Obligaţia de a face. Sentința nr. 109/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 1899/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 21 Ianuarie 2014
Președinte - E. P.
Grefier A. C.
Sentința Nr. 109 ca
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant T. P. și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI PENTRU SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC HÎRLĂU, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a rămas în pronunțare și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 14.01.2014, apoi pentru astăzi 21.01.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.1899 /99/2013, reclamantul T. P. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului H. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea paratei la restituirea taxei pentru emisiile poluante achitată, în cuantum de 4.211 lei, plata dobânzii legale si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat, un autoturism second hand marca Citoen Xsara, . VF7N1KFXF36975807, fabricat în 2000 si pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare impusă de Legea nr 9/2012.
Acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene, Italia. In aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autovehiculul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
Taxa a fost perceputa conf disp art 214 ind 1 -214 ind 3 din Codul de procedura fiscala.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 90 (110) din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituție.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că Legea nr 9/2012 a fost emisă în vederea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățire a calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont și de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Serviciul Fiscal orășenesc H. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întemeiată pe disp. art. 1 alin. 1, art. 5 alin. 1 și 4 din Legea nr 9/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
La data de 21.11.2012 cu chitanța . nr_, reclamantul a achitat la Trezoreria orașului H. taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca Citoen Xsara, . VF7N1KFXF36975807, fabricat în 2000, în sumă de 4.211 lei.
Instanța constată că acțiunea este întemeiată .
Din dispozițiile Legii nr 9/2012, forma in vigoare la momentul plătii, rezulta ca pentru mașinile înmatriculate . al UE, nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare. Aceiași taxa se percepe daca autoturismul produs in România sau in alt stat membru este înmatriculat pentru prima data in România.
Instanța retine ca Legea nr 9/2012 este contrara art 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si de aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second hand deja înmatriculate in România si cele de proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
Instanța apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza T., din 07.04.2011, obligatorie pentru instanțele naționale, potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa pentru emisiile poluante și impusă reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Italia este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
De asemenea, in Hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 CJUE a statuat, având in vedere variantele taxei de poluare, ca ,, Art 110 din TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie având aceiași vechime si aceiași uzura de pe piața națională.
In consecința, întrucât tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, potrivit art 148 al 2 din Constituția României, iar art 110 din TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constata ca cererea de restituire a sumei achitata cu titlu de taxa pentru emisiile poluante este întemeiata.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, instanța va admite acțiunea, va anula deciziile și va obliga pârâtele să restituie reclamantului suma de 8.489 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
În ce privește acordarea dobânzii legale, instanța constată că potrivit Cauzei C-565/11 a CJUE dobânda va fi calculata de la data achitării si pana la restituirea efectiva a sumei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa de poluare se calculează și se colectează, potrivit legii nr 9/2012 de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr 9/2012, dar, între pârâta și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu nu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros.
Fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată, în temeiul disp. art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de către reclamant, prin reducerea cheltuielilor de judecată având în vedere timpul redus alocat redactării cererii de chemare în judecată, cât și concluziile formulate oral de către apărător și prezenta acestuia la desfășurarea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. P. cu domiciliul procedural în munic Iași ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Serviciul fiscal orășenesc H. cu sediul în munic Iași, . 26, județul Iași.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 4.211 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Obligă pârâta să achite reclamantului dobânda legală calculată de la data de 21.11.2012 și până la restituirea integrală a taxei.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Serviciul Fiscal orășenesc H. în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâta sa achite reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată prin reducerea onorariului de avocat de la 1.000 lei la 500 lei.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, A. C. |
Redactat și tehnoredactat PE
4 ex/20.12.2013.
A.C. 21 Ianuarie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 14/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 113/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
