Obligaţia de a face. Sentința nr. 1503/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1503/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 12448/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 17 Iunie 2014
Președinte - Mițică A.
Grefier I.-P. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1503 C.A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant I. C. și pe pârât I. P. JUD. IASI- SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CIRCULATIE ȘI INMATRICULARE AUTOVEHICULE, având ca obiect obligația de a face ÎNMATRICULARE AUTOTURISM.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile atât asupra excepției inadmisibilității, cât și pe fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2014 și apoi, din aceleași motive pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la numărul de mai sus, reclamantul I. C. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. jud. Iași – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PERMISE AUTO ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELELOR IAȘI, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului său marca M., nr. de identificare WVM5619609G032155, fără plata taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Lg.9/2012, întrucât aceasta contravine principiilor dreptului european, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second hand ,iar, pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să achite taxa pentru emisiile poluante prevăzută de Lg.9/2012.
Ori, acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene. În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin condiționarea înmatriculării de plata taxei pentru emisiile poluante, reprezintă un refuz nelegal al pârâtei. Reglementarea adusă prin Lg.9/2012 constituie o gravă încălcare a dreptului european, taxa fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din TFUE, art. 148 alin. 2 din Constituție.
Pârâta Instituția P. jud. Iași – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PERMISE AUTO ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELELOR IAȘI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătînd, în esență, că recunoașterea dreptului reclamantului de a-i fi înmatriculat autoturismul fără plata taxei pe emisii poluante este determinată de existența, la momentul investirii instanței de contencios administrativ, a unui act administrativ nelegal emis, fie exprimarea de către pîrît a unui refuz nejustificat de a rezolva cererea reclamantului.
Ori, adresa prin care SPCRPCIV Iași a răspuns reclamantului că trebuie să respecte dispozițiile legale în vigoare nu constituie un refuz nejustificat de a soluționa o cerere în sensul art. 2 alin.1 lit.i din Lg.554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că prevederile Lg.9/2012 sînt conforme cu normele comunitare, fiind concepută tocmai pentru a elimina prezumtivele discriminări pe care le-au ridicat cei ce s-au considerat lezați de reglementarea anterioară, respectiv OUG 50/2008.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, în raport de care instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, se constată că aceasta este neîntemeiată, urmînd a fi respinsă întrucît cu adresa_/ 09.12.2013 pîrîta a comunicat reclamantului că are obligația de a achita taxa pentru emisiile poluante, ca atare din această comunicare se desprinde refuzul pîrîtei de a proceda la înmatricularea autovehiculului fără plata taxei respective.
Pe fondul cauzei, se constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, urmînd a fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat din spațiu comunitar al UE autoturismul marca M., nr. de identificare WVM5619609G032155,.
La solicitarea sa de a i se înmatricula autoturismul în România fără plata taxei pentru emisiile poluante, prevăzută de Lg.9/2012, Instituția P. jud. Iași – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PERMISE AUTO ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELELOR IAȘI, prin adresa sus amintită, i-a comunicat că înmatricularea autoturismului fără plata taxei instituită de Lg. 9/2012 nu este posibilă.
În continuare, se reține de către instanță că, potrivit dispozițiilor art. 4 din Lg. 9/2012,
obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Invocîndu-se dificultăți de ordin tehnic, prin OUG nr.1/2012 legiuitorul a suspendat, pentru perioada 31.01._13, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit.i, ale art.4 alin.2, și ale art.5 alin.1 din Lg.9/2012.
Astfel, deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei, prin modificarile intervenite la Legea nr. 9/2012 prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Instanța constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național pentru următoarele argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2(alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Articolul art. 110 din TFUE stabilește că nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.
Potrivit jurisprudenței CJUE(Cauza T. c. statului român), art. 110 al TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încît descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie avînd aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Analizând însă prevederile în vigoare ale Legii nr. 9/2012, se observă că acestea impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România.
Prin urmare, instanța apreciază că Legea nr. 9/2012, așa cum era în vigoare la data cererii reclamantului privind înmatricularea autovehiculului, este contrară art. 110 al TFUE( fost 90 CE)., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en. Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c.Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară și cea a CJCE că art. 90 din Tratat( art. 110 al TFUE) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prin judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat( art. 110 al TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Statului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale si Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculari Autovehicule din cadrul Institutiei P.. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne în temeiul căreia s-a solicitat plata taxei dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În consecință, constatînd refuzul nejustificat al pîrîtei de a proceda la înmatricularea autovehiculului de proveniență comunitară, instanța, în baza disp. art. 1, 8, 18 din L. nr. 554/2004, va admite acțiunea și va obliga pârâta la înmatricularea fără plata taxei pentru emisiile poluante a autovehiculului proprietatea reclamantului.
Văzând și disp. art. 453 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. C., cu domiciliul indicat în IASI, ., ., . cu pârâta Instituția P. jud. Iași – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PERMISE AUTO ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELELOR IAȘI, cu sediul în Iași, .. 60.
Obligă pârâta la înmatricularea fără plata taxei pentru emisiile poluante a autovehiculului proprietatea reclamantului marca M., nr. de identificare WVM5619609G032155, pe baza celorlalte documente prevăzute de art. 7 al. 1 din OMAI nr. 1501/2006.
Obligă pîrîta să plătească reclamantei suma de 50 lei cheltuieli de judecată .
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în condițiile art.396 alin.2 NCPC, azi 17.06.2014.
Președinte, Mițică A. | ||
Grefier, I.-P. V. |
RED/TEHNORED.A.M.
5 EX-03.09.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1502/2014. Tribunalul... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1504/2014.... → |
|---|
