Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 463/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 14525/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 25 Iunie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 463/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant P. F. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.06.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 15.11.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petentul P. F., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.04.2013 de intimatul I. Iași, a fost menținut procesul verbal și a fost obligat petentul să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 19.04.2013, petentul a fost sancționat deoarece la data de la data de 19.04.2013 ora 17,50 acesta, aflindu-se pe ., a aruncat numitei Hutanu E. resturi menajere si a provocat scandal.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, s-a mai reținut că, procesul verbal coroborat cu probatoriul administrat în cauză conține toate elementele necesare individualizării sancțiunii. Astfel procesul verbal de contravenție descrie suficient de clar fapta pentru a se putea aprecia asupra gravității ei. În ce privește incadrarea juridica a faptei prima instanță a constatat ca aceasta s-a facut corect.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță, raportându-se practicii instanței de contencios al drepturilor omului, a reținut că, fapta a fost constatată de către agentul constatator intocmindu-se procesul verbal de contraventie pe baza documentatiei atașate la dosar și a avut în vedere conținutul procesului verbal de contravenție emis pe numele petentului coroborat cu starea de pasivitate a acestuia care a înțeles să nu se prezinte în fata instanței și să nu-și administreze probatorii cu privire la situația de fapt.
A mai reținut instanța de fond pe de o parte că, martorul Apalimaritei G. ,audiat in cauza a confirmat savirsirea de catre petent a faptei retinute in procesul verbal iar pe de altă parte că, o simplă afirmație a petentului prin care se susține o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal, nu face dovada netemeiniciei acestuia, în lipsa altor elemente probatorii.
De asemenea, prima instanță a considerat că s-a făcut o individualizare corecta a sancțiunii de către agentul constatator în conformitate cu prev art 21 din OG 2/2001, instanța neputând să faca o apreciere sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă plângerea ca neîntemeiata, menținându-se procesul verbal ca legal si temeinic .
În temeiul disp art.36 din OG nr. 2/2001, petentul a fost obligat la plata in favoarea statului a sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul P. F., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului petentul, reiterând o parte din susținerile din plângere a arătat pe de o parte că, în mod greșit prima instanță a reținut temeinicia procesului verbal în condițiile în care, martorul Apalimaritei G. a făcut declarații mincinoase, el fiind persoana vătămată în acel incident.
În dovedirea susținerilor, apelantul a depus la dosar, înscrisuri.
Apelul nu a fost întemeiat în drept.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe în apărare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 19.04.2013 de intimatul I. Iași, petentul a fost sancționat pentru că, la datat de 19.04.2013 ora 17,50 acesta, aflându-se pe ., a aruncat numitei Hutanu E. resturi menajere si a provocat scandal..
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii si liniștii publice: art. 3 pct. 1, pct. 4 „ Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; 4) aruncarea asupra unei persoane, construcții sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanțe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrității corporale sau sănătății, ori pagube materiale;„”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că recurentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară.
Astfel este de reținut că, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatului ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în speță, constatarea faptei contravenționale constatată în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
De asemenea, este de reținut că recurentul petent nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Nu în ultimul rând, relativ la declarația martorului Apalimaritei G., instanța de control judiciar mai reține că, sinceritatea martorului se apreciază în funcție de mai multe elemente, cum ar fi relația cu părțile, măsura în care este interesat în cauză, izvorul informațiilor iar apoi instanța va determina în ce măsură aceasta corespunde realității în funcție de vârstă, sănătate, profesie dar și de timpul trecut de la data producerii evenimentului relatat .
Or, sub aspectul relevanței declarația martorului est relevantă în ceea cde privește aprecierea temeiniciei procesului verbal, având în vedere că, martorul a asista direct la evenimentele petrecute între petent și cealaltă persoană implicată în incident. De altfel, declarația martorului se coroborează și cu raportul întocmit de către agentul constatator la 17.07.2013 ( fila 29 dosar fond).
Pe de altă parte, procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
De asemenea, susținerea recurentului referitoare la înlăturarea caracterului contravențional al faptei determinat de existența iresponsabilității, este vădit nefondată.
Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar reține, cu opinie majoritară că, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
În aceste condiții, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petentul P. F. împotriva sentinței civile nr._ din 15.11.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
L.M. Iunie 2014
Red/. D.P.C.-20.07.2014
4 ex.
Judecătoria Iași:A. F. S.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1522/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 643/2014.... → |
|---|
