Obligaţia de a face. Sentința nr. 1055/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1055/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 8295/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 23 Aprilie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1055/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant . și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI ( SUCCESOAREA ÎN DREPTURI A DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI ȘI ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI), având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 23.04.2014 când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /11.07.2013 reclamanta . - Iași, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași obligarea pârâtei la restituirea sumei de 838,44 lei reprezentând dobânda aferentă taxei de poluare achitată, în cuantum de 3834,81 lei.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 17.01.2008, a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3834,81 lei, cu chitanța . nr._ iar ulterior, în baza sentinței nr. 997/CA/07.06.2011, Tribunalul Iași și a deciziei nr. 1312 din 12.12.2011 a Curții de Apel Iași, a solicitat pârâtei restituirea acestei sume, precum și a bobânzii legale la această sumă, însă i-a fost refuzată restituirea dobânzii cu motivarea că instanțele nu au dispus asupra acestui aspect.
Potrivit reclamantei, Curtea de Apel Iași, investită cu soluționarea unei cereri de lămurire a dispozitivului deciziei, a arătat că, nu se impune lămurirea deciziei deoarece, recursul reclamantei nu s-a referit la neacordarea de către prima instanță a dobânzii fiscale aferentă sumei a cărei restituire s-a dispus prin sentința nr. 997/7.06.2011, respectiv a sumei de 3.834,81 lei.
Ăn drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Instanța a dispus atașarea doarului nr._/99/2010 al Tribunalului Iași.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași), legal citată, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
Reclamantal a achiziționat un autoturism marca Renault tip Megane II pentru a cărei înmatriculare i s-a stabilit o taxă de poluare în cuantum de 3.834,81 lei, sumă achitată la data de 17.01.2008, conform chitanței . nr._.
Așa după cum a arătat și reclamanta, prin sentința nr. 997/CA/07.06.2011, Tribunalul Iași a admis în parte în partea acțiunea formulată de către reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 3.834,81 lei cu titlu de taxă poluare, sentința rămânând irevocabilă prin decizia nr. 1312 din 12.12.2011 a Curții de Apel Iași.
Dispoziții legale incidente:
Art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare prevede:, "Obligația de plată a taxei intervine:a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9; c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8".
Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.
Din perspectiva legislației interne:
Analizând cererea reclamantului prin prisma dispozițiilor legale interne, incidentă în cauză, așa cum au fost redate mai sus, instanța constată că taxa contestată a fost calculată conform dispozițiilor interne legale.
Din perspectiva reglementărilor internaționale:
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
De asemenea, art. 20 alin 2 din Constituția României prevede că: „2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile” . Declarația Universală a Drepturilor Omului: art. 17: „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții.; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.”
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin 2 din Constituția României, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.Conform alin 4 al aceluiași articol, „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
De asemenea art. 4 alin 3 teza II-a și a III-a Versiunea Consolidată a Tratatului Privind Uniunea Europeană (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ) stipulează că: „Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii. Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale și se abțin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii. ” .
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 120 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2005, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, însă, aceste reguli trebuie să respecte însă PRINCIPIUL ECHIVALENȚEI (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și PRINCIPIUL EFECTIVITĂȚII (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 2005, p. I-7141, par. 18].
Constatând întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, Tribunalul Iași, prin sentința nr. 997/CA/07.06.2011, Tribunalul Iași a anulat decizia de calcul a taxei de poluare și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași la restituirea sumei de 3.834,81 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Instanța reține că, în dosarul_/99/2010 reclamantul a solicitat, prin modificarea acțiunii și plata dobânzii legale ( fila 38), solicitare reluată și în recurs ( fila 28 dosar Curtea de Apel Iași) iar la data de 12 aprilie, prin decizia de restituire nr._/12.04.2012, reclamantei i s-a restituit suma_,31 lei ( filele 29 – 30 dosar Curtea de Apel Iași), sumă ce cuprinde și dobânzi.
De asemenea, prin decizia nr. 1312 din 12.12.2011, Curtea de Apel Iași a admis recursul și, admițând acțiunea numai în parte, a acordat reclamantei dobânda fiscală prevăzută de OG nr. 92/2003 numai pentru suma de 7432 lei, deși reclamanta solicitase dobânda legală prevăzută de OG 9/2000. Prin lămurirea deciziei, Încheierea din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Iași a respins cererea de lămurire a înțelesului deciziei, învederând că, prin recurs, reclamanta nu a criticat neacordarea dobânzii aferente sumei de 3834,81 lei, sumă acordată prin sentința Tribunalului Iași.Prin sentința anterior menționată, instanța nu s-a pronunțat asupra dobânzii astfel că, în speță, nu există autoritate de lucru judecat.
Având în vedere că în primul ciclu procesual nu a fost soluționat capătul de cerere referitor la restiutirea dobânzii aferentă sumei de 3834,81 lei, raportat la principiul disponibilității, urmează ca instanța să admită cererea și să oblige pârâta la plata sumei de 838,44 lei, cu titlu de dobândă pentru perioada 13.10.2010 – data formulării cererii de restituire – 13.04.2012 data plății sumei de 3834,81 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru această sumă de la data plății, instanța urmează a-l admite, în lumina jurisprudenței CJUE în cauza I. c. României.
CJUE s-a pronuntat, prin Hotararea din 18 aprilie 2013, cu privire la data de la care curg dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii în sensul că „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe” deoarece „această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia”.
Așadar, urmează ca instanța să oblige pârâta să achite reclamantului suma de 5185,19 lei reprezentând dobânda fiscală la suma 838,44 lei reprezentând dobânda fiscală la suma 4909 lei, începând cu data 13.10.2010 până la data de 13.04.2012, data plății debitului. În ceea ce privește cuantumul dobânzii solicitate de către reclamant instanța reține pe de o parte că acesta este calculat la un procent de 0,04% conform art. 120 alin 7 Cod procedură fiscală iar pe de altă parte că, pârâta nu a contestat suma solicitată de către reclamant.
Referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 alin 1 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, raportat la soluția adoptată mai sus, de admitere a acțiunii și reținând culpa procesuală a pârâtei, urmează ca instanța să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 584 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta . - Iași, CUI_, cu sediu procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat R. P., în Iași, .. 49, jud. Iași în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași și Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași), cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 838,44 lei reprezentând dobânda fiscală la suma 4909 lei, începând cu data 13.10.2010 până la data de 13.04.2012, data plății debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 584 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu apărător.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 24 Aprilie 2014
Red-. D.P.C.- 21.05.2014
4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 531/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 536/2014.... → |
|---|
