vizând situația sa particulară. Chiar la solicitarea reclamantei, instanța a analizat totalitatea înscrisurilor atașate cererii de chemare în judecată în dosarul nr._ și a constatat că nu există nici un mijloc de dovadă care să probeze situația financiară în care se află societatea și iminentele pagube ireparabile sau greu de reparat ce s-ar produce prin indisponibilizarea sumei de_ lei.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele 2 condiții - cazul bine justificat și paguba iminentă, cererea reclamantei apare ca fiind neîntemeiată și, în baza disp. art. 14 din L. nr. 554/2004, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta .., J_, CUI_, cu sediul ales la Cabinet de Avocat „C. U.” în Iași, .. 24, .. D, parter, în contradictoriu cu pârâții: M. Iași, prin Primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11, CUI_ și Direcția E. și Finanțe Publice Locale, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11.
Cu drept la recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2014.
Președinte, O. M. Z. L. | ||
Grefier, L. Momiță |
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2396/2014. Tribunalul IAŞI | Pretentii. Sentința nr. 2410/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
