Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 337/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 25935/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 21 Mai 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător Mițică A.
Grefier A.-M. H.
DECIZIE Nr. 337/2014/CA
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE IASI, apelant DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI- PRIN B. V. SCULENI și pe intimat D. V.-M., intimat B. V. SCULENI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 21.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberînd asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. V. M. în contradictoriu cu intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași-B. V. Sculeni.
În consecință s-a dispus înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate în cuantum de 5000 lei, prin procesul verbal nr.68 din 4.08.2013.
S-a constatat nelegalitatea măsurii complementare a reținerii și confiscării autoturismului marca Dacia 1307, an fabricație 2003, SS UU1d1F71X33350902, cu numărul de înmatriculare_ ( conform procesului verbal de reținere 440/4.08.2013) și a dispus înlăturarea acesteia.
Pentru a horărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.08.2013 petentul D. V. M., în contradictoriu cu intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, prin B. V. Sculeni, a solicitat anularea procesului verbal contestat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului și restituirea autoturismului confiscat.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că la data de 4 august 2013 s-a deplasat în republica M. cu soția sa și doi consăteni pentru a realiza aprovizionarea cu alimente. La întoarcere, acesta susține că a declarat bunurile pe care le achiziționase la vamă, inclusiv țigările aflate în mașină. Unul dintre pachetele achiziționate a fost desfăcut pentru că s-a consumat din el. Amenda aplicată a fost în cuantum de 5000 lei, cuantumul acesteia fiind disproporționat în raport de gravitatea faptei. Procesul verbal este nul deoarece nu cuprinde semnătura unui martor, nu au fost consemnate toate împrejurările faptice apte a contribui la individualizarea pretinsei contravenții și nu cuprinde posibilitatea persoanei sancționate de a achita jumătate din cuantumul amenzii în 48 ore.
Susține contestatorul că poate demonstra faptul că cele 20 pachete de țigări au fost achiziționate exclusiv în scop personal, iar bunurile nu au fost ascunse în mod fraudulos, fiind poziționate la vedere, în autoturism. Cu privire la bunul reținut, autoturismul este singurul mod de câștigare a existenței, fiind utilizat pentru transportarea legumelor cultivate personal de petent în piață.
Sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu 1 martor.
În drept, au fost indicate prevederile art. 16 alin. 1, art. 17, art.31 din OG 2/2001 și HG 707/2006.
La data de 4 octombrie 2013, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, apreciind că procesul verbal este legal și temeinic. Se arată în fapt că petentul a fost sancționat la punctul de trecere vamă Sculeni, pe sensul de intrare în România, deplasându-se cu autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, având asupra sa bunuri ascunse controlului vamal ( nedeclarate). Fapta a fost încadrată în prevederile art. 612 din HG 707/2006, art. 653 alin. 1 lit. a din HG 707/2006 coroborate cu prevederile art. 225 din Regulamentul Comunitar nr 2454/1993. faptele descrise au fost constatate personal de agentul constatator, având o existență reală, obiectivă. Se subliniază că nici unul dintre motivele de nulitate invocate nu sunt întemeiate. Mai mult, petentul nu a realizat dovada lipsei vinovăției sau a unei alte cauze exoneratoare de răspundere contravențională. Fapta constatată prezintă un risc social ridicat, nefiind susceptibilă de a permite o eventuală înlocuire a amenzii cu avertismentul.
Analizând materialul probator administrat, prin prisma criticilor și apărărilor părților, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal nr.68 din 4.08.2013 petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 5000 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 4.08.2013, ora 12:30, s-a prezentat la B. V. Sculeni, pe sensul de intrare în țară, conducând autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, D. V. M., având 3 persoane la bord, declarând câte 2 pachete de țigări fiecare. La controlul amănunțit efectuat s-au găsit ascunse și nedeclarate în bagajele personale disimulate în diverse bunuri un număr de 450 țigarete. În drept, fapta a fost încadrată în prevederile art. 653 litera a) din HG 707/2006 modificată prin HG 946/2007. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 653 alin. 2 din același act normativ au fost confiscate țigaretele identificate, precum și autoturismul menționat până la plata amenzii. La rubrica mențiuni s-a consemnat faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni cu privire la procesul verbal, care a fost semnat personal de acesta.
La aceeași dată au fost întocmite adeverințele de reținere a bunurilor 440 și adeverința 83, referitoare la autoturism și țigări, ambele fiind semnate de petent.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, prima instanță a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Sunt nereale susținerile referitoare la nesemnarea procesului verbal de către contravenient. În privința semnăturii unui martor, aceasta ar fi trebuit cuprinsă în actul contestat fie în contextul în care petentul refuză să semneze, fie în contextul în care acesta lipsește la momentul întocmirii procesului verbal, nici una dintre cele două ipoteze nefiind valabilă în prezenta cauză. Cu privire la nulitatea procesului verbal ,ca urmare a neconsemnării posibilității achitării a unei jumătăți din amendă în termen de 48 ore, instanța reține că o atare precizare nu poate avea ca sancțiune corelativă o nulitate expresă, motiv pentru care petentul ar fi trebuit să dovedească atât vătămarea cât și faptul că unica modalitate de remediere a acesteia ar fi reprezentată de anularea procesului verbal. Or, petentul nu a probat nici una dintre cele două condiții.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că petentul a contestat existența unei atare fapte, susținând că declarația sa vamală a fost în sensul cuprinderii tuturor pachetelor de țigări.
