Obligaţia de a face. Sentința nr. 1723/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1723/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-08-2014 în dosarul nr. 463/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 25 August 2014
PREȘEDINTE - F. A. A.
Grefier M. I. P.
SENTINȚA Nr. 1723/2014
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. C. și pe pârâta A. F. Publice A Mun. Iasi, având ca obiect obligația de a face Restituire Taxa Auto.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Dezbaterile și susținerile părților asupra cererea de chemare în judecată au avut loc în ședința publică din data de 06.08.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.08.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.08.2014 și apoi la data de 25.08.2014, când
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamantul B. C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași (transformată în Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași)să dispună:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de_ de lei achitată cu titlu de taxă de emisii poluante;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată până la data restituirii efective a taxei de emisii poluante, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul susține în esență că a achiziționat în anul 2013 un autoturism rulat, înmatriculat pentru prima dată în Marea Britanie, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România i-a fost impusă, pentru înmatriculare, obligația de plată a taxei de emisii poluante, aceasta fiind achitată de reclamant la data de 05.03.2013.
Reclamantul consideră că taxa de emisii poluante percepută de statul român autoturismelor rulate, importate din spațiul comunitar, cu ocazia primei înmatriculări în România, încalcă prevederile art.110 TFUE, modificările în timp ale OUG nr.50/2008 reliefând intenția legiuitorului de a avantaja din punct de vedere fiscal autoturismele noi, iar autoturismele rulate în România nu sunt supuse taxării în caz de revânzare, situația fiind menținută sub imperiul lg. nr.9/2012.
Față de prevederile art.148 alin.2 din Constituția României reclamantul solicită aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar și restituirea taxei de poluare.
În drept, lg. nr.554/2004, TFUE și Constituția României.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În dovedirea acțiunii reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, pârâta nesolicitând administrarea de probe.
Analizând probatoriul administrat se constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat în anul 2013, un autoturism rulat importat din Marea Britanie, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România a achitat la 05.03.2013 taxa de emisii poluante în valoare de_ de lei.
Taxa de emisii poluante percepută de statul român în sistemul legii nr.9/2012, la data de 05.03.2013 (data plății de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante ) nu contravine art.110 din TFUE (vechiul art. 90 din Tratatul CE ) deoarece situația discriminatorie generată de aplicarea OG nr.50/2008 a fost înlăturată prin impunerea plății taxei și în cazul autovehiculelor deja înmatriculate în România în caz de revânzare. În acest context factual și juridic situația reclamantului nu este identică cu cea existentă sub imperiul OG nr.50/2008.
Caracterul discriminatoriul al taxei de poluare, sub imperiul OG nr.50/2008, a fost reliefat de CJUE în cauza T. (C-402/09), instanța comunitară răspunzând întrebărilor preliminare ridicate de Tribunalul Sibiu a reținut că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”.
„Art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE. În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C‑451/99, R.., p. I‑3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C‑464/02, R.., p. I‑7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportører, C‑98/05, R.., p. I‑4945, par. 28).
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/Danemarca, par. 17, precum și Kalinchev, par. 32 și 40).
Din principiile amintite mai sus rezultă că art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.”
Ori, prin dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 legiuitorul s-a conformat practicii CJUE, reliefate în situația României de cauza T. și N., fiind înlăturată situația discriminatorie a autovehiculelor importate din statele membre UE și, totodată, favorizantă în ceea ce privește autoturismele deja înmatriculate în România anterior OG nr.50/2008, taxa pentru emisii poluante fiind percepută și în cazul revânzării acestei categorii de autovehicule. De asemenea, la data plății taxei de către reclamant încetase suspendarea efectelor dispozițiilor art.4 alin.2 din lg. nr.9/2012, tratamentul fiscal nefiind discriminatoriu și de natură a încălca art.110 TFUE.
În consecință, taxa de emisii poluante percepută la data de 05.03.2013 reclamantului respectă dreptul comunitar, respectiv dispozițiile art.110 TFUE, taxa nefiind contrară dreptului comunitar, taxa fiind legal datorată de reclamant la data înmatriculării autoturismului, cererea acestuia de restituire adresată organului fiscal, precum și acțiunea în contencios administrativ fiind evident neîntemeiate.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C., domiciliat în ., jud. Iași, cu domiciliul ales la cab av P. C., cu sediul în mun. Iași, ..13-15 mezanin, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a mun.Iași, cu sediul în mun. Iași, ..26.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.08.2014.
Președinte, F. A. A. | ||
Grefier, M. I. P. |
red și dact jud AFA/4ex/01.10.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 1712/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1565/2014. Tribunalul... → |
|---|