La transportul mãrfurilor pe cale rutiera transportatorul este obligat sa prezinte biroului vamal, la . din țara a autovehiculului, certificatul de înmatriculare al acestuia și documentele insotitoare ale mãrfurilor (art. 84 HG 707/2006). Rezultă așadar instituirea unei obligații legale pozitive în sarcina persoanelor care trec frontiera de a face dovada documentelor de deținere marfă și de a declara această marfă pe care o dețin asupra lor sau o transportă, după caz. Din studierea dispozițiilor art. 156, instanța reține că nu este obligatorie depunerea unei declarații scrise în cazul transportului de țigări sau țigarete, cea verbală fiind suficientă, însă și necesară.
Din studierea circumstanțelor de trecere a frontierei, descrise de procesul verbal și coroborarea acestor aspecte cu cele descrise de depoziția martorului audiat rezultă că petentul ar fi învederat agentului existența unui număr de 20 pachete de țigări. Cu toate acestea, având în vedere interesul vădit al martorului ( care a subliniat faptul că deținea, la rândul său un număr de 6 pachete), instanța a constatat caracterul subiectiv al depoziției acestuia..
Petentul nu a reușit să probeze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, declararea în vamă a bunurilor pe care le achiziționase, respectiv un număr de 450 țigarete. Rezultă așadar că fapta de nedeclararea a țigaretelor identificate are o existență reală, obiectivă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, prima instanță a apreciat că, având în vedere numărul țigaretelor depistate asupra petentului, stabilirii faptului că acesta cât și soția sunt fumători, existenței unui pachet deja desfăcut asupra petentului, starea materială a petentului, scopul utilizării unicului autoturism pe care îl are în proprietate ( transportul minorei la școală și derularea activităților economice ce îi asigură subzistența), sancțiunea amenzii aplicate este disproporționată în raport de gardul de pericol social al faptei, astfel încât a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 5000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Cu privire la circumstanțele descrise de agenți referitoare la disimularea țigaretelor în interiorul autoturismului, instanța a reținut că aceste circumstanțe nu au fost susținute de nici un fel de probe de către intimată, aceasta având sarcina probării caracterului real al elementelor subsidiare, care au determinat confiscarea autoturismului.
Astfel, potrivit art. 6531 din HG 707/2006, dacã la sãvârșirea contravențiilor prevãzute la art. 651-653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulãrii mãrfurilor sau bunurilor, autoritatea vamalã dispune, pe lângã celelalte sancțiuni contravenționale prevãzute, și confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate. Rezultă fără urmă de îndoilaă că se impune stabilirea unei legături de cauzalitate între folosirea mijlocului de transport și necesitatea transportării disimulate a bunurilor ( prin locuri special amenajate în interiorul autoturismului). Or, din descrierea efectuată chiar în cuprinsul procesului verbal a rezultat că bunurile ar fi fost disimulate în alte cumpărături și nu în compartimente special amenajate ale autoturismului, măsura confiscării dobândind în acest context special caracter nelegal.
Prin urmare, prima instanță a dispus înlăturarea sancțiunii complementare de confiscare a autoturismului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel agentul constatator, arătînd, în esență, că nu se impunea înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment întrucît, pe de o parte, sancțiunea a fost corect individualizată cu ocazia întocmirii procesului verbal, iar, pe de altă parte, “avertismentul “aplicat petentului-contravenient nu ar satisface rolul preventiv educativ al sancțiunii în raport cu gravitatea faptei.
Mai arată apelanta că în mod eronat prima instanță a apreciat că măsura confiscării autoturismului este nelegală. Mijlocul de transport a folosit la săvîrșirea contravenției respective, ca atare se impunea a fi confiscat.
Examinînd sentința apelată, prin prisma motivelor invocate, a materialului probator administrat în fața primei instanțe, dar și sub toate aspectele în conformitate cu art. 476 și următoarele din NCPC, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, reținîndu-se că, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Orice sancțiune contravențională trebuie adaptată fiecărei fapte concrete și pericolului pe care ea îl prezintă deoarece numai în acest caz poate avea aptitudine funcțională.
În speță, tribunalul constată că amenda aplicată în cauză de agentul constatator este o sancțiune prea severă pentru petentă și care nu corespunde scopului legii contravenționale instituit de art.1 din OG 2/2001, prin urmare, raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și conținutul concret al faptei, se apreciază că aplicarea unei sancțiuni morale, așa cum a procedat instanța de fond, este mai potrivită pentru atingerea acestui scop.
Referitor la măsura de anulare a confiscării mijlocului de trasport, tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit art. 6531 din HG 707/2006, dacã la sãvârșirea contravențiilor prevãzute la art. 651-653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulãrii mãrfurilor sau bunurilor, autoritatea vamalã dispune, pe lângã celelalte sancțiuni contravenționale prevãzute, și confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate
Or, în speță, organele de control nu au făcut dovada că autoturismul în discuție a fost modificat în scopul disimulãrii mãrfurilor sau bunurilor.
Susținerea apelantei, potrivit căreia autoturismul trebuia confiscat deoarece a înlesnit transportul țigărilor, nu poate fi primită întrucît condiția stabilită de legiuitor pentru a fi aplicată măsura confiscării, respectiv modificarea mijlocului de transport, nu este îndeplinită.
Raportat celor prezentate, in temeiul art. 480 alin.1 NCPC, apelul va fi respins și păstrată sentința instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de intimata Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Iași (instituție ce a absorbit activitatea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași) împotriva sentintei civile nr._ din 13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, Mițică A. | |
Grefier, A.-M. H. |
Red./tehnored: A.M
23.10.2014/4 ex.
Jud. fond:I. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 347/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1067/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
